„Aşa au fost timpurile”, i-a spus fostul comandant al închisorii, ajuns ofiţer împlinit, uneia dintre victimele sale, cu care s-a întâlnit întâmplător prin Bucureştiul prăfuit al anului 1964. După ce petrecuse atâţia ani în puşcăriile comuniste, dintre care aproape cinci în desăvârşită izolare în penitenciarul interlocutorului său, fostul deţinut, revenit recent din domiciliul obligatoriu în Bărăgan, abia şi-a recunoscut călăul. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Torţionarul Alexandru Vişinescu a murit, luni, în Penitenciarul Rahova, după ce i s-a făcut rău în jurul orei 13:00. Medicii din penitenciar i-au acordat primul ajutor și au solicitat sprijin prin serviciul de urgență 112, însă la ora 14:30 a fost pronunțat decesul.

Torționarul Alexandru Vișinescu împlinește marți 91 de ani. El se află în Penitenciarul Spital Jilava, unde are parte de îngrijire medicală, la fel ca toți cei circa 500 de pacienți.(Foto Inquam Photos / Octav Ganea)

Din păcate, odată cu această condamnare a fostului șef de la Periprava, demersul de tragere la răspundere a decidenților comuniști vinovați de represiune riscă să se încheie defintiv. De ce se întâmplă însă tocmai acum așa ceva, când ar fi fost de așteptat, odată deschisă calea Justiției, să urmeze unul după altul torționari trimiși în judecată?

Ajuns la 90 de ani, 4 luni şi 14 zile, Alexandru Vişinescu se întoarce la închisoare. În după-amiaza zilei de 10 februarie 2016, fostul comandant al închisorii de la Râmnicu-Sărat din anii ’50-’60 a fost ridicat de poliţişti, de acasă, şi dus la Peni­tenciarul Bucureşti-Rahova. (FOTO Octav Ganea/ Inquam Photos)

Dacă aș fi fost judecător în cazul Alexandru Vișinescu, nu l-aș fi condamnat pe acest bătrân, în care răutatea ucigașă încă-i tânără, la 20 de ani în închisorile zilei.

La ora la scriu aceste rânduri, polițiștii trebuie să pună în aplicare mandatul de arestare a lui Alexandru Vișinescu, primul torționar din pușcăriile comuniste condamnat în România pentru crimele sale. (Foto Octav Ganea/ Inquam Photos)

Cât am stat în închisoare, eu și colegii mei am avut liber să cercetăm fiecare colț. Am găsit într-o celulă, într-un mușuroi de pământ umed, un fel de ciocan din fier, plin de pete. M-am întrebat dacă erau de sânge sau nu. (FOTO: Anca Grădinaru)

Astăzi, la ultimul termen al procesului său de la Curtea Supremă, Vișinescu a fost alt om. Cu părul ciufulit, cu gura întredeschisă, s-a ridicat în finalul ședinței, în ciuda insistențelor judecătorului de a rămâne așezat pe scaun, pentru „ultimul cuvânt al inculpatului”. (sursa foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)