Aveam nevoie doar ca întrebarea să mă lase în pace.

M-am născut în Philadelphia, PA și am locuit în Statele Unite până la 7 ani. Când oamenii află asta, presupun că am multe povești despre America. Adevărul este că atunci când mă gândesc la copilărie, nu mă gândesc la America. Ci la oameni, în special la surorile mele.

Cine mai are anxietate? Ea teoretic a existat dintotdeauna. Practic, la mine în viață, anxietatea s-a „inventat” în 2020. Și de atunci, s-a accelerat. Parcă lumea a fost într-un fel și apoi s-a sucit, în atâtea moduri în care nici nu mă așteptam.

Fantomă pe care o vedem cu toţii, iar eu în două ipostaze: în sala de curs, cȃnd privesc oameni care nu au curajul să-şi spună opinia sau să răspundă la o întrebare (deşi ştiu răspunsul corect) şi în cabinet, unde văd spaima inclusiv în mȃini tremurânde sau lacrimi. Foto: Profimedia

Îl urmăresc zilnic să văd ce haine noi îmbracă depresia, anxietatea, la ce duce incapacitatea de a-și controla emoțiile sau ce declanșează acele schimbări de dispoziție ce par să influențeze starea întregii familii. foto: Profimedia

Dacă nu suntem atenți, toată povestea frumoasă pe care ne-am spus-o despre avantajele lucratului și învățatului online se poate întoarce împotriva noastră. Iar riscul cel mai mare este la adolescenții și copiii care petrec din ce în ce mai mult timp în fața ecranelor. (Foto: Răzvan Peristeri Facebook)

Mi-era teamă să nu-mi vadă defectul, să nu mă stigmatizeze, să nu mă alunge. Preferăm să mă mă alung singură. (Foto: Guliver Getty Images)

„Există copii care par să se îngrijoreze din orice: că nu vor trece clasa, deși au note de 9 și 10; că se vor îmbolnăvi deși au o sănătate solidă; că nu se asortează cămașa cu jacheta; că vor fi concediați părinții și familia va fi copleșită de sărăcie, deși au un nivel socio-economic confortabil; că va ploua în ziua planificată pentru picnic; că va fi anulată din cine știe ce motive, vacanta stabilită pentru anul următor; sunt copii care par să aibă alergie la incertitudine, permanent îngrijorați, obosiți”, spune psihologul Diana Stănculeanu.

Nu mă pot concentra la fel. Nu pot să mă simt bine. Pentru că mintea mea îmi tot amintește ce urmează. Cum să fiu relaxat când știu ce mă așteaptă? (Foto: Guliver Getty Images)

A pornit din momentul în care, la câțiva ani după ce am avut un accident de mașină pe autostradă, mi-am dat seama că la volan, între semafoare, nu respiram. Îmi  țineam respirația. Ca și când așteptam din nou să mă lovească din spate o mașină puternică. (Foto Guliver/Getty Images)