Papa războinic Iulius al II-lea, patronul lui Michelangelo, l-a însărcinat pe artist să-i construiască un mormânt pe măsura ambițiilor lui de autonomie, mormânt pe care să-l așeze apoi în bazilica Sfântul Petru de la Vatican. (Foto Guliver/Getty Images)

Ideea că toți răposații ajung în Șe’ōl, loc întunecos, prăfos și pustiu, fără speranța vreunei vieți înnoite, indiferent de ce vor fi făcut în viața de pe pământ, e, așa cum am văzut, ideea dominantă despre soarta postumă a omului în Vechiul Testament. (Foto: Guliver Getty Images)

Spre deosebire de Odiseea, unde i se dedică un cânt întreg, sau cu Cartea Morților din Egipt, unde beneficiază de descrieri minuțioase, ărâmul celor răposați este o prezență sporadică în Biblie.(Foto Guliver/Getty Images)

Unul dintre cele mai misterioase versete din Biblie se găsește în Psalmul 42,8 (LXX 41,8): „Adâncul pe adânc cheamă la glasul căderii apelor tale; toate furtunile și talazurile tale au trecut peste mine!” Ceea ce nedumerește la fiecare lectură a acestui psalm cu încărcătură morală este propoziția „adânc pe adânc cheamă.” (Foto: Guliver Getty Images)

Probabil că nici o altă realitate a lumii grecești vechi nu s-a bucurat de o mai mare atenție decât marea. Fapt atestat – cum altfel? – încă din Iliada și Odiseea, primele manifestări masive ale spiritului nostru liber și curios. (Foto: Guliver/Getty Images)

Formula „cerul și pământul”, care desemnează lumea în general, nu epuizează însă concepția biblică despre întregul creației. (Foto Guliver/Getty Images)

Nu este cu totul clar sub ce formă era conceput pământul în Biblie. Aceasta cu atât mai mult cu cât există în ebraică mai mulți termeni parțial sinonimici care desemnează realitatea la care ne referim. (Foto Guliver/Getty Images)

Dumnezeu nu este singur în cer: o întreagă oștire îl însoțește în ipostaza sa războinică. (Foto: Guliver Getty Images)

În Biblie, cerul este conceput deopotrivă ca element al lumii fizice și ca locuință a lui Dumnezeu. (Foto Guliver/Getty Images)

Preocuparea pentru lumea înconjurătoare a luat în spaţiul culturii Orientului Apropiat forme diferite. Ca expresie particulară a acestui vast context cultural, Biblia nu face excepție. (Foto Guliver/Getty Images)