Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

M-am decis să văd un film „impertinent” pe care eram convinsă că-l voi detesta. Și am avut dreptate, l-am detestat

Mrs. Buică

Foto: News.ro

M-am decis să merg să văd un film pe care eram convinsă că-l voi detesta. Îmi fusese povestit de cineva care-l văzuse la festivalul Astra, în septembrie, văzusem și trailerul și decisesem că nu-i de mine. Urăsc în general lipsa de respect, iar când aceasta se petrece în familie, îmi repugnă.

Totuși continua să se vorbească despre film în jurul meu, unora le-a plăcut, alții chiar s-au distrat – iar în acel moment am devenit intrigată. Acum trebuia să-l văd cu ochii mei, să-mi fac propria părere.

Și am avut dreptate, l-am detestat.

Mrs. Buică, un documentar autointitulat „impertinent”, e cu o doză mai mult decât atât. Istoria unei familii de români emigrată în SUA din comunism, dar cu puternice rădăcini acasă, este colorată cap coadă cu reacții deplasate, comentarii obscene și interacțiuni nepotrivite unii cu alții, între toți membrii familiei. Sau, cel puțin, așa apare în percepția mea, că mi-am făcut și autocritica.

La modul în care s-a râs și s-a aplaudat și în sala în care l-am văzut eu, mi-am pus întrebarea dacă instanțele nu sunt cumva mai identificabile decât credeam, poate că familia Buică este de fapt familia tradițională, iar modul grijuliu în care am fost eu crescută reprezintă de fapt excepția.

În mod evident, filmul este catharsisul autorului, modul în care face pace cu el însuși, cu el la modul cel mai complex în care îi poate exista ființa, contextualizat. Faptul că alege să o facă de față cu toți străinii care îi văd filmul, de față cu toți foștii vecini de bloc și ilustre cunoștințe, alegerea de a minimiza drama personală și a o arăta tuturor cu degetul, să se râdă de ea, este discutabil, dar profund personal și sunt sigură că nu a fost o decizie simplă. Totuși, nu pot să ignor caracterul profund americănesc al acestei decizii, la fel cum, în antiteză absolută cu firea rezervată, mai degrabă închisă și inchizitoare a românilor, domnul și doamna Buică se comportă în fața camerei, își fac reproșuri, acuzații și confesiuni cu o lejeritate remarcabilă, ba chiar cu mândrie. Momentul e postum lor și-mi pare rău de asta, sunt convinsă că le-ar fi făcut o reală plăcere să se vadă pe ecrane, ba chiar evenimentul i-ar fi putut uni mai mult, spre deosebire de cuplurile care se văd înregistrate în timp la Insula Iubirii.

Nu cred că e întâmplător că filmul e lansat în preajma Crăciunului și mi-ar fi plăcut să rămână mai mult în cinematografe, să aibă mai mulți șansa să-l vadă. Ar fi putut fi un subiect bun de discuție la masa în familie, prilej cu care să constate fiecare, românește, cât de mai buni sunt decât familia Buică. Mă întreb dacă s-ar recunoaște cineva cinstit și ar zice „așa suntem și noi”, dacă aceștia ar vedea oricum filmul sau ar zice „încă un film românesc care ne arată cât de urâți suntem noi”.

De fapt, aici cred ca e cheia „impertinentă” a filmului – că, deși „românesc”, deși greu și generator de introspecție, deși indigest și necomercial, filmul acesta trebuia să existe și oamenii ar trebui să-l vadă. Deși profund personal al autorului, familia Buică e acum a noastră, a tuturor.

Nu cred că am mai văzut o poveste atât de personală pe marile ecrane în România. Istoria va demonstra dacă momentul Mrs. Buică va da și cinematografiei noastre de gândit, nu doar spectatorilor. Dar, cu toată antipatia mea, nu pot să nu admir exhibiția onestă și plină de încărcătură emoțională, autorul care își expune un piept dezgolit oricărui tip de reacții, experimentând cu el însuși posibilitatea unei răni finale, o cauterizare în închiderea procesului propriei vindecări. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am văzut trailerul și a fost destul. Chiar prea mult.
    • Like 2


Îți recomandăm

Nicusor Dan - martie 2026

17 februarie. Președintele Nicușor Dan se întâlnește la Palatul Cotroceni cu liderii Coaliției ca să discute „mai multe probleme de actualitate”. Suntem la finalul unei lungi perioade de blocaj. PSD a transformat sabotarea guvernării în politică oficială. Orice inițiativă de reformă a lui Ilie Bolojan este omorâtă din fașă. Reforma pensiilor speciale e în stand-by de luni de zile, judecătorii PSD din CCR pur și simplu rup ușa ca să nu se poată da un vot. foto Profimedia

Citește mai mult

Foto: Sorin Grindeanu, puțin mai devreme, analizând problemele arzătoare ale momentului

…au costuri și riscuri diferite, dar cel mai mare cost e reprezentat de lipsa de asumare și de băltirea în clasicele războaie din coaliție. Boală lungă, moarte sigură. Greul acum începe și el poate fi definit astfel: criza energetică globală care se întâlnește cu populismul tradițional al clasei politice de la noi creează criza economică perfectă. Creștere bruscă a prețurilor, inflație galopantă, recesiune, criză de aprovizionare - sunt riscurile pe care trebuie să le discutăm la rece, cu cifrele pe masă. (Foto: Sorin Grindeanu, puțin mai devreme, analizând problemele arzătoare ale momentului)

Citește mai mult

Sursa foto: Cultura la duba

Peste 100 de personalități culturale și artistice din România, printre care Mircea Cărtărescu, Victor Rebengiuc sau Oana Pellea, cer președintelui, premierului și ministrului Culturii să protejeze manuscrisele lui George Enescu. Acestea sunt păstrate în condiții improprii, arată o anchetă jurnalistică publicată săptămâna trecută de Cultura la dubă.

Citește mai mult