Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Noi, cei care mergem la Arsenie Boca...

Arsenie Boca

În ultima perioadă, religiozitatea din România a ajuns în atenția presei prin două evenimente: apariția filmului “Arsenie. Viața de apoi” și pelerinajul la moaștele Cuvioasei Paraschiva. Publicațiile și televiziunile au relatat fiecare de pe pozițiile și preferințele sale, iar publicul, de asemenea, a receptat după credința și convingerile lui. Mai trebuie spus că, potrivit Jandarmeriei Române, la Iași am avut un număr de peste 365.000 de pelerini. Prislopul, pe de altă parte, adună și el la mormântul părintelui Arsenie Boca o mulțime de credincioși.

Cine sunt acești credincioși? Ce vor ei? 

Părintele Arsenie Boca era considerat subversiv și periculos, fiind urmărit de Securitate. Arestat în mai multe rânduri (Jilava, Canal), părintele a sfârșit prin a fi eliberat de fiecare dată. Neinteresat de aspectele politice (era un om al rugăciunii și al apelului la prefacere lăuntrică), nu a putut fi învinuit de instigare. Totuși, simplul fapt că era căutat zilnic de sute de oameni era suficient pentru a deveni suspect, într-o perioadă în care nu exista libertatea de adunare și asociere. Cât a trăit, părintele a atins viața a mii de oameni, de la simpli țărani, până la oameni de cultură (Lucian Blaga, Nichifor Crainic, mitropolitul Nicolae Mladin, pr. Dumitru Stăniloae), dar și membri ai familiei regale. Principesa Ileana l-a invitat de câteva ori la Bran, unde părintele acorda asistență duhovnicească nu numai ei și familiei sale (principesa a avut șase copii, fiind căsătorită cu Anton de Habsburg), ci și bolnavilor și cadrelor medicale de la spitalul Bran, susținut de principesă. Ea a mărturisit părintelui intenția de a se retrage din lume și de a se călugări, lucru care s-a și întâmplat după un accident aviatic din 1959, în care i-a murit o fiică. Într-o scrisoare adresată duhovnicului, principesa îl numește „o lumină în viața mea”. 

În altă notă, găsim această descriere făcută părintelui: „În micuţa mânăstire Sâmbăta, ascunsă în inima codrului întunecat, în bisericuţa albă ce se oglindea în lacul montan ca de cleştar, am întâlnit un călugăr ce practica rugăciunea inimii”. Toate aceste aspecte i-au neliniștit, desigur, pe securiști. Înconjurat de oameni, având legături cu familia regală și cu foști ofițeri (de pildă Dan Lucinescu, ofițer de aviație în al Doilea Război Mondial, autor al cărții „Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre”), suspectat că era căutat și de foști legionari, găzduiți de mănăstirea Sâmbăta, părintele a fost șicanat și asuprit de comuniști, până la trecerea sa în viața veșnică. 

Dar acum, în regim de libertate, de ce este în continuare asuprit? Ce anume îl face pe părintele, pe cât de iubit de cei mai mulți, pe atât de contestat de alții? Biserica Ortodoxă Română are în studiu canonizarea părintelui, iar pietatea populară precede, în cele mai multe cazuri, canonizarea oficială. Alte probe la un dosar de canonizare, pe lângă dovezile de viață sfântă, sunt mărturiile celor care l-au cunoscut, ca și minunile. Or, aici intrăm într-un „nor de mărturii”, ca să preluăm o expresie biblică. Tocmai pentru că era căutat de sute și mii de oameni, s-au strâns din sfaturile și din faptele sale nenumărate dovezi, multe reunite în pagini de carte. De pildă, atunci când mama sa a murit, părintele era închis la Canal. Mai mulți săteni au afirmat că l-au văzut la înmormântare (deși părintelui nu i s-a acordat vreo permisie). 

Unul din ucenici, pr. Pantelimon Munteanu (d. 2017), a scris: „Când a murit mama Părintelui Arsenie, el era la Canal. Şi acolo fiind regim ca de închisoare a cerut liber trei ore să se odihnească. Şi i-au dat. Iar Părintele, nici maşină, nici tren, s-a dus şi a participat la înmormântare. Şi s-a făcut agitaţie acolo la canal printre gardieni, că de ce nu iese la lucru. Se întrebau: „Unde e Boca?”. S-a făcut o comisie şi era caz mare, de închisoare… Şi a apărut şi Părintele… Şi l-au întrebat: „Unde ai fost?”. „Păi acasă, a răspuns Părintele, la îngroparea mamei mele!”. „Cum te-ai dus şi cum ai venit?”. „Cu piciorul”, a răspuns Părintele. Iar cei care îl interogau nu au crezut. Au sunat pe primarul localităţii, au vorbit şi cu nişte securişti care fuseseră la înmormântare şi aceştia au confirmat că îl văzuseră pe Părintele în carne şi oase… La sute de kilometri depărtare de Canal…” 

Dar ceea ce îi face pe oameni să vină la Prislop este în primul rând ajutorul pe care ei îl resimt, concret, după rugăciunea către părintele, ca mijlocitor înaintea lui Dumnezeu. Iar aici intrăm într-o zonă gingașă a credinței. Personal, nu am de adus o mărturie care să se înscrie în domeniul miracolului. (Dar cunosc persoane cărora li s-a răspuns la variate rugăciuni, de la venirea unui copil, până la găsirea unui tovarăș de viață.) Pentru mine, nu miracolul este esența credinței, ci urmarea glasului conștiinței și dialogul din rugăciune, care dă putere, nădejde, dragoste. Dacă se întâmplă să primim și ceva mai mult decât acestea, cu atât mai bine. (Aici aș putea menționa ajutorul de la sfântul Nectarie, către un unchi bolnav de cancer amigdalian. Pronosticul de supraviețuire la pragul de 5 ani este de 59%, cf. American Cancer Society. Unchiul meu a mai trăit 10 ani fără nicio urmă a bolii, iar decesul i-a fost cauzat de un AVC.)

De ce este părintele Arsenie Boca atât de iubit? Dacă ne uităm la scrierile sale, observăm mai curând un stil direct, fără menajamente. Dar peste toate se resimt dragostea și durerea pentru om și neputințele sale. O parte importantă din opera sa (Cărarea împărăției) este dedicată avertismentelor asupra consecințelor păcatului. Părintele explică ereditatea nu doar în termeni de genetică științifică (deși citează mai mulți medici ai timpului), ci ca o îmbolnăvire, peste generații, din pricina răului din noi. Lipsa de credință, alcoolul, desfrânarea etc. pot cauza suferințe în urmași. Părintele însă insistă pe vindecarea prin spovedanie (Taina pocăinței care “te face din rău, bun, din vrăjmaș al lui Dumnezeu, prieten al Lui”) și prin rugăciune, ca energie benefică. Așa cum blestemul, gândul rău, invidia au energia lor nocivă, dimpotrivă un gând de rugăciune pentru celălalt trimite asupra sa, nevăzut, o energie binefăcătoare. Iată ce scrie în Cărarea împărăției: “De aici reținem faptul că organismul viu înregistrează cu atât mai ușor un bombardament al energiei sufletului și-i pricinuiește mutația infinitezimală, după dorință. Iar o mică schimbare în microbiologie dezlănțuie, prin amplificare, procese uriașe în configurația persoanei, uneori chiar și în macrobiologia societății. Deci, cum să nu fie în stare blestemul unei babe, aproape cojită de materie, zvârlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca voința ei să nu-l ajungă și să nu-i schimbe configurația fizică și psihică? Gândirea îndreptată ca o săgeată poate pricinui la țintă leziuni organice. Și iarăși: cum să nu fie în stare rugăciunea cu iubire să-l folosească și să-l schimbe, din rău, în bun? Cu ce să fie mai prejos rugăciunea unei mame pentru mugurele său, zisă cu tot focul ființei sale, ca aceasta să nu-l folosească în chipul pe care îl dorește?”

Poporul simte acest duh al părintelui, lucrător și astăzi. Ca și alți sfinți, el a afirmat că va ajuta și după moarte (viu cu sufletul fiind) și ne-a îndemnat să îl chemăm de oriunde vom fi, din casă, din șură, din drum. De ce se vrea extirparea acestei credințe, însoțite de manifestarea ei? Pe cine deranjează? Este o întrebare inutilă, pentru că de două mii de ani creștinismul deranjează pe câte unii. Și eu am fost una din ei, într-o adolescență de ateism militant, când îmi șicanam bunicii cu discursuri antireligioase, considerând cu aroganță că dețin toate răspunsurile pe care ei nu le au. Și adevărul este că ei nu aveau cuvinte să îmi stea împotrivă, dar nici nu le căutau deloc. Doar bunicul mi-a spus odată, uimit și compătimitor: “Cum să vorbești așa? Vai de capul tău.” Îmi amintesc din perioada aceea tocmai mândria mea, deja incipient cultivată de variate lecturi. Nu căutam să înțeleg, doar să mă impun.

Într-unul din interviurile sale, regizorul Alexandru Solomon, al cărui discurs răbdător și destul de echilibrat merită apreciat, a afirmat (citez din memorie) că nu are o problemă cu libertatea credinței, ci cu manifestarea sa publică. Cu rădăcini mozaice și ateu, regizorul consideră ca intruzivă prezența bisericii ortodoxe în spațiul public, adăugând că mai sunt și alte religii și culte în România care nu sunt la fel de vizibile. E adevărat. Dar ce este cu asta? Oare în Iran nu sunt și creștini? Ar trebui să ne întrebăm de ce sunt acolo mai vizibili musulmanii, de ce se aud la megafoane chemările imamului și de ce avem atâtea moschei? Se declară creștinii ofensați acolo? Sau în Israel se declară ei ofensați de prezența sinagogilor, a evreilor ultraortodocși pe străzi? Nu. Pur și simplu, credința majoritară ne dă specificul local. Nu doar în România, ci pretutindeni în lume: India (budism), Brazilia, Italia (catolicism), țările arabe etc. Credința nu este un fenomen intim decât, poate, în rugăciune. În rest, este firesc să aibă manifestări și reverberații în societate, deoarece este un mod concret de viață. Tot așa, ateismul are și el manifestările sale sociale. Dacă pledăm pentru anihilarea manifestării, de fapt pledăm pentru anularea libertății de credință. Să aducem puțin lucrurile în concret: în Belgia, din motivul închipuit de a nu leza religiile coexistente, s-a propus la un moment dat să nu mai avem urări de “Crăciun fericit”, ci de “Sărbători de iarnă fericite”. De ce spun că acest motiv este închipuit? Pentru că, de fapt, interzicând orice manifestare religioasă, toate religiile sunt oprimate, iar singurul care încearcă să triumfe este ateismul. Tot așa, pretindem că respectăm toate culturile (multiculturalism), dar de fapt le anulăm pe toate ca să triumfe aculturația și globalismul. Atitudinea firească ar fi să respectăm credința și rădăcinile tuturor și chiar să încurajăm manifestarea lor, ca pe un fapt de spiritualitate și de diversitate. De pildă, având prieteni iranieni, am fost invitată de câteva ori la ei de Anul Nou persan (Norouz, 21 martie) și am fost plăcut impresionată de mâncarea specifică și de obiceiul de a pune la încolțit niște semințe (sabzeh) - de obicei grâu sau linte. Se spune că sămânța reprezintă vechiul și răul anului trecut, iar plăntuțele noi arată speranța și bucuriile așteptate în noul an.

Ca atare, de ce să pierdem toate aceste fapte de credință și spiritualitate? Ca să le înlocuim cu ce? Cu Moș Crăciun de coca-cola? Cu Halloween? Pentru că, de fapt, omul nu poate trăi fără sărbători și fără sentimentul sacrului (Mircea Eliade), din simplul motiv că el este și suflet, nu doar trup. “Altoi de stea” (Arghezi), omul își presimte originea divină. După cum emoțiile sale nu pot fi cântărite la kilogram (cum spunea pr. Arsenie Boca), tot așa sufletul său nu poate fi pus la microscop. Dar el este acolo.

În concluzie, manifestările religioase precum pelerinajele la Cuvioasa Paraschiva sau la Prislop trebuie respectate și încurajate și pentru aportul lor de semnificații culturale și spirituale, indiferent de credința fiecăruia. Ele aduc diversitate și bogăție de nuanță într-o societate care afirmă a respecta libertatea de credință. Iar dacă suntem creștini, cu atât mai mult, nu poate decât să ne bucure că țara asta stă și pe rugăciunile atâtor oameni, de toate categoriile și vârstele, care contribuie, neștiut și blând, la binele tuturor, printr-un gând la Dumnezeu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • RazvanP check icon
    Opinia unui ATEU despre "capodopera" lui Solomon:
    https://www.libertatea.ro/opinii/ce-nu-vi-s-a-spus-pana-acum-despre-documentarul-cu-arsenie-boca-marketing-mult-scandal-pe-masura-dar-e-un-rateu-alte-doua-filme-sunt-insa-de-vazut-4691143
    Dacă nici m pe atei nu-i impresionează, e clară treaba!
    • Like 0
  • Ion check icon
    Daca regimul de dinainte de '89 nu suprima in anumita masura religia acum am fi trecut deja prin aceasta boala am fi fost si noi macar ca Spania, o tara minunata in care traiesc sute de mii de spanioli de origine romana.
    LE
    Craciun fericit!
    Sarbatori fericite!
    Happy Halloween! ( e acum pe 31!)
    • Like 0
  • Excelent articol. Scris din suflet. O picătură de umanitate într-un torent mondial progresist care ar vrea să ne distrugă spiritual în întregime, dar care e foarte probabil să fie totuși autodistructiv pe termen mediu.
    Marii ”înțelepți” ai progresismului consideră că principala preocupare a societății moderne este grija față de minoritățile de orice fel (religioase, sexuale, rasiale etc) mergând până la favorizarea, ”discriminarea pozitivă” a acestora, adică de fapt discriminarea reală a majorității. E într-adevăr și asta o metodă de a ”pune cu botul pe labe” societatea și a anula-o spiritual, de a o transforma într-o turmă de oi docile, din cine știe ce interese de control global economic, moral și spiritual. Analistul Ilie Șerbănescu chiar spunea într-o emisiune TV că practic e ca și când cineva (adică ”șefii la lume” vorba altei persoane cunoscute) ar avea ceva împotriva rasei albe, atât de mult se favorizează nemeritat toți și tot ce e în legătură cu rasa neagră și alte rase. Și ideea se poate extinde și asupra minorităților LGBT și asupra credincioșilor din tabăra iudeo-creștină etc. Ideea aceea ”înțeleaptă” cu trecerea de la expresia ”Crăciun fericit” la ”Sărbători de iarnă” fericite e exact ca trecerea de la Moș Crăciun la Moș Gerilă comunist. Dar de fapt conducerile astea progresite au în comun cu comunismul (de care noi românii am vrut să fugim) mai multe decât ne vine să credem. Creștinismul, de exemplu este, într-o anumită măsură, mai soft, dar totuși prigonit în prezent. Cum să se recomande să nu spui ”Crăciun fericit”? Iar motivația e cretină de-a dreptul. Dacă vrem să menajăm adepții altor religii înseamnă că presupunem din start că acei adepți sunt extremiști și intoleranți, iar noi le dăm apă la moară. Europa face mare tam-tam pe ideea de multiculturalism, dar în fapt promovează ”zero-culturalismul”, după cum se vede. Dacă ești ateu, sau măcar musulman, poți să te manifești public conform credințelor și concepțiilor tale, dar dacă ești creștin e recomandat să te abții. Pe bune? Nu se gândește nimeni dintre înțelepții progresiști de la conducerea Europei excesiv de tolerante (cu unii), că și-așa Islamul e o religie ofensivă, care are ca scop, printre altele, și preluarea puterii la nivel ideologic și chiar fizic, a oricărui capăt de lume unde ajung ei, islamiștii să trăiască? Și că asocierea dintre discriminarea pozitivă practicată de europeni în prezent cu stilul activ și ofensiv al islamiștilor, va realiza o combinație ”trotil”? Nu, pare că nu se gândește nimeni. Sau poate le convine așa, cine știe?. Probabil că inițial conducerile progresiste europene se gândeau că integrarea totală a minorităților islamice, va conduce, vrând-nevrând la o ”laicizare” a societății, fiindcă forța realităților zilnice o va impune, în sensul evitării tensiunilor religioase. Iar laicizarea societății, ca și în vechea filosofie materialistă a lui Marx, se pare că e un obiectiv major al progresiștilor de azi. Numai că, încă o dată, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. De la dorita laicizare a societății se va ajunge, dacă nu facem nimic, dimpotrivă, la controlul ei efectiv de către musulmani. Eu cred că nu există o cale ateistă pentru societate, în general vorbind. Omul are totuși intuiția originii sale divine, iar ateismul nu va deveni dominant nicăieri în lume; și în final problema se va rezuma către ce se va orienta spiritual Europa, fiindcă asta e casa noastră comună și aici ne interesează ce se va întâmpla cu noi. Europa va fi creștină sau islamică? Depinde numai și numai de deștepții de la conducerea UE ce se va alege de noi, pe tremen mediu și lung.
    P.S. Mulți spun, ca și regizorul Alexandru Solomon, că nu au o problemă cu credința, ci cu manifestarea ei publică. Și se mai spune că a fi credincios e o atitudine intimă, care ar trebui să rămână doar în intimitate și să nu se manifeste în spațiul public. A răspuns frumos la asta autoarea articolului, dar aș mai vrea să adaug ceva: credința are ȘI o componentă intimă, dar nu trebuie să se rezume la ceva intim. Asta e valabil, de exemplu, pentru mersul la toaletă sau activitățile sexuale, care dacă ar fi vizibile în public ar fi oribile și dezgustătoare. Dar manifestarea credinței nu este și nu trebuie să fie ceva de care ne rușinăm în public. Asta e încă o manipulare a celor care vor să elimine în fapt religia din societate. Iisus spunea (reiau aproximativ din memorie) că dacă cineva se va rușina de El, atunci și El se va rușina de acea persoană, la Judecata finală, în fața lui Dumnezeu. A! E adevărat că trebuie să nu facem paradă de credință, să nu fim ipocriți și să nu luăm numele Domnului în deșert. Dar în niciun caz nu e vorba de a sta cu ”pătura în cap” așa cum ar vrea militanții necredinței, cei ”fără Dumnezeu”, la propriu și la figurat. Iar autoarea spunea, corect, că religia majoritară a locului dă tonul, specificul acestui loc, pe care nu trebuie să-l renegăm. Iar asta n-ar avea de ce să lezeze pe nimeni de altă credință, dacă nu e răuvoitor.
    • Like 3
    • @ Dan Cojocaru
      Daniel00 check icon
      Problema e ca misticismul asta religios ortodox n-are nicio legatura cu credinta crestina, cu Isus Hristos si cu Adevarul. E doar o orbire dogmatica de turma in frunte cu biserica ortodoxa - pe post de magar. Despre Pastor nu se mai stie nimic de mult si culmea... nimeni nici macar nu-i simte lipsa. Fereasca sfantu'!
      • Like 0
  • RazvanP check icon
    Simplu: "regizorul" a văzut în scandal un mijloc de promovare! Am mai întrebat și la alte articole pe aceeași temă: de ce nu a regizat circul cu "pelerini-figuranți" la vreo moschee, sau poate chiar un Hadj regizat, de ce nu? Simplu: pentru că ține la integritatea sa corporală și nu vrea să ajungă mai scurt de un cap! Creștinii sunt o țintă ușoară, nu doar că nu ripostează, sunt învățați să întoarcă și celălalt obraz, cum să nu profiți de o astfel de ocazie?
    • Like 3
    • @ RazvanP
      mhm check icon
      Si nu a raspuns nimeni? Pai e simplu. Omul traieste in Romania si e interesat de Romania iar pelerinajele si cultul AB se petrec aici. Nu exista Hadj. Iar chestia cu crestinii smeriti care întorc obrazul e legenda urbana, nu ati vazut bataile pe apa sfintita?
      • Like 1
    • @ mhm
      RazvanP check icon
      Interesat pentru că? Îl afectează în vreun fel? Nici măcar nu este religia lui, să se simtă deranjat/jenat/ofensat!
      Dacă apărea un pseudo-documentar în care niște figuranți își puneau talituri și filactere și mimau rugăciuni batjocorind Torah, cam câte secunde dura până la acuzațiile de antisemitism?
      • Like 1
    • @ RazvanP
      Daniel00 check icon
      Omul doar ne intoarce o fata a realitatii pe care din obisnuinta marea majoritate a credinciosilor refuza sa o vada. Asa suntem. Daca nu ne place, sa ne schimbam....
      • Like 0
    • @ Daniel00
      RazvanP check icon
      Și dacă ne place, care e problema? A lui sau a altor comentatori? Există o categorie de oameni care se simt bine în pelerinaj la Arsenie sau la Paraschiva, la fel cum există o altă categorie care se simt bine în pelerinaj la Greta sau la Pride!
      În ce fel sunt primii mai blamabili, mai demni de a fi ridiculizați și de ce ar trebui neapărat să se schimbe pentru a fi pe placul altora?
      • Like 1
    • @ RazvanP
      Daniel00 check icon
      Credeti ca filmul va "blameaza", doar pentru ca va arata asa cum sunteti. Daca va place sa fiti asa cum sunteti... asa cum o arata si filmul de altfel, atunci de ce va revoltati? Numai daca nu va place ceva, puteti sa schimbati ceea ce nu va place, dar nu la regizor ci la dumneavoastra. Daca nu va place melodia de ce trageti in pianist?
      • Like 0
    • @ Daniel00
      RazvanP check icon
      Nu "mă arată", nu sunt religios, nu mă pasionează pelerinajele.
      În același timp însă am repulsie de ipocrizia prin care pe deoparte se solicită "toleranță" pentru anumite categorii ale societății, pe de altă parte se atacă fără jenă alte categorii...
      Când se clamează zgomotos libertatea unora dar se batjocorește libertatea altora societatea devine o glumă proastă.
      • Like 1
    • @ RazvanP
      Daniel00 check icon
      Pai ati spus ca "va place asa" sa fiti... adica religios. Acum nu mai sunteti. Ok! Libertate nu inseamna ca oricine poate sa faca ce vrea, doar pentru ca asa crede el ca e bine. Poate nu e bine... si atunci, ar fi bine ca omul sa se mai corecteze la libertate. Daca dumneata crezi ca asa e bine sa fie, atunci n-ai decat, treaba dumitale - asta spune si regizorul. Filmul este doar o oglinda. Daca nu-ti place fata din oglinda, spargi oglinda?
      • Like 0
    • @ Daniel00
      RazvanP check icon
      Doar că nu este nici o oglindă ci doar o înscenare cu "pelerini-figuranți"...
      • Like 1
    • @ RazvanP
      Daniel00 check icon
      Daca nu este o "oglinda", chiar nu merita sa va alarmati. Dar sa stiti ca filmul in general este doar o fictiune, doar figureaza o realitate si nu o copiaza. Realitatea e mult mai degradata si mai degradanta. Nu e pentru oricine...
      • Like 1
    • @ RazvanP
      mhm check icon
      Cum adica interesat pentru ca ce? Asta face orice intelectual. e interesat de probleme societatii in care traieste: pune întrebări, cauta raspunsuri. Nu va obliga nimeni sa va placa modul in care intreaba sau ce raspunsuri (crede ca) a gasit. De-asta se cheamă libertate de creatie. Nici mie nu-mi place condescendența cu care ii trateaza pe pelerini, Si nici micile scenete regizate. Dar e prerogativa lui.
      • Like 0
  • Nume check icon
    Nu cred ca s-a pus problema vreodata problema anularii acestor festivitati, ci dimpotriva, mie mi se pare ca sunt din ce in ce mai multe si din ce in ce mai multi oameni participa. Pana la urma fiecare isi manifesta credinta cum doreste, unii in public altii mai discreti. Daca pentru ei inseamna ceva din punct de vedere spiritual sau credinta, foarte bine. Cine sunt eu sa comentez sau sa judec credintele celuilalt?!
    Dar sunt doua aspecte importante de discutat aici:
    - complicitatea unor fete bisericesti in capturarea acestor evenimente pentru interese politice si sunt sigur ca in urmatoarel luni vom vedea anumite activitati interesante
    - promovarea acestora ca fiind elemente obligatorii in definirea conceptului de roman adevarat ceea ce este la fel de agresiv si toxic ca cei care doresc anularea libertatii credintei

    • Like 4
  • Daniel00 check icon
    Iata de ce se duce tara asta de rapa. Credintei in Isus Hristos i-a luat locul credinta in tot felul de sfinti si sfintisori, moaste si icoane... toate facatoare de minuni. S-a umplut tara de asa zisi credinciosi, care se inchina la orice numai la Adevar, nu. Mai ales in timpuri tulburi ca acestea pe care le traim, fanatismul religios incepe sa clocoteasca si sa dea pe afara de atata credinta... Vai de mama noastra!
    • Like 3
    • @ Daniel00
      Rucs Rucs check icon
      Nu ne inchinam la sfinti, ca unor dumnezei, ci ca prieteni ai lui Hristos, ca mijlocitori. Biblia este plina de exemple de mijlociri. Inceputul minunilor, la Cana Galileii (prefacerea apei in vin) se face doar la ruga Maicii Domnului. Mantuitorul chiar ii raspunde ca inca nu venise ceasul Sau, deci El nu avea de gând să faca o minune. Dar ea il face sa se razgândeasca, mijlocind pentru noi. Moise mijloceste pentru popor, spunand Domnului că, dacă nu va ierta poporul, atunci si pe el să il piardă din cartea in care l-a scris. In Apocalipsa avem referire la sfinti si la liturghia cereasca (tamaia sfintilor). In 2 Regi avem episodul cu omul mort aruncat in groapa prorocului Elisei. Când se atinge de oasele prorocului, acel om mort înviază (deci iată un exemplu de moaște făcătoare de minuni). Oare neoprotestantii nu se roagă unii pentru altii? Ba da. Asa si ortodocsii, cer să se roage pentru ei niste drepti, niste sfinti cu trecere inaintea Domnului prin viata lor curată. Scrie si Biblia că pe cel drept Domnul il aude (de pildă, în psalmi). Eu cred că neoprotestantii Il iubesc pe Domnul, dar nu cunosc Scriptura, ci sunt inselati de niste pastori de secol 18. SI când dau peste pasaje care nu le convin, incep sa spună că sunt exceptii, sau metafore. Oare nu isi pun intrebarea de ce sunt mii (mii!) de confesiuni neoprotestante, de la Luther incoace? Oare nu fiecare a interpretat versetele după cum i-a tunat? Scrie pr Arsenie ca Luther va răspunde pentru o multime de oameni.
      • Like 0
    • @ Rucs
      Daniel00 check icon
      Cum spuneam... doar "minuni", misticism si indoctrinare religioasa. Nimic in raspunsul tau despre Imparatia Lui Dumnezeu, despre Har si Adevar. Vorba lui Isus Hristos: "Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta!" (Marc.7:13)
      • Like 0
  • Un articol echilibrat și punctat pe alocuri cu experiențe personale.
    • Like 2


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult
`Text: Ruxandra Cioc/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon