sursa foto: Profimedia
Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au fost întrebați despre așa-numiții „creștini” de pe internet, care se afișează cu simboluri și valori creștine, însă care folosesc un limbaj violent și chiar au „monopolizat” credința.
Vasile Bănescu: E foarte puțin probabil să fii un bun cunoscător al lui Cristos, dar să folosești cuvinte care nu pot fi reproduse
„Era greu să nu îi observ. În primul rând, acești oameni sunt într-o iluzie și e foarte greu să lămurești pe cineva că se află în iluzie, în eroare - noi înșine aflându-ne de multe ori într-o situație nu identică, dar similară ca act al ratării noastre cu adevărul, se întâmplă tuturor lucrul acesta. Cei la care faceți referire, și care cred că sunt în toate confesiunile, sunt oameni care, neavând posibilitatea și capacitatea reală de a înțelege, de a ajunge la miezul creștinismului, de a-l digera, pentru că nu citesc nici măcar Scriptura... E foarte puțin probabil să fii un excelent sau un bun cunoscător al cuvintelor lui Cristos, iar tu în comentarii să folosești lucruri care nu pot fi reproduse lexical într-un spațiu public.
E o contradicție totală, deci e clar că acești oameni n-au gustat din cuvintele lui Cristos, dacă ei expectorează public, la adresa unor doamne, la adresa oricui, lucruri care îl desființează pe omul respectiv, prin violență și vulgaritate. Asta e, cred, principala cauză, necunoașterea creștinismului. Ei cred că cred în ceva, ei cred că cred într-un Dumnezeu care ține în palmă exclusiv spațiul nostru, de aici, nu le pasă de alteritate, nu se gândesc la ceilalți frați creștini decât în termeni de eretici și ecumeniști. Pentru ei, a fi ecumenist, adică a fi un om dialogal, în calitate de ortodox, cu ceilalți creștini care nu s-au născut ortodocși... acești oameni mărginesc practic creștinismul la ceea ce eu am numit mereu 'ortodoxism', care de fapt e o ideologie.
De asta sunt și violenți, ideologia întotdeauna produce violență, credința încrâncenată că adevărul e doar la tine, că celălalt nu contează, că trebuie să tacă când vorbește cu tine, eventual. Și, din această perspectivă, se ratează chiar miezul creștinismului și al ortodoxiei, e o patologie focalizată la noi foarte, foarte clar. Ea există și în Rusia, există și în alte țări ortodoxe, care au avut ortodoxii care au participat la înfăptuirea statelor naționale. Deci ortodoxii cu accente naționaliste, istoric este explicabil lucrul acesta.
Dar, astăzi, grupul la care faceți referire și care e foarte numeros, pot fi milioane de oameni care gândesc așa sau reacționează așa, sunt oameni care sunt în răspăr cu Evanghelia, cu creștinismul și cu ortodoxia, pentru că ele nu pot să se exprime așa, nu au cum. 'După fapte îi veți cunoaște', spune Cristos tot timpul, 'și după vorbe ne veți cunoaște'. Contează cum vorbești, contează cum te adresezi celuilalt.
O mare cauză este, evident, prăbușirea actului educațional care nu a mai ajuns la acești oameni și nu sunt suficient verticalizați educațional. Ei nu trebuie judecați, nimeni nu îi judecă sau vrea să-i răstignească, Doamne ferește. Ei se ocupă cu mici „răstigniri” sau cu „ucideri” în efigie”, a spus Vasile Bănescu.
Francisc Doboș: Acești oameni au elemente de adevăr, dar nu știu să le pună împreună, la fel ca ucenicii care nu L-au recunoscut pe Cristos
Întrebat, la rândul său, dacă există punți de legătură cu acești oameni, Francisc Doboș a răspuns: „Întotdeauna există punți de legătură și aici, așa cum stă bine și unui preot, mă întorc din nou la oglinda Evangheliei din zilele Învierii - ucenicii care mergeau spre Emaus. Respectivii ucenici putem fi fiecare dintre noi, care avem păreri diferite, avem toate datele. Acești ucenici știau toată povestea, ce s-a întâmplat zilele acelea la Ierusalim, ce s-a întâmplat cu Cristos. Cristos a venit alături de ei, a mers împreună cu ei, dar nu Îl recunoșteau. Tu stai de vorbă cu Dumnezeu și nu Îl recunoști, ai toate datele.
Așa cum poate și cetățenii de astăzi, fie de o parte sau de alta, depinde cum ne vedem, dacă ne vedem în baricade sau dacă ne vedem împreună, ca un popor - apropo, popor suntem toți, nu numai o facțiune, ca să înțelegem lucrul acesta. Acei doi ucenici, această imagine a ucenicilor de la Emaus este speranța că, la un moment dat, poți să recunoști bunătatea, prezența lui Dumnezeu în istorie, când îți atinge inima. Ca să nu mai trăiesc din prejudecată, din frică, din povești. Din jumătăți de adevăruri, pentru că ucenicii aveau elemente de adevăr, dar nu au știut să le pună împreună, că să Îl recunoască pe Dumnezeu”.
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, începând de la ora 14.00.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vorbesc de ecumenism de parcă am fi în vremea cruciadelor de ev mediu.
E drept că unii visează la cai verzi pe pereți de tip războiul civilizațiilor între islam și restul lumii.
Ori în realitate faliile respective, chiar și cele din interiorul lumii creștine, au ca sursă motive mercantile. Petrolul, mineralele, interesele comerciale ș.a.m.d.
Nimic care să aibă vreo legătură cu Decalogul, cu pildele lui Isus.
Celebrăm Învierea Domnului fără să știm ce sărbătorim de fapt.
Prin Euharistia petrecută în timpul Cinei Cea de Taină, Isus proclamă legea nouă, care să pună capăt sacrificiilor ritualice practicate de lumea Iudaică.
Isus le spune ucenicilor săi :
- Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Acest potir este noua alianță în sângele meu, vărsat pentru voi.
Adică pâinea și vinul ca simbol al sacrifiului lui Isus.
Bun, dar cu mielul ce-ați avut..?
Sacrifiul mielului ține de tradiția Iudaică, de Fuga din Egipt. Evreii trebuiau să ungă cu sângele mielului sacrficat canaturile ușilor și ferestrelor pentru a nu fi atinși de una din urgiile declanșate de Iahve contra Faraonului și egiptenilor care îi țineau în scavie.
Biserica creștină însă, a găsit un subterfugiu proclamându-l pe Isus "Mielul lui Dumnezeu".
Iar sacrificiul bieților miei ar reprezenta comuniunea noastră cu Isus, atât prin sacrificiul lui de pe cruce, cât și cu cel declarat prin Euharistie, unde repet e vorba de pâine și vin, nu de miel.
Revenid la credincioșii de tiktok, e un fel de-a spune "Suntem băieți buni". Adică vorbe, nu fapte.
Avem de-a face de fapt cu o imensă ipocrizie națională. Ne declarăm creștini majoritari, dar ne batem joc zilnic de cele 10 porunci.
Imaginați-vă o lume în care ele s-ar respecta și-n care ar mai exista acea frică de Dumnezeu.
Așa că pun și eu un rock mic, care se asortează cât-de-cât cu cele de mai sus.
- "When a blind man cries", poate cea mai emoționantă piesă Deep Purple. Deși semnată de toți membrii trupei, n-au cântat-o live decât o dată, la Quebec, când Blackmore, bolnav, a fost înlocuit pentru acel concert. Pentru că nu-i plăcea lui Ritchie..
E vorba de Golgota fiecăruia dintre noi, iar orbirea e doar metaforică, cu referire la vremea-n care nu mai poți vedea lucrurile care contează cel mai mult în viață, fericirea și iubirea.
O piesă care redă dramatic tristețea și un sentiment de lipsă de speranță și singurătate.
https://www.youtube.com/watch?v=TpKbmmm6D2o&list=RDTpKbmmm6D2o&start_radio=1