Pe 4 mai 2023, după ce a plecat de acasă, lui Ciprian Zamfirescu i s-a oprit respirația. Mergea spre Politehnică ca să-și vadă visul.
Ciprian Zamfirescu are o poveste de viață care s-ar putea transforma într-un scenariu de film. Pasionat de munte și de tehnologie a devenit manager de inovație la Vodafone România. „Un vis împlinit”, spune invitatul Podcastului de Fapte Bune, al cărui nume este legat nu doar de compania pentru care lucrează, ci și de Fundația Vodafone România și de Salvamont, al căror voluntar este. Zamfirescu își pune cunoștințele în slujba vieții, iar în spatele acestei alegeri e „o mentalitate, spune. „Mă ajută să mă trezesc dimineața, să îmi pun gândurile în ordine, să merg la serviciu și să lucrez împreună cu colegii mei pentru un nou proiect. E o mentalitate de a lăsa ceva în urma ta; sau în urma mea. Ce se întâmplă când îmbătrânim și ne uităm înapoi? Știm că se subțiază stările psihologice, apare o stare de reflexie..., iar eu vreau să las ceva în urma mea. Și nu pot să o fac singur. Vreau să o fac prin oameni, pentru oameni. Pentru că altfel ar fi doar niște idei generate pe un laptop sau pe o hârtie care mai departe nu ar ajunge să ajute pe nimeni. Așadar, viața mea se ghidează în această direcție: să facem bine prin tehnologie. Sunt pasionat de tehnologie de mic, am practicat și practic anumite sporturi gravitaționale, ca să nu le zicem sporturi cu adrenalină, și mereu le-am îmbinat. M-am gândit cum poate natura să se îmbine cu tehnologia, cu oamenii, cu profesioniștii din fiecare zonă. Am foarte multe discuții cu persoane din diferite domenii de activitate și din toate acestea îmi extrag niște elemente pe care le combin în diferite puzzle-uri”.
Vă invităm să ascultați Podcastul de fapte bune accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material.
Povestea lui Ciprian Zamfirescu (33 de ani) începe de la calculatoare, pe care și le construia singur din piese, atât pentru sine, cât și pentru vecini și prieteni, și pe care ulterior le dona. De la calculatoarele pe care făcea jocuri, programare și plăcuțe electronice a ajuns astăzi la hub-uri de inovare desenate și construite alături de colegii din Vodafone România. Un astfel de spațiu a fost creat, în doar șase luni, la Universitatea Politehnică din București, în cadrul Facultății de Electronică, și este dedicat studenților. „Este o realizare în domeniu și este o moștenire. Nu ne-am dorit un spațiu în care să nu punem niște mese cu calculatoare, ci am vrut să existe o stare de spirit”, povestește. „Un spațiu în care să existe posibilitatea ca studenții, profesioniștii, cercetătorii și profesorii să aibă creativitate. Este foarte multă tehnologie acolo: practică, vizuală și palpabilă. Acolo se întâmplă lucruri ale prezentului, pe care le perfecționăm, dar și lucruri care vor pregăti viitorul. Mă refer la tehnologii de 5G / 6G, drone, senzoristică, inteligență artificială pentru procesare de imagini, calculatoare de ultimă generație, imprimante 3D pentru a face acel concept de prototipare – pentru ca studenții să aibă șansa să își pună ideile în practică și să vadă cum funcționează. Este foarte important, și ăsta este un sfat pe care îl dau tuturor, să își ducă ideea la capăt; nu contează că este bună sau rea. Să nu abandoneze pe parcurs. Este un spațiu multidisciplinar, care nu atinge doar telecomunicațiile: meseria mea de bază, ci toate tehnologiile viitorului. Sunt componente și experți care vor genera resurse de care ne vom bucura ca societate”.
Cum a gestionat bucuria acestei realizări? Zamfirescu mărturisește că în ziua lansării, 4 mai 2023, atunci când a plecat de acasă, i s-a oprit respirația: „În spate există oameni care au crezut în ideile noastre, care ne-au susținut financiar, care ne-au dat mână liberă să inovăm și să creăm fără să ne pună restricții - pentru că doar așa putem produce aceste rezultate - manageri, board de conducere, CEO. Am fost împreună, am semnat memorandum de înțelegere cu Universitatea Politehnică din București împreună cu domnul rector. În acea dimineață am realizat cu adevărat că s-a întâmplat. Este momentul să îi dăm cheie, cum se spune, și ca studenții să îl abordeze și să bucure de el”.
Proiectul va avea sateliți, anunță Ciprian Zamfirescu în cadrul Podcastului de Fapte Bune: „Foarte probabil și la alte universități din țară, dar și la alte facultăți din Politehnica București, cu toate că și în Vestul țării, dar și în alte părți ale ei, și în Est, în Nord-Est există facultăți foarte puternice și profesori foarte pasionați”. Mai mult, hub-ul bucureștean va fi înrudit cu un alt spațiu mare de inovare, din Malaga, mai spune invitatul.
Întrebat când a conștientizat binele în viața lui, Ciprian Zamfirescu mărturisește că l-a simțit în fiecare secundă. De la școală – pe care o definește drept „o experiență alertă și competitivă având colegi foarte buni” – la facultate, când s-a produs declicul. Admis la o universitate de prestigiu din Germania, a revenit în țară după câteva luni luând decizia să studieze aici. „Sunt adeptul acestei mentalități. Și cred că dovedesc în fiecare zi că se pot face lucruri frumoase și în România. Cu binele m-am lovit și în facultate. Acolo a fost momentul de declic pentru mine pentru că am simțit că e posibil ca în mine să se ascundă un pic de valoare pe ceva. Adică pot să fac ceva.” De aici, provocarea: să transfere cunoștințele adesea abstracte dobândite la cursuri spre realitate, în beneficiul oamenilor. În anul IV, la licență, a ales o situație practică: „Am construit niște plăcuțe, le-am configurat și am testat în premieră pentru această universitate o tehnologie care în acest moment este funcțională în toate rețelele din România și din lume pe 4G și pe 5G, pe standardele de comunicații. Iar eu o făcusem în laborator acolo. Deci cu binele m-am lovit în fiecare zi. Bine din partea rudelor, a prietenilor, a profesorilor. Este important să fim înconjurați de bine. Consider că răul nu este o stare de fapt. Răul nu este de capul lui. Eu consider că răul este absența binelui, așa simt eu în fiecare zi. Dacă s-a întâmplat răul înseamnă că n-a existat bine și atunci trebuie să aducem repede binele acolo”.
„Binele adus repede” înseamnă bine în școala românească, Ciprian Zamfirescu fiind parte din proiectele inițiate de Fundația Vodafone România și Vodafone, precum Școala din valiză. „Va rămâne toată viața mea în sufletul meu, pentru că emoția pe care am simțit-o în acel proiect este una uriașă. Ne-am adresat școlilor din mediul rural defavorizat unde, când am mers la fața locului, mi s-a strâns așa stomacul. Sunt școli care cad pe copii. Nu s-au alocat fonduri nici măcar pentru a repara acoperișul, pentru a repara pereții, pentru a putea avea încălzire pe timp de iarnă sau ce să mai zic de un grup sanitar. Și noi vorbim de tablete, digitalizare și internet. Am abordat 50 de școli, cele mai complicate din țară, unde am dus internet și nu l-am dus ușor. Pentru că este vale-deal, piatră, munte, cum ajungi? Cum ajungi cu antene, cu fibră optică, cu echipamente. La momentul acesta au internet, inclusiv wi-fi în săli, și această soluție - combinată cu o platformă de e-learning, Școala din valiză – plus o valiză reală în care se aflau 30 de tablete, proiector, computer”.
Copiii au fost fascinați, la fel și profesorii care au cerut să fie învățați să utilizeze tehnologia. Nu au doar competență digitală în această zonă, ci le-a revenit încrederea în ce pot face, crede Ciprian Zamfirescu. „Au fost peste 6000 de cursuri create în pandemie, ceea ce înseamnă o creștere de peste 700 la sută a utilizării platformei de e-learning, și peste 5000 de cursuri accesate de către elevi, ceea ce înseamnă o creștere de 1100 la sută”. Acum e implicat într-un alt proiect al Fundației Vodafone, Școala din viitor, un proiect sută la sută online, adresat nu doar copiilor între 6 și 12 ani, ci și familiei, și profesorilor. Sunt peste o sută de lecții, interactive, create pe un profil european, avizat de Comisia Europeană la competențe digitale și bazate pe cinci domenii: alfabetizare digitală și informațională, comunicare și colaborare, creare de conținut digital, siguranță atât din perspectiva datelor cât și cyber, și soluționare de probleme. „Sunt niște aspecte care s-ar putea să cam lipsească din școala autohtonă. La noi mai este o problemă identificată la nivel european în țara noastră. Elevii nu au ajuns la capabilitatea, sau o parte dintre ei, să citească un text, să îl înțeleagă, să memoreze ideile principale și să facă un rezumat. Acest lucru o să îi afecteze în viață, în carieră. Nu vor fi toate examenele cu cărțile pe masă. Iar lecțiile din Școala din viitor pun în evidență și partea cognitivă, și partea motorie, nu doar citim de pe platformă”, explică interlocutorul.
De „bine adus repede” a fost nevoie și pe munte, unde oamenii sunt salvați și datorită tehnologiei. Practicant de sporturi cu adrenalină, Zamfirescu vorbește despre prudență și spune că fără ea devenim clienții Salvamont, așa cum i s-a întâmplat și lui, în 2018, în urma unui accident la ski.
„Nu aveam nicio legătură cu Salvamont atunci. Lucram la Vodafone, eram inginer de rețea și coordonam o generoasă parte din țară pe zona de rețelistică. Tocmai luasem contact cu Fundația Vodafone pe niște proiecte. Fundația are un parteneriat de 19 ani cu Salvamont. Am construit primul dispecerat național de salvare care este la Brașov și de 3 ani suntem parteneri de tehnologie. Dar înainte de asta nu avusesem legătură cu Salvamont. Practicam sporturi pe munte, mă uitam la ei cu mare admirație, îmi plăcea foarte mult culoarea roșie – am și asociat-o cu culoarea Fundației – și am plecat la ski. În data de 6 ianuarie. Era fix gerul Bobotezei. Coadă foarte mare pe pârtie la Sinaia, Valea Soarelui, și cumpărasem niște schiuri noi. Am vrut să experimentez un nou mod de a schia: off-piste și am zis că nu am timp să stau la coadă. O să intru din prima pe pârtia de lângă. Era zăpadă nebătătorită. A funcționat o perioadă, dar a rămas un schi blocat și din acel moment viața mea s-a schimbat. S-a rupt genunchiul, a pocnit un ligament, Salvamontul a venit. Apropo de tehnologie: dacă nu aveam semnal în acel moment nu puteam să sun la Salvamont, pentru că eram în afara pârtiei și pârtia se afla mai sus decât zona în care eram (...) Voiam să plec pe schiuri de acolo să mă autorecuperez. Nu îmi place să folosesc serviciile de salvare dacă nu e absolut necesar. Dar am sunat, au venit și m-au recuperat, dar au venit mai târziu pentru că nu mă găseau. Și aici a fost o sclipire pentru proiectul pe care l-am lansat ulterior împreună”, povestește Ciprian Zamfirescu.
După o spitalizare și recuperare lungă, în 2019 pentru Zamfirescu urmează prima interacțiune profesională cu dronele. Până la acel moment reprezentau doar un hobby pentru Ciprian: filma cu ele, făcea videografie. „Am luat decizia să digitalizăm structura de telecomunicații”.
„Cu o simplă dronă îți poți crea un model al infrastructurii. Poate fi un turn, o clădire, poate fi un oraș. Putem să zburăm cu niște drone tip aripă fixă, care să captureze un cartier întreg sau un oraș întreg, și apoi cu procesare automată de imagini să depistăm, să numărăm câte gropi sunt în acel oraș, câte bănci, câți stâlpi de iluminat și câte elemente pe care le determinăm cu algoritmul putem detecta. Tehnologia nu are limite în această zonă. Proiectul acesta a fost de succes. Am scăzut foarte mult interacțiunea și numărul de vizite pe turnuri: oamenii nu se mai urcau pe turnuri, în chingă, pentru fiecare vizită; mergeau doar la instalare. Am căpătat încredere și mi s-a activat partea asta: nu ar fi bine să folosim dronele și pentru altceva?”
Așa au ajuns dronele și tehnologia să fie folosite în recuperarea oamenilor pierduți în zone foarte îndepărtate.
„Trebuie să aducem semnal rapid astfel încât telefonul celui pierdut să se conecteze automat, ca să îl putem repera”, povestește invitatul. Ideea a venit într-o echipă mică de la Inovație: o antenă de radiofrecvență montată pe o dronă, care se ridică automat de la sol. Este ancorată de la sol de către un motoraș, care o ține pentru a nu fi pusă la pământ de către vânt, explică Ciprian Zamfirescu, și este alimentată pentru a sta în aer cât mai mult. E și o remorcuță în care se procesează datele. „Astfel, salvamontiștii împreună cu echipele de intervenție Vodafone ridică această dronă care face acoperire automată pe o rază de până la zece kilometri, cu semnal de la 2G, chiar și 5G am integrat. Folosim și sateliți, creăm o bulă de semnal, dar nu o bulă de semnal doar pentru salvamontiști, ci pentru toată lumea. Telefonul se conectează automat dacă ești pe rețeaua Vodafone, dacă nu – există protocol prin STS și suni la 112”. Proiectul funcționează și este utilizat în cele mai critice situații, spune invitatul amintind că inovația a continuat după ce echipa a analizat diferite scenarii: „Dacă telefonul celui pierdut s-a spart sau se află mai departe de acesta atunci rețeaua nu poate fi folosită, pentru că nu ai cum, nu ai cu ce și nu ai conectivitate”.
După o întâlnire cu Sabin Cornoiu, șeful Salvamont România care își dorea să utilizeze drone în căutarea celor dispăruți sau pierduți pe munte, Zamfirescu propune crearea unui proiect care să fie folosit la nivel național. „Astfel am mai introdus încă o soluție: fotogrametria”.
Folosită în special în evaluările cadastrale, fotogrametria poate fi făcută cu camere, cu drone, cu orice fel de echipamente care scanează, explică Ciprian Zamfirescu. „Astăzi salvamontiștii zboară aceste drone. Am ajuns la maturitatea de a avea 75 la sută din echipele de salvare din România, care au acoperire montană, să zboare drone în cadrul misiunilor zilnice de salvare”. Cu o singură baterie se acoperă o zonă de până la 24 de hectare, iar imaginile sunt transmise la un centru de comandă, construit anul trecut la Tg Jiu: Centrul de Analiză Date Salvamont România. Aici ajung aceste fotograme care conțin coordonatele GPS ale locului în care drona a făcut fotografia. „Avem și un soft dezvoltat cu universitatea din Polonia, alimentat cu datele noastre și care se bazează pe inteligența artificială. Ia fotografiile, le sparge în bucăți și le compară cu o bază de date de zeci de mii de fotografii în care există un corp uman într-o anumită postură, urme de câini, de oameni, echipamente, geci, tot felul de elemente care nu ar trebui să se regăsească într-un ecosistem natural”, mai spune Zamfirescu. „În două minute se procesează 100 de fotograme care sunt puse pe o hartă și apoi se generează un raport automat cu indiciile. Aceste indicii sunt transmise direct în rețea către salvamontiști, iar aceștia pleacă direct la țintă”.
Devenit voluntar Salvamont România, el spune că sistemul poate fi folosit și în diferite tipuri de salvare, inclusiv în cea subacvatică. „Avem scafandri pregătiți să îi recupereze pe cei rămași în peșterile inundate sau în apele înghețate de munte. Am achiziționat și configurat o dronă subacvatică, care folosește camere video performante și un sonar, și identifică diverse obiecte. Avem și câini de avalanșe. Am implementat împreună cu Fundația Vodafone și cu Vodafone proiectul de căutare în avalanșe cu echipamentul de tip RECCO. Folosim tehnologia în fiecare zi. Prin proiectul cu drone, conform calculelor noastre și misiunilor reale pe care le-am desfășurat, am reușit să scădem timpii de căutare și de salvare de până la zece ori”.
„Drona este o unealtă. Ea nu se substituie salvamontistului, profesionistului”, mai spune Ciprian Zamfirescu amintind că sunt drone care cântăresc 900 de grame, stau în rucsac și au mai multe baterii pentru a susține o expediție. „Drona e făcută să elimine zona în care nu există oameni pierduți. Vrem să canalizăm energia noastră spre direcția în care putem să salvăm în timp util o persoană.”
Cum poți afla care sunt clădirile cu risc seismic în București, de exemplu, ce face Divizia de drone pe care Vodafone a construit-o și ce servicii oferă unui număr de șapte industrii, cum ajută o dronă un om în zona panourilor fotovoltaice, ce poți afla din clădirile din metal măsurate cu ultrasunete, de ce se pierd copiii din școala românească aflați ascultând Podcastul de fapte bune, un proiect susținut de Fundația Vodafone România și amplificat de Republica.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă se poate dezvolta luarea deciziei:
"Admis la o universitate de prestigiu din Germania, a revenit în țară după câteva luni luând decizia să studieze aici."
Mulțumesc.
Pentru mine, cel puțin, cuvintele de mai sus sunt ca un pansament la rana deschisă de mai bine de 30 de ani- că s-a murit degeaba în '89. Nu sunt cuvinte mari sau lozinci expirate, sunt sentimentele unui om care își pierde speranța în propria țară.
Mulțumesc și succes, Ciprian Zamfirescu!