Ieri, când prietena mea de la bancă mi-a mărturisit că de un an merge la fiecare ședință cu demisia în agendă, imaginându-și cum rupe ușa și se apucă de ce-și dorește cu adevărat să facă (design interior), mi-am dat seama că suntem o generație care a visat prea puțin.

La următoarea aniversare, îmi pică fisa și îi cumpăr soțului meu un bilet la seminarul lui Tony Robbins din Londra. Costa îngrozitor de mult. Dacă o zbârceam și nu i-ar fi plăcut, m-ar fi certat pentru că am luat în calcul să cheltuiesc atâția bani. Mă tot gândeam: ce poate să îți ofere cineva în patru zile ca să iți ceară suma asta? Îl suspectam pe tip de o mică doză de șarlatanie, dar treaba era făcută.

Milioane de oameni îşi stabilesc standarde prea înalte, iar atunci când nu reuşesc să se ţină de planul stabilit pentru a le atinge se judecă asupru: ‘nu am voinţă’, ‘pur şi simplu nu sunt în stare’, ‘nu sunt genul care…’. Ne contestăm trăsăturile de caracter şi abilitatea de a face un lucru, în loc să ne uităm la strategiile pe care le folosim. (Foto: Guliver Getty Images)