Cât de mult se pot schimba oamenii? În jur de 25% din „compoziția” personalității poate fi schimbată

Foto: Marcel Van Hoorn/ AFP/ Profimedia

Mă întrebam oare cât de mult mă pot schimba dacă vreau și transpir pentru asta. Nu cu rețete motivaționale și speech-uri americane, ci bazat pe știința pe care o avem la dispoziție momentan. Am scotocit și iată ce am aflat.

Întotdeauna m-a intrigat replica „rămâi cu el, în timp poți să îl schimbi” și recent am mai auzit câteva asemănătoare, așa că am pornit într-o călătorie de descoperire pentru a răspunde la marea întrebare: „cât de mult (pe bune) se poate schimba un om?”

Se pare că personalitatea noastră are o importanță foarte mare în acest proces de schimbare. Mai precis, sursele personalității umane sunt 50% biogenice, 25% sociogenice și 25% idiogenice. Cei 25% de idiogenice reprezintă de fapt zona de manevră, pătrățelul în care putem schimba ceva, conform lui Brian Little.

Hai să clarificăm mai întâi ce nu putem schimba: cei 75%.

50% surse biogenice. Acestea constau în moștenire ancestrală, gene, funcțiile și structura creierului. Evident că nu ai nicio putere asupra cocktailului de gene pe care l-ai moștenit de la părinți și strămoși. E clar și că funcțiile cerebrale au treaba lor, inclusiv hormonii și toată chimia ce se întâmplă acolo. Ce putem face totuși e să fim conștienți de ele. Așa că, studiază puțin ce caracteristici ai moștenit din familie și în ce cantități se regăsesc în „rețeta TU”. Poate ai moștenit spiritul antreprenorial de la bunicul tău? Sau ești precaută ca tata? Optimist ca mama? Câte grame sunt din fiecare în „rețeta TU”?

Moștenirea ancestrală face parte și ea din acești 50%. E ceva ce toți oamenii au adânc înrădăcinat în sistem și conform lui Paul Lawrence se caracterizează prin 4 instincte. Aceste instincte ne-au ținut în viață și…ne-au făcut moștenitorii pământului:

• Instinctul de proprietate – setea de posesie, de a deține lucruri, statut, resurse
• Instinctul de apărare – a propriei persoane, a celor dragi, a ceea ce deținem
• Instinctul de conectare – dorința de cooperare, comunicare și de a ”ne găsi locul”
• Instinctul de a crea – o versiune mai bună a propriei persoane, o lume mai bună, rezultate mai bune

Instinctul de proprietate e cel care ne face să fim competitivi. Dacă propuneți un concurs unui grup de copii ce până atunci se jucau frumos, și mai promiteți și bomboane câștigătorului, totul se schimbă. Se transformă toți în niște mici monstruleți competitivi de parcă nu ar mai fi văzut niciodată bomboane. Ideal ne dorim nu doar să deținem lucruri, ci să deținem mai multe decât alții. Poate de-asta iPhone-urile se vând așa de bine sau…pernele decorative. Pentru că mereu vrem mai bun, mai mult.

Instinctul de apărare este cel mai vechi și se activează când tu sau ce deții, sunteți în pericol. Declanșează răspunsul de ”luptă sau fugi” al creierului și este util în situații limită. În trecut a fost foarte important pentru supraviețuire. În prezent este adesea inutil pentru că nu fugim de urși tot timpul. Uneori chiar ne strică planurile pentru că face din noi niște indivizi foarte precauți, care nu își asumă riscuri și lasă viața să se scurgă.

Instinctul de conectare este cel care ne îndeamnă să ne reproducem, să facem copii. Este un instinct primar care în prezent este vizibil și într-o formă mai evoluată a sa de cooperare și comunicare, nevoia de comunitate, de a face parte dintr-un ”trib” cum îl numește Seth Godin. Atrage după sine și faptul că ne pasă ce cred ceilalți despre noi pentru că cine știe…poate suntem excluși din trib, din sat și ajungem să ne mănânce urșii. Deși contextul s-a schimbat, în continuare de frământă gânduri de tipul ”oare ce va zice lumea dacă…?” (unde punctele de suspensie pot fi înlocuite cu orice acțiune ce ne-ar stânjeni în ochii celorlalți și nu ne-ar mai face să ne simțim speciali pentru a ne încadra în normele acestui grup…special din care facem parte).

Instinctul de a crea este cel mai vizibil la copiii mici care întreabă tot timpul: ”mami, ce e asta?”. Este curiozitatea nativă și setea de a descoperi cum funcționează anumite lucruri și lumea în general. După copilărie, dacă nu a fost sufocat pe parcurs, se transformă în setea de a crea și foamea de perfecțiune. Uneori ne ajută, alteori se poate transforma într-o obsesie și alteori…se stinge înainte de a fi folosit la întregul potențial. Tot acest instinct ne ajută să prezicem rezultatele unei decizii. Și aș adăuga eu că este instinctul care ne-a împins să inventăm atâtea mașinării și dispozitive care să ne ușureze viața.

Instinctul de conectare și cel de a crea sunt exclusiv umane. Celelalte două se întâlnesc și la animale, dar nu si acestea. Ele ne-au ajutat să punem stăpânire pe planeta Pământ…noi, ființe ce nici la frig nu rezistăm fără hainele ce ni le-am creat.

Instinctul de proprietate și cel de apărare sunt declanșatoare reciproce și pot stârni războaie. Pentru că o țară vrea să își mărească teritoriul, cealaltă se apără și fiecare individ devine brusc cel mai aprig patriot.

Pentru a fi un bun lider, Paul Lawrence consideră că e nevoie să conștientizezi toate cele 4 instincte și să le menții în proporții echilibrate în comportamentul tău.

Deci, până la urmă, cât de mult se pot schimba oamenii? Marea întrebare are un răspuns. Cam 25% din „compoziția” personalității poate fi schimbată – așa-numita parte idiogenică. Partea cea mai mare, de 50% constă în componenta biogenică și este neschimbabilă. Ce a mai rămas, restul de 25% este componenta sociogenică și despre ea voi detalia mai jos. Practic, e speranța noastră pentru adaptarea la pandemie, la viitor, la neprevazut.

Cele 25 de procente ce ar putea fi modificate, dar de obicei, nu de noi înșine. Felia „sociogenică” a personalității umane este un adevărat caleidoscop:

• Oamenii apropiați – cei care ne-au crescut, ne sunt aproape, dragostea lor, valorile personale, ce ne-au învățat inconștient sau cu intenție.
• Mediul – tipul școlii, prietenii pe care ni i-am făcut, fiica vecinului cu care te jucai când erați mici, alimentația, hainele pe care le-ai purtat și tot așa.
• Macro-universul fiecăruia = „big picture” – țara în care ai trăit, climatul, cultura, religia și orice alte caracteristici culturale sau geografice.

Într-o frază: felia de 25% sociogenic, constă în comportamente ce sunt învățate din socializare și din normele și așteptările culturale pe care le absorbim din mediul în care am trăit până la 16 ani.

Pornind de la această bază, psihologii au creat „the Big Five personality tests”. Există multe versiuni ale testului, dar ce au în comun sunt cele 5 componente ale personalității:

• Deschis (Openness to experience) – cât de mult vrei să știi sau să experimentezi, cât de curios sau creativ ești. Foamea ta de a întâlni oameni noi, de a vedea locuri noi și de a te exprima în moduri originale. Cât de artistic sau investigativ ești. Sau nu.
• Conștiincios (Conscientiousness) – abilitatea de a îți controla propriile impulsuri, de a îți seta obiective și de a te ține de un plan. Transpare în cât de muncitor ești, cât de dedicat ești și cât de multă auto-disciplină ai. Se reflectă în cât de mult îți place să urmezi reguli versus să improvizezi.
• Extrovertit (Extraversion) – cât de multă energie și entuziasm pui în ceea ce faci, cât de sociabil, încrezător și ambițios ești. Cât de mult de afectează ceea ce vezi versus ceea ce gândești. Cât de sociabil sau aventuros ești…sau nu ești.
• De treabă (Agreeableness) – cât de mult înseamnă ceilalți pentru tine, cât de mult preferi să cooperezi și cât poți empatiza cu oamenii. Îi ierți ușor pe ceilalți, ești calm și blând sau…nu tocmai.
• Anxios (Neuroticism) – stabilitatea emoțională (starea mentală, cât de conștient de sine etc.) verus frica de risc, stări de anxietate, emotivitate sau depresie.

Big 5 e adeseori folosit și la interviurile de angajare. Valorile din test se zice că rămân destul de stabile după vârsta de 16 ani. Acest amalgam intră în compoziția feliei sociogenice de 25% și practic relevă că:

Personalitatea îți influențează deciziile, conștient sau nu, in pandemie sau nu. E ideal să ne creștem cunoașterea de sine ca să fie mai adesea decizii conștiente.

Cât de deschis ești influențează cât de multă putere ai asupra propriei vieți. Cu cât ești mai deschis cu atât ai șanse mai mari să obții ce dorești de la viața ta. Cu cat esti mai inchis, cu atat te va paraliza orice.

Copilăria cu evenimentele, oamenii și locurile sale îți pot afecta personalitatea.

Stabilitatea emoțională îți va influența reacția la stres și nevoia de a deține controlul. Acestea, la rândul lor, îți vor influența deciziile și cât de mult îți ies sau nu planurile de viață.

Poți alege ce comportamente să afișezi, cum comunici cu ceilalți, poți învăța să îți controlezi trăsăturile de personalitate după ce ajungi să te cunoști bine pe tine, dar în definitiv nu îți poți schimba personalitatea. Așadar, acesti 25% sunt considerați a fi de neschimbat sau foarte dificil de schimbat.

Și iată că am ajuns și la acea parte din noi de 25% idiogenic. Partea pe care o putem schimba!

Idiogenicul constă în motive, planuri, obiective, speranțe și angajamente, precum și proiecte personale. Toate acestea pot fi schimbate. Poate părea puțin, dar dacă schimbarea e importantă pentru tine, este enorm!

Am deschis cu aceasta introducere mai lungă, pentru ca îmi doresc să conștientizăm cu toții cât de puțin schimbabili suntem. Asta înseamnă că dacă bunicul nu crede în coronavirus și iese sa joace șah în parc cu o gasca de amici, sunt șanse extrem de mici ca noi să-l facem să conștientizeze că ar putea sa ia „mat” nu doar pe tabla de joc. 

Aș traduce ca obiceiul lui de a juca sah e parte din idiogenic – planuri, sperante, obiective, proiecte personale. Ce sanse ai sa il convingi pe bunicul sa se schimbe?

În același timp, tu, pentru tine, poți face foarte mult cu acest „25% idiogenic”. Vizual vorbind, dacă ai 60 kg și adaugi sau scazi 25%, adică 15kg, se vede o diferență foarte mare. De ce nu ar fi la fel si mental? Dacă ai o gândire antreprenorială, nu dezarmezi fața celorlalți „75%”, nu te resemnezi cu „ce ti-e scris, în frunte ti-e pus”, te poți transforma și adapta suficient ca să poți trece prin orice. Nu e suficient sa crezi, trebuie să muncești în direcția aceasta și dacă doare...cel mai probabil ești pe drumul cel bun!

Surse:

• Personality- What Makes You the Way You Are – by Daniel Nettle
• Me, Myself, and Us: The Science of Personality and the Art of Well-Being - by Brian Little
• Driven: How Human Nature Shapes our Choices – by Paul R. Lawrence

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp