Foto: Profimedia Images
De cele mai multe ori, este mai simplu să avem succes decât să fim fericiți. Pentru că, da, a avea succes și a fi fericit nu înseamnă același lucru, deși pentru scurt timp pot fi confundate.
Reușitele profesionale sunt valoroase, însă sunt puternic dependente de ceilalți. Întâi pentru recunoașterea și validarea rezultatelor, apoi pentru relevanța factorului financiar. Avem ocupații care sunt remunerate în funcție de cerere și ofertă și în funcție de factori diferențiatori. Cu cât suntem mai buni ca profesioniști, cu atât suntem mai apreciați și remunerați mai bine.
Când m-am gândit prima dată la ce ar putea însemna succesul pentru mine și cum l-aș putea obține, eram în anii de liceu. Pentru că nu trăiam într-un mediu caracterizat de abundență financiară, aveam tendința să cred că suma câștigată de o persoană este puternic corelată sau chiar egală cu succesul acesteia. Așa că prima dorință a fost să câștig o anumită sumă de bani pe lună.
Au trecut anii și am trecut și eu de la o ocupație la alta. Întâi am vândut cosmetice, apoi am predat dans și limba engleză la o grădiniță și am fost îngrijitoare de copii. Toate acestea, până la 20 de ani, când am început o mică afacere de a vinde produsele fabricate de tatăl și unchiul meu către lanțurile de supermarketuri. Dincolo de obiectivul unui anumit câștig lunar, nu prea știam ce să îmi doresc. Așa că atunci când l-am atins și chiar l-am depășit, am fost foarte confuză, întrebându-mă ce ar putea să urmeze.
Deja pe drumul antreprenoriatului de aproape zece ani, deși ajunsesem unde îmi propusesem, mă simțeam departe de mine. Acela a fost un moment de dialog interior în care m-am întrebat dacă îmi propusesem un obiectiv suficient de ambițios, presupunând că mai greu sau mai mult m-ar fi făcut să mă simt mai bine. Foarte repede, însă, am înțeles că mai mult succes (financiar) nu ar însemna mai multă împlinire.
Deși lucrurile ar trebui să stea invers, întâi ne raportăm la succes în funcție de ce apreciază ceilalți și apoi în funcție de ce înseamnă pentru noi succesul. Din perspectiva personală, acum succesul înseamnă mai mult împlinire și bucurie decât rezultate. Chiar și rezultatele sunt doar un mijloc de a ajunge să simt bucurie. Dar depinde de ceilalți și vine la pachet cu multe condiționări. Însă, trebuie să recunosc că am ajuns la aceasta concluzie după ce am obținut întâi rezultatele dorite.
Cred că în momentul în care m-am uitat sincer la neîmplinirea mea interioară, indiferent de cum se vedea ea din exterior, am avut doua variante. Să mă conving că nu există și să intru în scenariul de „mai mult” ca sigur o să se rezolve situația sau să explorez alte piste. Am ales, cu tot necunoscutul, a doua variantă. Dar de unde aș fi putut să încep?
Educația primită, formală și informală, mă învățase cum să ajung prima, dar nu mă învățase nimic despre cum să fiu fericită. Cel mai interesant este că nu există o singură cale. Ceea ce face procesul și frumos și dificil. Am început cu introspecție, apoi să vorbesc cu oameni pe care îi admiram, în căutarea unui mentor, apoi să fac terapie și să citesc foarte mult. Toate drumurile duceau spre o nevoie de cunoaștere de sine. Un proces lung, plin de descoperiri, care încă se desfășoară și pare că va continua mult timp. Probabil cunoașterea de sine este proiectul cu termenul cel mai lung pe care îl poate avea cineva.
Așa am aflat despre mine că mă bucură să am mai multe proiecte în paralel, în loc de un singur business a cărui creștere să mă preocupe. În anii următori am dezvoltat un magazin online, apoi un start-up în edtech, apoi o asociație cu proiecte educaționale. Unele au funcționat mai bine, altele mai puțin bine. Dar intenția a fost să mă bucur de procesul de a le crea, a le lansa, de a lucra alături de alti co-fondatori.
Apoi am descoperit despre mine că îmi place să învăț continuu. Am început să merg la cursuri, să fac diferite formări, de la project management, la facilitare în învățare și chiar o școală de yoga. Am plecat chiar și din țară și am făcut un MBA, la vârsta la care a fost o adevărată provocare să mă reîntorc la statutul de student și la o medie de 16 ore de studiu pe zi.
Dincolo de confirmarea că îmi place să învăț, am aflat că îmi place să fiu parte din procesele educaționale ale altor adulți aflați pe drumul lor de descoperire, personală sau profesională. Am facilitat workshop-uri de antreprenoriat, am făcut o școală de coaching și am predat la școli de vară pentru studenți, în Romania și în Marea Britanie. Pur și simplu, învățarea mea e și mai profundă atunci când împărtășesc din experiență mea sau sunt martor la procesul altora de învățare.
Un șir lung de descoperiri despre mine a dus la o concluzie care mi-a luminat fața și sufletul: că iubesc oamenii și îmi place să fiu înconjurată de oameni care mă inspiră. Mă pasionează business-urile și procesele, dar mă fascinează natura umană și oamenii în interacțiunile lor. Așa am mai făcut niște pași care au adus și mai multă lumină: am explorat ce înseamnă relațiile de calitate și ce îi încarcă pe oameni în interacțiunile dintre ei.
Aceste episoade s-au desfășurat într-o perioada de mai mult de zece ani și au continuat și în timpul în care am locuit în alte țări. Când am revenit în România, am știut că dincolo de pasiunea mea pentru antreprenoriat, îmi doresc să explorez cum pot să creez spații în care oamenii să aibă interacțiuni de calitate. Spații sigure în care să ne exprimăm intelectual și emoțional, spații în care să împărtășim ce ne preocupă și să devenim mai înțelepți împreună.
Am început să organizez cine tematice. Am aruncat în lume o idee despre cum mi-aș dori eu să fie interacțiunile între adulți cu speranța că cineva o să rezoneze. Cu speranța că voi descoperi alte călătorii profesionale și personale similare și vom ajunge să devenim un grup.
Am început din curiozitate și, după aproape 40 de întâlniri, am devenit o comunitate. La fiecare cină, ne-am întâlnit fără să ne cunoaștem cu alți 6 adulți care aveau succes în domeniile lor. După trei ore de vorbit pe diverse teme, de cele mai multe ori, nu ne doream să ne despărțim la plecare. Nu pentru că ne deveniserăm atât de dragi atât de repede unii altora. Ci pentru că găsiserăm și creaserăm un spațiu în care simțeam că aparținem. Că aparținem ca adulți, ca oameni, ca profesioniști cu preocupări complexe. Un spațiu în care să vorbim despre ce ne pregătește viitorul, ce face leadershipul excepțional sau despre vulnerabilitate, sens în muncă și frici.
Asta face ca în călătoria mea de a găsi sensul și bucuria să aflu că nu sunt singură. Suntem mai mulți care apreciem business-urile de succes, dar sunt importante și sensul și impactul. Iar pentru mine, sensul este dat de interacțiuni de calitate, de bucuria de a crea spații în care să se regăsească și alți profesioniști în căutarea lor de împlinire, de învățare continuă și de contribuția la procesul celorlalți de învățare.
Și am mai învățat că pentru cei curajoși și curioși, după ce ne atingem obiectivele profesionale ambițioase, urmează să devenim mai buni profesioniști, dar mai ales mai buni oameni.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.