Foto: Facebook Florin Negruțiu
Băiatul meu pleacă din țară. A intrat la una dintre cele mai bune universități din lume. A început cu examenele într-a XI-a, a făcut voluntariat și internship-uri. A primit scrisoarea că a fost admis în primăvară, bacul a fost o formalitate.
Acum 30 de ani am intrat la Litere la București. Era cea mai mare performanță a vieții mele. Nu știusem cât de mare fusese concurența decât după ce m-am văzut pe lista de admiși. Pentru generația mea, lumea se oprea la București, la Cluj sau la Timișoara. Nimeni nu pleca mai departe.
Aseară mama mi-a spus un secret pe care l-a ținut în ea zeci de ani:
- Știi, în ‘72, după ce am terminat liceul pedagogic, și eu am dat la Litere în București…
- Și n-ai intrat…zic.
- Ba am intrat!
- ?!…
- Am mers cu moșu-to la București la examen. Dar după ce am intrat și l-am văzut pe tata cum își număra banii, mi-am dat seama că n-are cum să mă țină la facultate. Așa că am renunțat și m-am dus să muncesc…
Mama a primit repartiție la Stupini, lângă Brașov. A fost învățătoare acolo 12 ani, după care a prins un post în oraș. După ce eu și soră-mea ne-am terminat facultățile, mama a dat examen de admitere la facultate. Câțiva ani tata s-a tot lăudat prin cartier că e însurat cu o studentă. Mama a terminat facultatea șefă de promoție.
Moșu era cel mai mare „cetitor” din sat. Le citea vecinilor sub meri din ceasloavele lui. Tatăl lui l-a dat de mic băiat în casă la un general în București, pe strada Londra. Moșu prețuia cartea și avea respect pentru oamenii învățați.
Asta a fost moștenirea lui.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.