Dacă ar trebui să-i spun unui CEO să investească într-o singură abilitate meta în toată compania, aceasta ar fi dragostea de a învăța. Într-o lume tot mai artificială, caracterul devine cea mai importantă competență

Foto: Profimedia Images

Am fost surprins să văd câți dintre voi ați rezonat cu ultima mea scrisoare. Despre presiunea performanței. Despre cât de mult ne raportăm la diplome. Despre cât de ușor uităm cine e copilul din spatele lor. Am primit zeci de mesaje de la părinți. Sincere. Emoționante. Unele dureroase.

Las mai jos câteva dintre ele:



Mi-a plăcut să citesc cum fiecare dintre voi vede altfel educația.

Cum încercați să înțelegeți, nu doar să corectați.

Cum vă doriți mai mult echilibru, mai mult sens.

Citindu-le, mi-am dat seama că avem nevoie de un dialog real despre educație. Un dialog care nu pornește de la „unde a intrat copilul”. Ci de la cine devine copilul pe parcurs.

De aceea, astăzi vreau să vorbim despre o temă care ne privește pe toți — schimbarea adusă de inteligența artificială și de ce, în această lume în continuă transformare, caracterul rămâne cea mai importantă competență.

Oamenii se tem că inteligența artificială o să le ia joburile. Citim titlul ăsta peste tot, nu-i așa? Dar dacă ne uităm în istorie, asta nu se întâmplă niciodată așa cum ne imaginăm noi.

O unealtă tehnică nu o să facă un job să dispară peste noapte.

De obicei se întâmplă astfel: instrumentul schimbă felul în care se face acel job. Reduce numărul oamenilor de care e nevoie pentru a rezolva o anumită sarcină, dar nu șterge cu totul sarcina.

Gândește-te la o fabrică.

Înainte aveai zece ingineri care montau un motor. Apoi au venit roboții. Dintr-o dată, nu mai ai nevoie de zece oameni. Poate ai nevoie de doi care să lucreze cu roboții. Dar ai în continuare nevoie de oameni.

E la fel și cu AI-ul. Nu e despre dispariția muncitorilor. Ci despre muncitori cu noi unelte. Pericolul real nu este instrumentul. Adevăratul pericol e să respingi acest instrument. Dacă îi reziști, dacă îl urăști, dacă îl respingi, mai bine nu-l învăța, pentru că atunci chiar ai putea să-ți pierzi jobul. Dar dacă îl îmbrățișezi, dacă devii maestru în a-l manevra, o să ai mereu de lucru. Fii cel mai bun la schimbare!

La Upgrade am văzut asta deja. Am renunțat la un post de designer, pentru că e mult mai ușor acum să creezi cu AI. N-am mai angajat atât de mulți juniori, pentru că seniorii care au creativitate și știu să lucreze cu inteligența artificială rezolvă mai repede problemele mai mari. Așadar, în loc să extindem echipa cu specialiști pe câte o nișă, am mizat pe generaliștii care au caracter. Oameni care pot să rezolve probleme în mai multe arii. Acolo se află valoarea.

Și de asta skillurile soft sau meta, sau abilitățile de caracter, oricum le-am numi, sunt din ce în ce mai căutate.

De ce acum?

Din două motive. 

În primul rând: abilitățile tehnice sunt automatizate pe toate planurile: design grafic, programare, redactare de texte, orice vă vine în minte. Inteligența artificială preia părțile repetitive. Nu mai trebuie să desenezi de mână fiecare pictogramă, instrumentul o face în locul tău. Nu mai trebuie să scrii fiecare funcție de bază în cod, o face instrumentul. Și atunci ce le mai rămâne oamenilor? Deciziile strategice, cele creative, de profunzime. Iar ele nu depind de cunoașterea unui limbaj sau a unui instrument specific. Ele cer creativitate, adaptabilitate și colaborare.

În al doilea rând, pentru prima oară, AI-ul face posibilă măsura abilităților soft. Asta e ceva nou. Înainte, oamenii ziceau, „Nu poți să măsori reziliența sau comunicarea. Dar acum poți. Poți să transcrii întâlniri cu AI. Poți să analizezi tonul, cât de des contribuie cineva, cum răspunde în situații de stres, ce fel de feedback oferă. Poți să începi să-ți formezi o imagine reală a caracterului și a comportamentului în acțiune. Și când poți măsura ceva, devine dintr-o dată o prioritate.

Așadar, mega-tendința e aici: durata de viață a competențelor tehnice se scurtează, iar abilitățile meta pot fi, în sfârșit, măsurabile.

Generaliștii câștigă. La Upgrade, am văzut puterea acestei schimbări la oameni precum Anca. Ea a lucrat cu studenți și cunoaște educația din teren. A condus un sprint pe tema retenției, deci cunoaște strategia de produs.

A contribuit la succesul clienților, are abilități de design, a colaborat cu echipa tehnică și, pentru că știe bine produsul, poate chiar să vândă. E o întreagă gamă.

Și această gamă e importantă. Pentru că, atunci când gestionezi mai multe departamente, trebuie să înțelegi un spectru larg de probleme cu care se confruntă oamenii tăi. Un specialist poate să rezolve doar problemele din domeniul său. Un generalist cu caracter poate rezolva orice problemă cu care se confruntă compania. Asta e diferența.

Testul părintelui sceptic

Dacă ar trebui să conving un părinte sceptic, i-aș spune doar atât: gândește-te la primele trei probleme pe care le ai acum în viață. Te gândești că nu știi suficientă matematică? Sau Excel? Sau programare? Probabil că nu.

Mai degrabă e ceva de genul: ești stresat, ai situații conflictuale la muncă, te lupți să-ți găsești echilibrul sau nu reușești să-ți comunici valoarea în fața șefului tău. Astea sunt abilități soft. Și ele reprezintă adevăratul blocaj.

Ce se întâmplă dacă școlile nu se adaptează

Dacă școlile continuă să se concentreze doar pe cunoștințe rigide, vom continua să producem rotițe într-un mecanism, oameni care acceptă să fie încadrați într-o cutiuță și care fac doar ce li se spune.

Pentru elevii români, asta înseamnă să nu ai o voce.

Să nu ai visuri mari.

Să nu îți asumi riscuri.

Să fii o copie a altcuiva. Asta a fost și cea mai mare problemă a mea, credeam că nu e distractiv să înveți. Credeam că munca e doar ceva ce trebuie să suporți. Dar dacă știi să cultivi dragostea de învățare, dintr-odată totul se schimbă. Îți dai seama că învățarea și munca pot fi de fapt plăcute.

Aceasta e schimbarea pe care școlile trebuie să o facă: de la a îndesa cunoștințe în oameni, la a cultiva vocea fiecăruia, curiozitatea și reziliența.

Alegerea CEO-ului

Dacă ar trebui să-i spun unui CEO să investească într-o singură abilitate meta în toată compania, aceasta ar fi dragostea de a învăța.

De ce? Pentru că dragostea de a învăța transformă problemele în oportunități de creștere. Reduce stresul. Face munca să fie distractivă. Îi face pe oameni să se adapteze. Impulsionează productivitatea. Și e una dintre puținele forțe, alături de recunoștință, despre care studiile arată că e direct corelată cu o stare de bine ridicată. Da, comunicarea și munca în echipă te fac să ai succes. Dar dragostea de a învăța te face să ai succes și îți dă o viață bună.

Cultură și mentorat

Nu poți să construiești aceste abilități prin prezentări sau cursuri teoretice. Ele țin de cultură. Înconjoară-te de oameni și ritualuri care țin vii curiozitatea, reziliența, onestitatea. Sau găsește-ți un mentor care întruchipează aceste calități și ți le transmite cu generozitate.

Unul dintre mentorii mei a fost Dan Schwartz, profesorul meu de matematică. El m-a învățat nu doar matematică, ci și cum să gândesc limpede, să rezolv probleme, să fiu obiectiv, să fiu stoic. L-am vizitat după ce s-a îmbolnăvit de cancer și nu l-am găsit disperat. El pur și simplu trăia acele principii. Atunci am realizat: caracterul chiar e tot ce contează.

Propria mea schimbare

Chiar și în mine însumi pot să observ schimbarea. Când am fondat Upgrade, totul era despre intensitate, ambiție, realizări externe. Creștere, cifre, frustrare din cauza performanțelor slabe. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat. Am trecut de la control la echilibru, de la viteză la stabilitate. Vipassana, meditație, descoperiri spirituale. Chiar și viziunea Upgrade s-a schimbat – de la focus pe performanță și prestigiu, la a pune în centru caracterul și onestitatea.

Inteligența artificială a făcut și ea parte din această călătorie. Obișnuiam să-i cer lui GPT sfaturi pentru afacerea mea, sfaturi de călătorie sau despre cum să-mi petrec timpul liber. Acum îl întreb despre meditație, despre munca la mine însumi. A devenit un instrument în dezvoltarea propriului meu caracter.

Iată care-i ideea:

Într-o lume în care cunoștințele tehnice au poate o durată de viață de doi ani, abilitățile soft sunt de fapt adevăratele abilități hard.

Ele sunt cele care ne fac să fim rezilienți, adaptabili, capabili să prosperăm în mijlocul schimbării.

Și tocmai de aceea nu pot fi ignorate.

De aceea, la Upgrade, am început să lucrăm la ceva ce ne preocupă de mult timp — cum îi putem ajuta pe tineri să devină mai buni ca oameni, nu doar mai buni la școală.

Așa au apărut primele cursuri de caracter: experiențe de grup prin care liceenii învață să se înțeleagă mai bine, să își gestioneze timpul și emoțiile, să comunice cu încredere și să își descopere direcția.

Este o versiune pilot, la care lucrăm cu multă grijă.

Un laborator al schimbării — pentru copiii care vor să crească în echilibru, curaj și claritate.

Dacă simți că ai vrea ca fiul sau fiica ta să facă parte din prima generație care trece prin această experiență, completează acest formular. 

După ce îl trimiți, o să primești mai multe detalii pe email despre programul pilot și cum poți face parte din prima generație.

Și, dincolo de asta, chiar mi-ar plăcea să știu părerea ta:

Care e cea mai importantă abilitate pe care vrei să o cultive copilul tău în următorii ani?

Răspunde-mi direct la acest mail.

Citesc fiecare mesaj.

Pe curând,

Tinu Bosînceanu

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp