Foto: Profimedia
”Cei foarte buni vor reuși. Cei medii vor dispărea.” Este un titlu al unui editorial din SUA, de zilele trecute. Și înclin să cred că așa va fi! Cine este astăzi doar „mediu” ca pregătire și rezultate, sau chiar bun, va avea o mare problemă în a reuși în viitor. În multe domenii vor fi căutați doar cei mai buni — nu „buni”, ci excepționali. Știu, poate suna ciudat sau exagerat, dar nu este. Și am să vă explic de ce.
Unul dintre cele mai vizibile efecte ale globalizării din ultimele decenii este acela că a distrus competiția locală și dezvoltarea talentelor la nivel local, regional și național. Cum? Simplu: consumatorii au fost tot mai atrași de cel mai bun — fotbalist, actor, cântăreț, influencer, jurnalist, dansator.
Dar atenție: „cel mai bun” în ultimii 20 de ani nu a însemnat „cel mai competent” în domeniul său.
„Cel mai bun” a devenit cel care se promovează cel mai bine, care comunică excelent sau care este promovat de companii pentru imaginea lui, nu pentru valoare.
Rezultatul? În multe țări, industrii întregi s-au prăbușit sau se luptă pentru supraviețuire. Iar la nivel local, unele au dispărut complet.
Poate sunteți tentați să spuneți că nu e chiar așa. Dar uitați-vă la România. Care e situația teatrelor din Buzău sau din Brăila? A presei locale? A echipelor sportive din orașele mici și mijlocii?
Dezastruoasă. De ce?
Pentru că nici sponsorii, nici autoritățile (acolo unde ar trebui să intervină) nu mai susțin aceste activități. Dar în primul rând pentru că publicul (consumatorii) preferă tot mai mult doar ce e „de top”: echipele mari din Capitală, televiziunile naționale, filmele americane, muzica internațională, un comediant celebru la nivel global, o competiție europeană și tot așa.
Acum 20 de ani, orice mare ziar (din UE sau din SUA) avea deschise birouri dar și corespondenți prin toată lumea. Azi, mai sunt câteva - doar cele susținute de marile corporații globale de presă!
Așa ajungem să îi considerăm „cei mai buni” pe cei care sunt în topurile globale, indiferent de competență. Dar în realitate, ei sunt cei mai vânduți, nu neapărat cei mai buni!
Companiile nu mai caută calitatea unui act artistic, ci imaginea. Numărul de urmăritori. Capacitatea de a vinde. Foarte mulți oameni buni s-au pierdut, pentru ca fie nu au știut să vândă ce au produs, fie pe fir că în orașul lor s-au chiar în țara lor, nu a existat o companie puternică care să îi promoveze!
„Efectul Instagram” s-a văzut cel mai clar la noua generație de influenceri — oameni care au devenit milionari peste noapte, fără un talent autentic sau o contribuție reală la cultură ori cunoaștere.
Această logică a imaginii a invadat toate domeniile. În medicină, există astăzi medici celebri pe rețelele sociale sau prin reality show-uri care nu salvează vieți, nu operează, nu inovează. În schimb, câștigă mult mai mult decât chirurgii care petrec multe ore în săli de operație pentru a salva oameni, în situații critice!
Avem avocați celebri care sunt căutați de toți oamenii, chiar dacă rata lor de succes nu este cea mai bună.
În domeniul juridic, financiar dar și în politică, succesul este adesea determinat nu de competență, ci de vizibilitate. Așa avem miniștri sau parlamentari puși de partid pe liste ( pe lângă cei care sunt amici sau din familie). Trump a devenit președinte pierzând dezbateri electorale importante, unde la multe teme a răspuns complet aiurea!
În companii, oamenii de comunicare au devenit mai importanți decât inginerii. Nu mai sunt aleși cei care știu cel mai bine un produs, ci cei care au mulți urmăritori și pot „vinde” imaginea brandului.
Există chiar un studiu realizat acum câțiva ani (îl am salvat pe undeva și am să îl caut pe HDD), care arăta cum pandemia a adâncit și mai mult această prăpastie: avem mai multe alegeri bazate pe imagine, nu pe competență.
Dar acum, un nou val lovește ambele „tabere”: inteligența artificială.
AI-ul îi va elimina si pe cei mediocri, pe cei buni dar și pe cei superficiali.
În câțiva ani, filmele, melodiile, cărțile, articolele, campaniile publicitare sau chiar pledoariile juridice vor fi generate de sisteme AI.
Așa că persoanele care au competențe doar medii sau bune, fără ceva cu adevărat excepțional, vor fi foarte ușor de înlocuit. Și asta deja se întâmplă!
Companiile vor mai căuta doar profesioniști excepționali — oameni capabili să gândească, să creeze, să inoveze la nivelul tehnologiei AI. Ei vor rămâne puțini, dar vor fi plătiți enorm.
La fel, nici cei care trăiesc doar “din imagine” nu vor mai rezista. AI-ul îi va înlocui cu persoane sau cu sisteme care pot crea conținut adaptat preferințelor publicului, în timp real.
Dacă până acum, valoarea se măsura prin vânzări, rating, număr de urmăritori, de acum înainte „buni” vor fi doar cei care pot dezvolta tehnologii și instrumente AI aplicabile în domeniul lor.
Să nu spuneți că nu are cum să se întâmple.
Uitați un exemplu actual: în Statele Unite are loc o competiție acerbă între marile companii de tehnologie, pentru câteva sute de IT-iști de top — oameni capabili să creeze sisteme de inteligență artificială.
Doar câteva sute!
Pentru acești oameni, se oferă salarii de sute de milioane de dolari, pachete de acțiuni și finanțări pentru propriile proiecte. Restul? Încep să-și piardă joburile.
Meta a oferit bonusuri de semnare sau pachete de peste 100 milioane de dolari pentru recrutare. Exemplu: cercetători de la OpenAI pentru a-i atrage la echipa lor AI. Microsoft, Google, noi companii de AI ( Thinking Machines, Cluely ) - oferă salarii de milioane de dolari câtorva, în timp ce în paralel fac reduceri de personal la cei care câștigă până intr-o sută de mii de dolari, iar mai noi sunt concediați si ingineri care câștigau până în 500.000 de dolari / an.
Dacă în SUA, cu toată forța sa tehnologică, există doar câteva sute de astfel de specialiști, câți credeți că sunt în Uniunea Europeană? Și câți în România?
Lumea care vine nu mai are loc pentru mediocritate. Globalizarea a distrus competiția locală, iar inteligența artificială va distruge confortul profesional. În viitor, nu imaginea va decide, ci capacitatea de a construi și de a te adapta noilor tehnologii!
Cine nu învață continuu, cine nu inovează, cine nu creează - va fi pur și simplu înlocuit de un sistem. Azi, sau mâine! Nu însă în toate domeniile!
Eu am revenit la cu “burta pe carte”. Și învăț sisteme AI. Pentru ce mă interesează pe mine. Nu e ușor să accepți schimbarea, dar e o greșeală să o negi!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Și dacă excepționalii o să facă niște copii tâmpiți (cum glumea Einstein, cu o tipă frumoasă, care îi propunea să conceapă omul perfect, frumos ca ea și genial ca el; la care Einstein îi răspunde: și dacă iese frumos ca mine și genial ca tine?), care, evident, o să dispară, înseamnă că în scurt timp o să dispară cu toții. End of story.
N-am înțeles cine o să le mai dea păpică excepționalilor? AI-ul? Dar o căbănuță în vârful muntelui și apă rece de izvor, tot de la AI? Și Anotimpurile lui Verdi vor fi interpretate de roboți cu feeling augmentat de AI?
Dar ce naiba se va întâmpla dacă se înfundă WC-ul unui excepțional? AI-ul își va da măsura genialității, încingând cubiții calculatorului cuantic, pentru o manevrare perfectă a dispozitivului de vidanjare?
Eu cred că excepționalii ăia – puțini la număr (că, mna, n-au cum să fie prea mulți, statistic vorbind) – o să moară de plictiseală, fără să mai audă niciun prost vorbind pe stradă, la TV sau aiurea. Toată ziua numai discuții docte, de la excepțional la excepțional...
Foarte interesant. Adica cei foarte buni nu vor disparea. Ei vor ramane pe veci pururi. Un titlu prost si probabil un articol la fel. Dintotdeauna cei mai buni in general au reusit mai bine decat ceilalti. Dar in ce domeniu? Banuiesc ca se refera profesional. Dar majoritarea celor mai buni muncesc mai mult decat ceilalti si pierd alte lucruri care cu varsta devin importante. Familie, prieteni, sau chiar statu degeaba cu tine insuti. Dar ce sa spun. Aceleasi americanisme de fatada. Nimic profunzime. Nimeni pe patul de moarte nu a regretat ca nu a reusit mai mult in cariera. Ar trebui sa dea de gandit.
A crescut într-adevăr mobilitatea - oamenii nu vor mai sta în sat la ei (chiar dacă sunt fruntași) vor prefera un loc care le oferă mai mult.
Iar cei "excepționali" / "care reușesc" ar trebui să învețe și istorie: dacă masele (cele mediocre sau sub-mediocre) au probleme mari, "excepționalii" vor suferi mai mult pentru că ei chiar au oricum cel mai mult de pierdut (uneori și capul, vezi revoluția franceză)
Deci aș recomanda oricui poate (adică este peste mediocru) să se gândească și la cei care pot mai puțin, tot așa, ca să nu aibă o surpriză că deși "el a reușit" o gloată vrea să îi ardă casa...
Așadar chiar o elită, care nu e pe placul maselor, trebuie apreciată/acceptată de mediocritate, pentru că optim e să faci ce e bine pentru tine individual dar și pentru restul grupului: care include elita. Vezi dilema prizonierului.
.exceptie , si atunci marea masă o să facă ce ? Dacă privim AI-ul ca pe o globalizare in sine care va de-globaliza ceea ce a apucat deja să se globalizeze, atunci vorbim doar de o mobilă pe care o luam din camera asta si o mutăm in ailaltă. Dar cred ca aceasta globalizare AI va produce ȘI un efect invers, de regionalizare accentuată. Deja se intamplă aceasts regionalizare: le numim generic "bule": bula intelectualilor, bula manelistilor, bula fotbalistilor, etc. Lumea nu va dispărea din cauza AI (in absenta unui conflict cu AI). Se vor găsi căi , de exemplu licente pentru folosit AI. Odata ce userii sunt inregimentati in baze de date pentru obtinerea licentei, urmatorul pas este taxarea AI-ului pâna la pragul in care firmei care il foloseste pentru profit o să-i sară dintii de cat va plati, moment in care angajații umani vor deveni din nou frumosi și destepti. Punem taxe pe roboti in fabrica la nivel de 100% - 1000% fata de un lucrator uman, si pe urma companiile se vor gandi mult inainte de a folosi AI-ul pentru orice. Singura cale pentru a tempera viteza si locurile de penetrare ale utilizarii AI-ului este BANUL , sub forma de taxe, impozite. Intr-un final, orice s-ar produce cu AI-ul repede si bine trebuie si vândut ,nu ? Cui vinzi, daca multi oameni isi pierd job-urile ? AI-ului ? Celor cativa exceptionali ? Teoriile econimice ne invată niste lectii interesante despre circularitate: cand tragi de plasa prea tare intr-o parte, se deformeaza in partea cealalta. Da, AI-ul este o provocare majoră, dar nu datorită AI-ului in sine ci datorită lăcomiei oamenilor care il vor folosi. Și da, pana cand lucrurile de vor aseza pe un făgas vor fi multe victime umane. Insa solutia nu este nici pe departe exceptionalismul, in opinia mea, ci protectia prin legi a umanitătii. America nu este un bun exemplu pentru afacerile Europene; America are capacitatea de a se "entuziasma tehnologic" mult peste Europa, are sansele să-si rupă gâtul masiv cu darea oamenilor afara in favoarea AI-ului (conceptul de hire& fire at will este principiul guvernant in America, pe cand in Europa avem contracte colective de munca si "fire" este mai dificil ), insa America are si capacitatea de a se redresa după ce-si rupe gâtul, pentru ca este mare, are resurse, si are arme. Intre timp, John din Ohio o sa sufere, dar natiunea americana isi va reveni. In Europa in schimb, inertia a 27 de state este mult mai mare, noi intai vorbim, dupa care vorbim si la sfarsit mai vorbim odata. Decuplarea Europei de la America care a inceput cu Trump poate fi cea mai buna sansa pentru Europa de a supravietui social. My 2 cents.
- De unde vom castiga bani noi, neexceptionalii? Din ce vom trai, daca joburi nu vom mai avea?
Solutia data de Mihai pare fezabila.
De fapt, ceea ce se intampla de ex. in tarile din Golf suprabogate prin petrol ne poate conduce spre o solutie asemanatoare.