Am scris acest articol sub forma unei analize multidimensionale și aprofundate a fenomenului reintegrării profesionale după Concediul de Îngrijire a Copilului (CIC) în România, având ca studiu de caz situația unui manager de Resurse Umane confruntat cu refuzul angajatorului de a permite revenirea pe post, sub pretextul performanței superioare a înlocuitorului.

„Am tras de mine cât am putut și la 11 și 50 de minute știu că a venit pe lume Teodor. I-am auzit pentru prima dată glasul, l-am simțit pe pieptul meu, i-am văzut pielea, am știut că i s-a pus sângele în mișcare... că a venit pe lume, de fapt”- Alexandra povestește zâmbind cele mai intense 40 de minute din viața ei.

Încă din primele clipe de maternitate, când mi-am ținut fiica în brațe pentru primele dăți, am început să-i șoptesc: „Nu te lasă mami niciodată, mami e cu tine mereu!” Îi repetam asta de fiecare dată când o puneam în pătuț, noaptea la culcare, când plecam de acasă ori o lăsam la creșă. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Aş fi avut posibilitatea să nasc la un spital privat, dar mi-am dorit foarte tare să nasc la un spital de stat, cu un anumit doctor la care mergeam de aproximativ cincisprezece ani. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Atunci când vine pe lume un prunc, universul întreg se bucură. Când un prunc moare, totul îngheață. (Foto: Liviu Florin Albei/ Inquam Photos)

E o gravă criză care se adâncește cu fiecare femeie ce ajunge disperată la doctor pentru inseminări artificiale și fertilizări in vitro, în speranța că trupul ei va înflori. Cum s-a ajuns aici? (Foto: Guliver Getty Images)

„Efectiv ne-am zbătut”. (Foto: Guliver Getty Images)