Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce voi fi când n-oi mai fi

Mama si fiica - Getty

Foto: Guliver/ Getty Images

Încă din primele clipe de maternitate, când mi-am ținut fiica în brațe pentru primele dăți, am început să-i șoptesc: „Nu te lasă mami niciodată, mami e cu tine mereu!” Îi repetam asta de fiecare dată când o puneam în pătuț, noaptea la culcare, când plecam de acasă ori o lăsam la creșă. 

A devenit ca o rutină pentru noi, o rutină pe care am aplicat-o și cu cea de-a doua fiică. Pentru că a funcționat: le-a scăzut la minim teama de abandon și nu am avut probleme cu niciuna când a venit vremea să rămână undeva fără mine. Știau că mami se întoarce, mami nu le lasă, că mami e cu ele mereu (în inimioară) chiar și atunci când nu suntem împreună.

În această perioadă însă, parcă îmi tremură vocea când le spun asta. Când văd atâta moarte în jur, atâta deznădejde, atâta disperare, parcă încep cumva să realizez că... le cam mint. Că nu voi fi cu ele mereu. Și că momentul în care nu voi mai fi ar putea veni curând.

Și atunci stau și mă gândesc ce să le spun. Ce voi fi când n-oi mai fi?

  • fi-voi vântul care le încurcă părul;
  • fi-voi mireasma florilor ce li se înalță mândre sub fereastra casei;
  • fi-voi razele care le mângâie obrajii într-o dimineață caldă de primăvară;
  • fi-voi valurile mării care le îmbracă într-o amiază fierbinte de vară;
  • fi-voi frunzele murmurânde ale copacilor într-un amurg răcoros de toamnă;
  • fi-voi fulgii de nea ce li se topesc în palme într-o noapte magică de iarnă?

Ce voi fi când n-oi mai fi? Să le devin oare o stea? O voce? Un gând? Umărul nevăzut pe care pot plânge?

În aceste zile în care căutăm în jur și în noi Speranța, în aceste zile în care așteptăm Lumina, în aceste zile care ne macină și ne reclădesc deopotrivă, în aceste zile umblăm după răspunsuri: unde se duc mamele când se duc? Și cui rămân copiii lor?

Sper totuși să nu aflu prea curând. Atât timp cât cineva încă mai strigă „mami, nu pleca!”, atât timp cât va mai fi o voce care mă va ruga „mami, stai cu mine!”, atât timp cât încă în față-mi se vor deschide brațe mici, dar pline de iubire și nevoie – în tot acest timp vreau să fiu. Aici. Cu ele. Pentru că și eu, la rândul meu, șoptesc ades: „stai lângă mine, mamă!” Și tare bine-mi e!

Mai multe articole de Mădălina Lungu aici.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Realitatea este ca fiecare dintre noi trebuie sa ne invatam si sa transmitem peste generatii ca noi , cu totii , suntem muritori. Doresc si vad ca acest eveniment neprevazut si totodata nefericit cu acest coronavirus ne-a obligat sa ne oprim fortat din toate dorintele noastre relativ "aberante" ( care acum se dovedesc a fi dispensabile) de-a calatori , de-a misca fara directie sa ne aduca cu picioarele pe Pamant , si sa ne calculam si programa realist necesitatile. Trebuie sa invatam sa fim cu adevarat umani , apropiati si ,indiferent de religie ,sex sau nationalitate , uniti pentru a reusi sa ne prelungim ,constienti fiind ca suntem muritori , traseul pe acest Pamant.
    • Like 0
  • Oare acelasi cuvinte le-au spus copii care sunt abandonati in centrele de plasament in grija statului sau sunt in inchisorile pt minori ?
    • Like 0


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult

Copii talentați

„Am descoperit un număr foarte mare de copii extraordinar de talentați, performanți, competitivi - și mulți dintre ei nedescoperiți până acum. Pentru că mai ales cei din zona rurală sau din urbanul mic au șanse slabe să participe la olimpiadele tradiționale, creion-hârtie - însă au putut participa fără opreliști la olimpiada digitală”, explică Dragoș Iliescu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Învingător

„Am fost un caz mai complicat. Ce pot eu să afirm este ca domnul profesor doctor a fost dirijorul unei orchestre, după mine impresionante, pentru ca eu am accesat aproape toate disciplinele spitalului în afecțiunea pe care am avut-o eu”, se destăinuie Marin Florin.

Citește mai mult