Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Elena, 44, a încercat 8 ani să facă un copil

Femeie maternitate

Foto: Guliver Getty Images

„Efectiv ne-am zbătut”. Femeia zâmbește acum, la câțiva ani distanță de perioada de care vorbește. „A meritat până la urmă. Uiți tot ce a fost greu și o iei de la capăt”.

Elena are 44 de ani și timp de aproape 8 ani a încercat să aibă un copil. „Din prima căsnicie am un copil, însă am vrut să-i dau și actualului soț șansa să aibă propriul copil. Era important pentru noi”. Și așa a început totul. Avea 36 de ani când au luat decizia să aibă un copil. Niciunul dintre ei nu a crezut că vor fi probleme. Elena mai fusese însărcinată, astfel că infertilitatea nu părea să fie un impediment. Au urmat însă două sarcini obținute natural, dar pierdute la șapte și nouă săptămâni. Intervențiile chirurgicale la care a fost supusă Elena în urma acestor sarcini au lăsat urme în corpul ei. „Au fost complicații la nivelul uterului și au urmat vreo patru ani în care ne-am zbătut efectiv să rezolvăm această problemă de sănătate”. Nu mai știe câte controale medicale a făcut sau prin câte investigații a trecut. La afecțiunile medicale deja existente s-a mai adăugat și vârsta, care, pentru obținerea unei sarcini, deja devenea o problemă în sine. 

O femeie se naște cu un anumit număr de ovocite, iar pe parcursul vieții acestea sunt eliminate. Cu cât înaintează în vârstă, cu atât devine mai dificil de obținut o sarcină pe cale naturală. Chiar dacă mai există ovocite proprii, calitatea acestora scade, iar șansele de a rămâne însărcinată scad. După vârsta de 40 de ani, scăderea e dramatică. Regula de bază e că trebuie să apelezi la un specialist în infertilitate dacă ai încercat să obții o sarcină pe cale naturală timp de un an și nu ai reușit. La femeile cu vârste peste 35 de ani, această perioadă scade la șase luni.

Elena a știut că nu mai are timp de pierdut. Era deja clar că singura soluție era fertilizarea in vitro. Mai rămânea de stabilit forma în care se va face procedura. „Nu am mai încercat fertilizare in vitro cu ovocite proprii. Mai erau foarte, foarte puține și efectiv ar fi însemnat doar o perioadă în care stimularea și tot tratamentul necesar să devină un chin fără rost”. A fost momentul în care i s-a prezentat varianta unei fertilizări in vitro cu ovocite donate. Oricât de mult își dorea un copil, nu a fost deloc o decizie ușor de luat. Ideea că nu mai poate avea un copil care să-i aparțină genetic în întregime a venit ca un șoc. În plus, informațiile despre procedura de fertilizare in vitro cu ovocite donate nu erau atât de ușor de obținut, singurele detalii venind de la medicii prin cabinetele cărora a trecut. Acum, femeile care trec prin aceeași situație pot afla mai multe de pe www.ovocitedonate.ro. La momentul respectiv, Elena nu știa ce înseamnă procedura, unde se poate face, cum se găsește donatoarea și care e tot traseul până la ziua în care-și va ține copilul în brațe.

„Mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să merg pe această variantă”. Elena și soțul ei au decis că FIV cu ovocite donate e soluția. Au găsit un specialist in infertilitate și au început demersurile. În România procedura de fertilizare in vitro cu ovocite donate nu se poate realiza. După scandalurile în care au fost implicate clinici care făceau trafic de ovule și pentru că legislația în domeniu nu e clară, cei mai mulți dintre medici au renunțat să se mai implice. Astfel, cine alege ovocite donate e nevoit să facă procedura într-o clinică din străinătate, unde acest lucru e legal fără dubii. În ceea ce privește pregătirea mamei-primitoare, acest lucru se poate face în România, la un specialist în infertilitate. Investigațiile în cazul donatoarei de ovocite, recoltarea acestora și apoi transferul în uterul mamei-primitoare se fac în clinica din străinătate. Medicii fac „potrivirea”. Donatoarea este aleasă în funcție de caracteristicile primitoarei, astfel ca bebelușul să-i semene cât se poate de mult.

Prejudecăți încă există. Cât de „al tău” este copilul? Îl vei putea iubi la fel de mult ca pe cel obținut natural? Vei simți legătura mamă-copil? Întrebări pe care și le-a pus și Elena la început. A trecut însă repede peste asta. „Îți iubești copilul indiferent cum este. Indiferent. Și dacă ar fi înfiat, tot copilul tău ar fi. Nu mai spun că, prin procedura de ovocite donate, practic îl porți nouă luni de zile, efectiv e copilul tău. Doar din punct de vedere genetic nu-ți aparține. Dar asta e mai puțin important. Chiar e cel mai puțin important lucru”.

Organizația Mondială a Sănătății a pus infertilitatea pe locul 5 în topul dizabilităților la nivel global. Situația din România nu e cu nimic mai bună, 15-20% dintre cupluri confruntându-se cu probleme de infertilitate. Statisticile arată o realitate sumbră, reflectată și în dramatica scădere demografică. O treime din femeile cu vârste peste 35 de ani sunt infertile, la fel și jumătate dintre cele cu vârste peste 40 de ani. Problema e cu atât mai serioasă cu cât vârsta la care femeile decid să aibă un copil a crescut simțitor. Nevoia unei cariere, a unui trai decent și a unei stabilități financiare sunt principalele motive pentru care decizia de a avea un copil e amânată în multe cazuri.

Elena a trecut prin trei proceduri FIV nereușite până să ajungă la cea norocoasă. Au fost trei embrioni viabili, însă la unul a fost nevoită să renunțe, iar altul s-a oprit din evoluție. A rămas unul singur. N-a fost ușor, iar tratamentele și procedurile păreau nesfârșite la un moment dat. Iritare, frustrare, oboseală, nervi. Și, peste toate astea, speranța că nu e degeaba. „Am reușit să obținem minunea pe care o avem acum”. În penumbra în care e filmată, Elena zâmbește și-și laudă puiul. Vrea să-și păstreze anonimatul, cel puțin deocamdată. Încă nu știe ce-i va spune copilului. „Nu exclud varianta în care să-i spun la un moment dat, când va fi suficient de mare să înțeleagă ce înseamnă”.

Rata de succes în cazul unei fertilizări in vitro cu ovocite donate diferă de la clinică la clinică, la fel și prețul. În Grecia, unde sunt clinici care colaborează cu medici din România, rata de succes e de 64%, prețul unei proceduri fiind de 5.000 de euro, în medie. În Polonia, rata de succes declarată e de 57%, iar prețul e puțin sub cel din Grecia. Același procent este și în cazul clinicilor din Cehia.

„A fost foarte greu pentru amândoi. Acum e foarte bine”. În spatele camerei de filmat, minunea din viața Elenei își cere drepturile.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am primit un diagnostic teribil acum câțiva ani. Medicul meu mi-a spus că am sindromul Asherman și mi-a spus totul despre asta și cum ar putea fi. Deci, această boală face imposibil s[ rămâi gravidă. Desigur, ne-am imaginat că vom avea copii cu bărbatul în viitor, am vrut să avem o familie mare. Uneori este posibil să rămâi gravidă cu un astfel de sindrom, dar am experimentat în total de 11 sarcini nereușite, și am pierdut deja speranța. Terapia a fost dificilă pentru mine. Am avut terapie hormonală (3x), (2 FIV), ICSI (5x), ES (3x). Eram obosită atât fizic, cât și emoțional ...Nu mai am auzit de clinica Dvs,din păcate... și printre clinicile pe care le-am găsit, am decis să începem tratamentul la Ukraina (Biotexcom). Prețul ni s-a părut mai ieftin decât în alte clinici și comentariile de la alți părinți au fost bune. Ei bine, a trebuit să așteptăm puțin, deoarece există mulți părinți intenționați. Așadar, după prima vizită, am decis să începem tratamentul. Programul nostru ales a fost „Donare de ovocite” cu FIV. Acum 2 săptămâni cum fiul nostru s-a născut în Kropywnyzkyj (de fapt este aproape imposibil să pronunți corect numele orașului :)) și l-am văzut pentru prima dată la Kiev la Hotelul Venice. Întâlnirea a fost foarte emoționantă pentru că am așteptat atât de mult. 9 ani !! Și din cauza Corona virusului a fost un pic stresant, am fost îngrijorați de modul în care vom pregăti toate actele necesare. Trebuia să mergem la Kropyvnytskyi pentru a obține un certificat de naștere, dar a fost destul de rapid. Acum totul s-a terminat și suntem acasă într-un timp scurt. Suntem mulțumiți foarte mult clinicii și echipei pentru sprijin și profesionalism.
    • Like 0
  • Concluzia mea este că femeile (și bărbații) ar trebui să se gândească să facă mai devreme copiii. Cred că (statistic vorbind) și copiii cu părinți mai tineri sunt mai sănătoși, mai „viabili”, nu?
    • Like 0
  • Corina check icon
    Ca femeie care a trecut prin 4 astfel de experiente (2 in Cehia, 2 in Grecia. Din pacate fara niciun rezultat.) va spun ca procentele de reusita nu sunt nici pe departe atat de mari. Ele sunt de 30-35%.
    Da, verbal medicii vor afirma asta, insa cand ai contractul in fata si il semnezi constati ca scrie cu totul altceva. Si e pacat ca cele care citesc si se afla in situatia asta sau se gandesc sa ia in calcul o astfel de procedura sa aiba asteptari atat de mari. Trebuie sa stie exact care este realitatea si la ce sa se astepte.
    • Like 0
    • @ Corina
      Corina check icon
      Pentru personalul tehnic/informatic al Republicii, dacă există. Eu sunt înscrisă de mult pe site cu acest nume. De ce poate fi folosit și de altcineva?
      • Like 0


Îți recomandăm

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Scoala din valiza

„Educația digitală nu înseamnă neapărat distanțarea între copil și profesor. Și aici îmi vine în minte un alt exemplu: profesorii dintr-o școală din Ialomița, care au devenit dependenți de copiii pentru a putea să folosească mijloacele digitale și s-au apropiat de copii”.

Citește mai mult

Andreas Lier - BASF

„Mă duc aproape în fiecare dimineață cu bicicleta la birou, pe o distanță de 3-4 km, în timp ce vecinii mei adoră să-și conducă SUV-urile, să stea în ambuteiaje, să polueze aerul, lăsând o amprentă mare de carbon doar pentru a se simți foarte confortabil și a afișa simboluri de statut social”, dezvăluie Andreas Lier, CEO al BASF România, într-un interviu pentru Republica.

Citește mai mult

O afacere cu cânepă

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Citește mai mult

Andrei Pitis

Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria locală de IT, a investit până în prezent în 15 startup-uri, după ce în 2018 a demarat un proiect prin care vrea să ajute 100 de români să ajungă milionari în euro din startup-uri în tehnologie.

Citește mai mult