Foto: Guliver Getty Images
„Efectiv ne-am zbătut”. Femeia zâmbește acum, la câțiva ani distanță de perioada de care vorbește. „A meritat până la urmă. Uiți tot ce a fost greu și o iei de la capăt”.
Elena are 44 de ani și timp de aproape 8 ani a încercat să aibă un copil. „Din prima căsnicie am un copil, însă am vrut să-i dau și actualului soț șansa să aibă propriul copil. Era important pentru noi”. Și așa a început totul. Avea 36 de ani când au luat decizia să aibă un copil. Niciunul dintre ei nu a crezut că vor fi probleme. Elena mai fusese însărcinată, astfel că infertilitatea nu părea să fie un impediment. Au urmat însă două sarcini obținute natural, dar pierdute la șapte și nouă săptămâni. Intervențiile chirurgicale la care a fost supusă Elena în urma acestor sarcini au lăsat urme în corpul ei. „Au fost complicații la nivelul uterului și au urmat vreo patru ani în care ne-am zbătut efectiv să rezolvăm această problemă de sănătate”. Nu mai știe câte controale medicale a făcut sau prin câte investigații a trecut. La afecțiunile medicale deja existente s-a mai adăugat și vârsta, care, pentru obținerea unei sarcini, deja devenea o problemă în sine.
O femeie se naște cu un anumit număr de ovocite, iar pe parcursul vieții acestea sunt eliminate. Cu cât înaintează în vârstă, cu atât devine mai dificil de obținut o sarcină pe cale naturală. Chiar dacă mai există ovocite proprii, calitatea acestora scade, iar șansele de a rămâne însărcinată scad. După vârsta de 40 de ani, scăderea e dramatică. Regula de bază e că trebuie să apelezi la un specialist în infertilitate dacă ai încercat să obții o sarcină pe cale naturală timp de un an și nu ai reușit. La femeile cu vârste peste 35 de ani, această perioadă scade la șase luni.
Elena a știut că nu mai are timp de pierdut. Era deja clar că singura soluție era fertilizarea in vitro. Mai rămânea de stabilit forma în care se va face procedura. „Nu am mai încercat fertilizare in vitro cu ovocite proprii. Mai erau foarte, foarte puține și efectiv ar fi însemnat doar o perioadă în care stimularea și tot tratamentul necesar să devină un chin fără rost”. A fost momentul în care i s-a prezentat varianta unei fertilizări in vitro cu ovocite donate. Oricât de mult își dorea un copil, nu a fost deloc o decizie ușor de luat. Ideea că nu mai poate avea un copil care să-i aparțină genetic în întregime a venit ca un șoc. În plus, informațiile despre procedura de fertilizare in vitro cu ovocite donate nu erau atât de ușor de obținut, singurele detalii venind de la medicii prin cabinetele cărora a trecut. Acum, femeile care trec prin aceeași situație pot afla mai multe de pe www.ovocitedonate.ro. La momentul respectiv, Elena nu știa ce înseamnă procedura, unde se poate face, cum se găsește donatoarea și care e tot traseul până la ziua în care-și va ține copilul în brațe.
„Mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să merg pe această variantă”. Elena și soțul ei au decis că FIV cu ovocite donate e soluția. Au găsit un specialist in infertilitate și au început demersurile. În România procedura de fertilizare in vitro cu ovocite donate nu se poate realiza. După scandalurile în care au fost implicate clinici care făceau trafic de ovule și pentru că legislația în domeniu nu e clară, cei mai mulți dintre medici au renunțat să se mai implice. Astfel, cine alege ovocite donate e nevoit să facă procedura într-o clinică din străinătate, unde acest lucru e legal fără dubii. În ceea ce privește pregătirea mamei-primitoare, acest lucru se poate face în România, la un specialist în infertilitate. Investigațiile în cazul donatoarei de ovocite, recoltarea acestora și apoi transferul în uterul mamei-primitoare se fac în clinica din străinătate. Medicii fac „potrivirea”. Donatoarea este aleasă în funcție de caracteristicile primitoarei, astfel ca bebelușul să-i semene cât se poate de mult.
Prejudecăți încă există. Cât de „al tău” este copilul? Îl vei putea iubi la fel de mult ca pe cel obținut natural? Vei simți legătura mamă-copil? Întrebări pe care și le-a pus și Elena la început. A trecut însă repede peste asta. „Îți iubești copilul indiferent cum este. Indiferent. Și dacă ar fi înfiat, tot copilul tău ar fi. Nu mai spun că, prin procedura de ovocite donate, practic îl porți nouă luni de zile, efectiv e copilul tău. Doar din punct de vedere genetic nu-ți aparține. Dar asta e mai puțin important. Chiar e cel mai puțin important lucru”.
Organizația Mondială a Sănătății a pus infertilitatea pe locul 5 în topul dizabilităților la nivel global. Situația din România nu e cu nimic mai bună, 15-20% dintre cupluri confruntându-se cu probleme de infertilitate. Statisticile arată o realitate sumbră, reflectată și în dramatica scădere demografică. O treime din femeile cu vârste peste 35 de ani sunt infertile, la fel și jumătate dintre cele cu vârste peste 40 de ani. Problema e cu atât mai serioasă cu cât vârsta la care femeile decid să aibă un copil a crescut simțitor. Nevoia unei cariere, a unui trai decent și a unei stabilități financiare sunt principalele motive pentru care decizia de a avea un copil e amânată în multe cazuri.
Elena a trecut prin trei proceduri FIV nereușite până să ajungă la cea norocoasă. Au fost trei embrioni viabili, însă la unul a fost nevoită să renunțe, iar altul s-a oprit din evoluție. A rămas unul singur. N-a fost ușor, iar tratamentele și procedurile păreau nesfârșite la un moment dat. Iritare, frustrare, oboseală, nervi. Și, peste toate astea, speranța că nu e degeaba. „Am reușit să obținem minunea pe care o avem acum”. În penumbra în care e filmată, Elena zâmbește și-și laudă puiul. Vrea să-și păstreze anonimatul, cel puțin deocamdată. Încă nu știe ce-i va spune copilului. „Nu exclud varianta în care să-i spun la un moment dat, când va fi suficient de mare să înțeleagă ce înseamnă”.
Rata de succes în cazul unei fertilizări in vitro cu ovocite donate diferă de la clinică la clinică, la fel și prețul. În Grecia, unde sunt clinici care colaborează cu medici din România, rata de succes e de 64%, prețul unei proceduri fiind de 5.000 de euro, în medie. În Polonia, rata de succes declarată e de 57%, iar prețul e puțin sub cel din Grecia. Același procent este și în cazul clinicilor din Cehia.
„A fost foarte greu pentru amândoi. Acum e foarte bine”. În spatele camerei de filmat, minunea din viața Elenei își cere drepturile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Este foarte intersant dar si important ce spuneti ,pentru a fi ,util si pentru alte cupluri intersate de acesta problema . Din pacate , Lumea este in continua schimbare, si nu mai este ,ce a fost ,, o data ?
-- Dar , as dori sa amintesc pe aici ,si partea opusa ,a subiectului articolului ,Adica , procentul de natalitate mare , sau normal !
--Este in jud. Bistrita - Nasaud , comuna MAERU , situata la poalele muntilor Rodnei ,o cuomuna foarte frumoasa ,bogata in multe feluri ,dar ,cel mai frumos mod este ca, aici ,exista ,procentul cel mai mare de natalitate din Romania ,
Posibil , sa fie un viitor titlu de articiol pentru autor !
Pe acolo , aproape ca nu este casa fara copii ! Dar sunt multe familii cu 5-6-8 si chiar 10 copii . Frumos , nu-i asa ?
Un copil se naste , asa cum se naste, dar este foarte important ,,cresterea ,
Aproape 50 % din tinerii de acolo sunt plecati in lumea larga,
Foarte multi lucreaza in zona Clujului pe santiere , In com Floresti ,peste 50 % din constructiile noi blocurile de locuinte sunt construite de catre lucratorii harnici si priceputi din Com Maeru , Stimate ,autor ,faceti va rog din , acesta ideie un posibil articol ,cu studierea la fata locului ,
Da, verbal medicii vor afirma asta, insa cand ai contractul in fata si il semnezi constati ca scrie cu totul altceva. Si e pacat ca cele care citesc si se afla in situatia asta sau se gandesc sa ia in calcul o astfel de procedura sa aiba asteptari atat de mari. Trebuie sa stie exact care este realitatea si la ce sa se astepte.