Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Criza maternității: în lumea civilizată, femeile fac copii târziu, din ce în ce mai greu, cel mult unul, doi, sau nu mai fac deloc

Femeie televiziune

Foto: Guliver Getty Images

Trăim în cea mai bună dintre perioadele posibile, de zeci de ani e pace în partea asta de lume, avem cea mai mare speranță de viață din istorie și cel mai bun trai datorită tehnologiei, industrializării și descoperirilor științifice. Și, totuși, nicicând maternitatea nu a cunoscut criza în care se află azi.

În partea civilizată a lumii, femeile fac copii târziu, din ce în ce mai greu, cel mult unul, doi, sau nu mai fac deloc. E o gravă criză care se adâncește cu fiecare femeie ce ajunge disperată la doctor pentru inseminări artificiale și fertilizări in vitro, în speranța că trupul ei va înflori. Cum s-a ajuns aici? Am fi tentați să spunem că responsabilitatea aparține chiar femeilor, care s-au „emancipat” în ultimul secol. Și-odată cu drepturile și libertățile câștigate, s-au luat la întrecere cu bărbații, iar acum vor nu doar un serviciu, ci cariere, funcții, poziții înalte, să fie lideri, să conducă partide, țări și business-uri de succes. 

Peste tot, în conversațiile mamelor noastre, ale părinților, bunicilor, bărbaților și încă ale multor femei, bântuie ca o ciumă gândirea asta: femeile de azi și-au uitat menirea și s-au îndepărtat de rostul sacru al perpetuării speciei. În realitate, e fix invers. Să vă explic de ce.

Problema nu e că femeile și-au câștigat drepturi și că au în aparență toate libertățile consfințite de constituțiile țărilor în care se nasc, trăiesc și muncesc. Și nici că-și doresc și chiar reușesc marea majoritate a celor care-și propun să aibă cariere și poziții de succes. Marile companii și cele care învârt business-uri de miliarde au femei manageri de top nu pentru că nu vor să facă discriminare de gen. Și nici pentru că femeile sunt mai bune ca bărbații, cum am fi tentați să clișeizăm, alunecând în cealaltă extremă. Explicația e mai simplă și mai aproape de originile speciei. Femeile au un fel de a pătrunde lumea, de a o pune în ordine și de a o conduce care dă rezultate extraordinare și pentru bărbați. Până de curând, lucrul acesta părea de neconceput. Minți luminate ale secolului nostru au descoperit asta și ies ușor, ușor din schematismul paradigmei „bărbații sunt mai inteligenți, ba nu, femeile sunt mai inteligente”. Femeile au o inteligență care e pur și simplu altfel, iar ea nu e concurentă bărbaților, ci diferită și complementară în alcătuirea lumii. Universul nu trebuie să fie condus de femei. Ci de femei, și bărbați, deopotrivă. Ca să revin, problema nu e de ce femeile caută să-și împlinească acum potențialul, ci de ce le-a fost luat, secole de-a rândul acest drept. Ca să aflăm răspunsul trebuie să ne întoarcem un pic în timp și să ne uităm dacă a existat vreo epocă în care femeia a avut un alt statut. Și știu că răspunsul, pe care eu l-am căutat ca filolog, îi va disconforta pe mulți.

În era precreștină, în societățile primitive și vasta lume antică, femeia avea un rol sacru. Credința oamenilor în contribuția feminității la facerea întregii lumi era atât de firească, încât divinitățile din Europa până în îndepărtata Asie nu erau zeii, cum generic aflăm noi în scriptură, ci zeițele și zeii, cum aflăm noi din descoperirile arheologice de secol XIX pe care le consemnează azi toate istoriile școlare și pe care s-a întemeiat sistemul de educație modern. Mircea Eliade, cu care ne tot mândrim prin broșuri, ignorându-i tezele, scrie în „Istoria Credințelor și Ideilor Religioase” despre asocierea în culturile precreștine a zeităților feminine preponderent cu pământul și a celor masculine - cu zona celestă. Creația, natura, lumea au apărut la împreunarea dintre cele două. Cum au reușit religiile erei noastre să elimine femeia din rolul său de putere primordial? Cum au dispărut zeițele din imaginarul colectiv? Reflectați câteva secunde fără patimă la reperele spirituale care ne guvernează viața din Evul Mediu până azi. Dumnezeul Creației are proiecții exclusiv masculine, iar Eva, prima femeie, oricum nu e om, e o coastă... Poate cel mai de seamă istoric al generației noastre, Yuval Harari, pe care-l așeptăm anul acesta la București, vorbește în „Homo Deus” despre paradoxul în care ne aflăm. Ne bucurăm din plin de toate descoperirile științei și ale arheologiei care ne-au scos din subterane milenii de evoluție ale planetei, de la mamuți la Epopeea lui Ghilgameș, cu care începe orice studiu de literatură universală în școală, dar suntem încă mental captivi în cele câteva secole de Ev Mediu.

Trăim în cea mai bună dintre perioadele posibile, avem cea mai mare speranță de viață din istorie și cel mai bun trai, dar femeile încă recuperează ce le-a fost luat. Nu mai sunt nici supuse, nici fecioarele născătoare de prunci, inseminate fără voia lor de entități superioare, ci femei care fac sex, sunt propriile lor stăpâne și știu să conducă. E în natura lor. 

Maternitatea va ieși din criză, deci, nu când femeile se vor întoarce să stea la cratiță și să facă copii, ci atunci când bărbații vor face un pas înainte și vor înțelege că rolul masculin în actul de creație nu e superior, mântuitor, nici pasager ca sfântul duh. E unul solar, complementar, de implicare permanentă și responsabilă în creșterea speciei. Așa cum actul conducerii, organizării lumii nu e tutelar masculin derivat al forței fizice, ci o naturală distribuție de putere, prin completarea abilităților minții cu virtuți emoțional-afective. Ne mai trebuie timp ca să atingem acest echilibru dar, dacă bărbații nu vor face efortul să se descopere, iar femeile nu vor ieși din rigiditatea unor clișee medievale, exact ca în trista „Poveste a slujitoarei”, și specia lor într-o zi va dispărea. Și nicio religie nu va mai fi acolo să o poată salva…

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu cred ca ar fi o problema numarul scazut de nasteri din "lumea civilizata", problema cred ca e numarul prea mare de nasteri din lumea "...mai putin civilizata". Pana la urma democratia e doar despre cantitate, ajung sa decida soarta lumii cei multi nu cei capabili.
    • Like 0
  • GabiC check icon
    Dupa cum se "scurge" istoria, in 10-20 de ani nici vei mai avea dreptul sa scrii ceva despre femei; Ele vor fi undeva....a colo....in harem....asteptand fertilizarea... cu pungile de gunoi pe cap ( a se citi "burka" );
    Cine nu se supune...e lapidata sau ....you nkow...
    • Like 0
  • Mai nou întâlnesc femei de 30+ ani care nici relații serioase nu mai vor, darămite căsătorie și copii. I-am spus unei tipe de 34 : "știi ca după 30 de ani, e mult mai greu pentru femei sa rămână însărcinate". Răspunsul: "Știu, asta e". Eșantionul pe care am construit concluzia include femei din mai multe naționalități, nu doar din Romania. Preponderent Vest , iar când spun "Vest" includ si Australia/US/Canada.
    E ok, lăsați ca "produc" 4-5 copii cele din Orientul Mijlociu și Asia...


    • Like 0
  • Generalizarile nu folosesc la nimic. Nu putem judeca toti barbatii la un loc cum nu putem baga nici femeile in aceealsi oala (nu aia de la bucatarie).

    Cel putin in SUA e loc pentru oricine sa-si decida viata dupa cum doreste. Femeile au dreptul sa faca ce vor: sa nu faca copii, sa aiba cariera si chiar sa traiasca fara barbati, daca asta vor.

    Mai grav e ca unele se trezesc la peste 40 de ani ca vor copii si familie. E cam tarziu, iar copii la varsta aia se nasc cu probleme.

    Si pentru barbati si pentru femei: pe mormant, cand nu vom mai fi, nu va fi scris numele multinationalei pentru care ne-am sacrificat viata.
    • Like 2
  • Femeia vs iubirea

    Eu le iubesc ' toata
    si ma bucur ca pot
    dar parca ascund
    copilul de mine

    e doar un fel de curaj
    venit de foarte departe
    si totusi iubirea imi pare
    ca'e chiar uzufructul, eu

    E'asa ma dedic revelatiei
    din strofa a 2'a a lui euiei
    Femeia vs. iubirea
    Este o ia din al meu ieu.

    je t'aime ... beaucoup ...
    • Like 0
  • Felicitari pentru articol!
    Poate ideea dvs. este corecta. Multi barbati fac pasul(despre care vorbiti) inainte.

    Totusi, ma bate un gand parsiv. Oare femeia este pe deplin fericita si realizata in dorinta de a deveni barbat? (Preluind rolul si responsabilitatile sociale traditionale ale barbatului.)
    Poate ca emanciparea feminina ar trebui altfel gindita. Mai ales ca au o inteligenta diferita de a barbatilor. (Dupa cum afirmati.)

    Oare -in timpurile primitive- o femeie (adica insarcinata sau/si cu copii mici, de ingrijit) putea sa mearga la vanatoare? Cine ii ingrijea pe cei mici? Si daca expeditia nu reausea (vinatoarea nu aduce mereu vinat; mai ales vinat mare, pentru tot grupul), cine punea pe masa vinatorului hrana necesara? (Ciuperci, scoici, melci etc.)

    Cred ca trebuie redefinit conceptul de "emancipare" feminina.
    Si avind 62 de ani, nu ma intereseaza situatia mea. Nu sunt speriat de "concurenta". Eu am un singur viitor, foarte previzibil... Depinde doar cand. Dar am ceva experienta de viata si -la virsta asta- incepi sa te gindesti mai mult la viitorul omenirii, decat la viitorul tau.
    (Am crescut un baiat si o fata...)

    Sperind ca v-am oferit o tema de meditat, permiteti-mi sa va urez numai de bine!
    • Like 2
  • fc check icon
    un pic mai era și emiteați: femeea e mai egală decât. bine că nu. dublu.
    îngrijorările pentru șeptel îs duar ale stăpânilor. nu e cazul la noi, mulții. ș-apoi, are asia grămadă. tot stăpânii i-au adusără. să vezi când o să vie africa tell me how you're doin'...
    echilibrul între energiile yin și yang e vital și unic, altceva nici că se există. da' e bine ca limpede să fie limpede și femeia femeie și uomu uom. dpdv strict sexual (pe baza căruia femeia alege) femeia este animalică. mi-am furat-o zeci de ani crezând cum că-i poetică. dobitoc. risc și zic că sexual femeia este femelă. pentru că vorbim de nașterea animalică, nu despre cea de sus. bărbatul, sexual vorbind, este un estet, al cărui (unic)păcat e egoismul (rezolvabil?). pe baza esteticului este atras de femeie în capcana amorului reproducător. femeia, sexual vorbind, este un negustor dur al cărui păcat e condiționarea de reproducere (nu pupi decât dacă), aici împărțindu-și vina cu religia (aia care înfierează și diabolizează sexul - de aici vine frica stigmatului social acuzativ-punitiv-esclusiv „curvo!”, cea mai mare frică a femeii). dacă observați evoluția disipării energiilor între medii, constatați tiparul oscilațiilor ce tind spre zero. dansul tango înainte și înapoi, până la imperceptibil. va mai dura până se vor stinge animozitățile între (fals)tabere. important e ca la final să nu avem doi bărbați (adecă să ne iasă tot mitralieră). pentru că femeia are o singură datorie: feminitatea. inteligența e cuprinsă în feminitate, femeia nu trebuie să fie „și” inteligentă. inteligența e yang. inteligența femeii este găsibilă doar în cercul feminității. a conduce e yang = e dreptul bărbatului, un drept de preempțiune. excepție este momentul când bărbatul ”nu mai poate”, e indisponibil sau chiar nu mai e. doar atunci îi porți ceasul (s-aude Dorobanți??). aerul de văduvă de război îndepărtează. probabil că asta-i căutarea. sănătate!
    scăderea natalității în vreme de-mbuibare e nu doar taină divină, e înțelepciune pură. întrebați-L când Îl prindeți. dacă. (încercați că merită)
    aștept articole și editoriale pe tema nașterii de sus. aia e singura,-n ochii-mi, ce contează. acolo e uman, acolo nu mai avem vreo legătură cu frații mai mici, animalele. (f) rigiditate. am cetit (comm-uri) cum că corporatistele plătesc pentru sex, de teama pierderii sporului în relații cu săraci. milă, râs, repulsie, milă, iartă,Doamne. cine e de vină? b.o.r.-ul? bărbații? greaua moștenire? întârzierile istorice? pătura de ozon? recomand BIC, eftin și inofensiv, pe umed și (mai ales) uscat. la muncă!
    • Like 1
  • Corina check icon
    Limitarea progresului femeii în societate vine de la bărbați slabi și/sau certați cu propriile mame.
    Apropo de „fecioarele născătoare de prunci, inseminate fără voia lor de entități superioare”. Maria a răspuns cu: „Fie mie după cuvântul Tău”. Acceptare deplină pregătită de o viață în sfințenie. Nici Duhul Sfânt nu știu să fie pasager prin definiție. Depinde și de om, dacă îl poate primi și păstra.
    • Like 1
  • Ca tata fericit de doua fetite, va pot spune ca independent de gradul de implicare al tatalui in educatia copiilor, in a le purta de grija, NIMIC nu substituie implicarea de care copiii au nevoie in primii ani de viata din partea mamei. Deci da, femeile mame trebuie sa faca un sacrificiu, sunt de acord, dar impus doar de... natura.
    • Like 3
  • Hai, mai Liana, da-o-ncolo! Iar noi suntem de vina? Iar noi nu facem destul? :))
    • Like 5


Îți recomandăm

RoboHub

Unii dintre cursanții RoboHub provin din centre de plasament, alții din familii care locuiesc în locuințe improvizate, fără acces la utilități. „Nu vezi nicio diferență între copii, inclusiv copiii din plasament sunt fix precum cei care vin cu părinții”, spune Ana-Maria Stancu, președinte e-Civis.

Citește mai mult