Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Eu știu mai bine: între geniu și atotștiutor”. Radiografia psihologică a sportului național al contrazisului

contradictie

foto: Edward Bartel / Panthermedia / Profimedia

Dacă există un sport național pe care îl practicăm cu toții, fără echipament special și fără antrenament oficial, acesta este contrazisul. Nu contează subiectul: politică, fotbal, medicină, economie, creșterea copiilor, schimbarea bujiilor la mașină sau prepararea sarmalelor. În România, indiferent de tema discutată, întotdeauna se va găsi cineva care „știe mai bine”.

Fie că e vorba de vecinul de la trei, vărul din diaspora sau comentatorul de pe Facebook, fiecare are o opinie solid argumentată (de cele mai multe ori cu surse de pe YouTube sau „din experiența proprie”). Cert este că, la noi, specialiștii nu prea au loc de cei care sunt mai specialiști decât specialiștii (analizati creșterea numărului de coachi și terapeuți alternativi de pe piața românească din ultimii 5 ani). După cum spunea și Daniel David într-un podcast: „Sunt mulți care cred că se pricep și confundă opinia cu cunoașterea”.

Continuând să îl citez pe domnul Daniel David, în prezent ministru al Educației din România, care a derulat o cercetare foarte interesantă, publicată în cartea “Psihologia Poporului Român”: profilul românilor este marcat de două tipare distincte. Pe de o parte, avem persoane cu instabilitate emoțională ridicată, un nivel scăzut de agreabilitate, deschidere și conștiinciozitate, precum și o tendință spre introversiune. Pe de altă parte, există un grup opus, format din persoane stabile emoțional, agreabile, deschise, conștiincioase și mai extrovertite. Surprinzător este faptul că aceste două grupuri sunt aproape egale ca proporție în populație, cu variații de tipul 51%-49% sau 48%-52%. Această polarizare puternică creează o tensiune constantă în societate, unde fiecare grup își percepe „adversarul” ca pe un rival natural.

De ce nu putem accepta că altcineva știe mai bine?

Fenomenul nu e nou, dar parcă în ultimii ani s-a amplificat. De ce? Câteva explicații simple:

1. Biasul psihologic Dunning-Kruger – „Dacă știu puțin, înseamnă că știu tot”- Conceptul Dunning-Kruger explică de ce unele persoane cu cunoștințe limitate într-un domeniu sunt cele mai sigure de părerile lor. Cu cât știm mai puțin, cu atât avem impresia că înțelegem mai bine subiectul și că nu e mare lucru să fim „experți”. Vă este și vouă cunoscut scenariu? Mai mult, un studiu realizat pe populația României a arătat că peste 65% dintre români sunt convinși că au competențe avansate în domenii în care nu au pregătire formală (ex. medicină, economie, tehnologie). Aceasta este una dintre cele mai ridicate rate din Europa.

2. Internetul ne-a făcut „experți universali” – Dacă ai văzut trei clipuri pe TikTok și ai citit două articole pe Wikipedia, eventual confirmate si de ChatGPT, clar ești calificat să discuți despre orice. Plus, dacă ai o părere, trebuie să fie corectă, nu? (Doar ai citit „undeva” că așa e). Sau poate ai plătit sute de euro la un expert care te-a învățat în doar trei pași să faci sarmale eco-bio sau metode de vindecare ale traumelor tale, chiar și cele pe care nu știai că le ai, nu?

3. Românii se află într-o zonă intermediară între individualism și colectivism. În mod paradoxal, deși ne percepem ca o societate colectivistă (adică valorile comunității sunt importante), în realitate, suntem mai degrabă individualiști în gândire.

4. Educația bazată pe autoritate și nu pe argumentare(din totdeauna?). În România, sistemul educațional a pus accent pe memorare și respectarea autorității, nu pe dezvoltarea gândirii critice. Mulți români au fost educați să învețe pe de rost, fără să pună întrebări. Astfel, atunci când cresc, simt nevoia să își afirme „expertiza” în orice domeniu, mai ales în lipsa unei educații care să le ofere instrumente reale de analiză critică.

5. Cultura suspiciunii și teoria conspirației. Românii au o tendință ridicată de a suspecta orice autoritate și de a crede că „există ceva ascuns” în spatele fiecărei afirmații. De aceea, de multe ori, resping argumentele specialiștilor și preferă „explicațiile alternative”. Când nu acționezi cu adevărat să îți schimbi viață, mai bine dăm vină pe horoscop și destin, nu? România se află în top 3 țări europene cu cea mai mare rată de credință în teorii ale conspirației. Un studiu din 2023 arată că peste 55% dintre români cred că autoritățile „manipulează adevărul”, iar 40% sunt convinși că „există informații ascunse de populație” în domenii precum știința, medicina sau politicul.

6. Adevărul nu e la mijloc, ci la mine – De ce să ascultăm pe cineva care a studiat ani de zile un domeniu, când noi „știm” deja răspunsul? În plus, dacă mai avem și o experiență personală pe subiect, e clar: ce spune profesorul, doctorul sau specialistul nu mai contează.

7. Contrazisul – un stil de viață.  În multe situații, nici nu ne interesează să avem dreptate, dar pur și simplu ne place să ne contrazicem. Dezbatem orice, de la rețeta de ciorbă până la efectele schimbărilor climatice. Nu contează dacă ești expert, prieten sau profesor – important e să avem „o discuție aprinsă”.

Cum scăpăm de sindromul „Eu știu mai bine”

Ei bine, surprinză! Nu scăpăm. Dar poate că putem exersa un pic mai mult ascultarea și acceptarea. Să înțelegem că nu trebuie să fim experți în orice și că a avea o părere nu înseamnă automat că ai dreptate.

Un exercițiu simplu: data viitoare când cineva vine cu o informație bine argumentată, hai să încercăm să ascultăm până la capăt, fără să o întrerupem (pare simplu, nu?) și să ne întrebăm sincer: „Oare chiar știu mai bine sau doar îmi place să am dreptate?”.

Dacă nu putem renunța la sportul național al contrazisului, măcar să-l jucăm cu fairplay. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • pixel check icon
    salvarea proștilor sunt principiile și iubirea.
    • Like 0
  • E firesc să respingem autoritățile când vedem că Academia Română îl consideră pe Ion Creangă un mare academician. Cine nu ar putea scrie un abecedar? Când vom promova adevăratele elite, cu siguranță ne vom cizela. Până atunci, culegem ce au semănat rușii în 1949. Noi nici măcar nu realizăm asta...
    • Like 0
    • @ Valentin C
      Depinde ce intelege fiecare prin elite. Uneori nu e nevoie sa promovam doar elitele, ci si persoanele care reusesc intr-un anumit context. Elitele din prezent de obicei vin din medii usor "favorizate".
      • Like 0
  • Sunt mulți....care nu acceptă să fie contraziși... mai bine te lași păgubaș...
    • Like 0
    • @ Ionescu Doina
      Asta asa e. Unii pleaca cu dreptate in mormant.
      • Like 0
  • D check icon
    Credeți că exercițiul acesta pe care ni-l propuneți, cu ascultarea și acceptarea, este valabil în ambele tabere propuse de dl David?
    • Like 0
    • @ D
      Consider ca este valabil pentru cei care indraznesc, chiar si pentru cateva minute, sa isi puna o simpla intrebare: Cum ar putea fi altfel fata de cum stiu?
      Oamenii se mai schimba, insa cand si cum....
      Multumesce de intrebare.
      • Like 0


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult