„Toți mergeau într-o direcție... și m-am luat după ei”. Despre algoritmi, bule informaționale și intoleranța care ne pândește din umbră

foto: CJG - Technology / Alamy / Profimedia

Vizitaţi un oraş nou, coborâți din tren dar nu ştiţi în ce direcţie este ieşirea de pe peron. Ce faceţi? Priviţi încotro se îndreaptă majoritatea oamenilor şi îi urmaţi.

Sunteți pe stradă şi observaţi că la un chioșc s-a adunat lume. Vă opriți să vedeţi ce se vinde acolo şi poate cumpărați şi dvs. Eventual întrebaţi pe cineva care are deja produsul: „Ați mai cumpărat? E bun?”

Aţi avut un necaz cu țevile de apă … vă amintiţi că un prieten sau coleg a păţit acelaşi lucru şi îl sunați să cereţi contactul instalatorului pe care l-a chemat acesta. Sau căutaţi meditaţii pentru un copil şi întrebaţi cunoscuții pe cine au ales ei pentru copiii lor.

Unde vreau să ajung cu aceste exemple?

Ei bine, ele descriu modul în care tindem să ne comportăm în situaţii de incertitudine, şi anume faptul că de multe ori folosim două criterii de decizie: fie faptul că o alegere este a majorităţii, fie că aparţine unor persoane în care avem încredere. În multe situaţii astfel de modele sunt extrem de utile pentru a găsi o soluţie rapidă şi corectă la probleme de zi cu zi.

În tinereţea mea a găsi o recomandare însemna să îţi iei la rȃnd agenda cu numere de telefon şi să îţi suni toţi cunoscuții întrebând dacă ştiu un mecanic auto bun, un electrician, un instalator…

Acum avem internetul, şi mai ales avem social media (Facebook pentru cei mai în vȃrstă, Instagram şi TikTok pentru cei mai tineri). Cu alte cuvinte, pe de-o parte o întrebare se poate adresa rapid unui număr mult mai mare de oameni şi pe de alta pentru a găsi un model de gȃndire/comportament avem mult mai multe alegeri posibile.

Aparent acest lucru ne simplifică viaţa, dar în realitate putem uşor pica în „capcana algoritmului”.

Despre „algoritmi” s-a tot vorbit, dar mi se pare că termenul a fost „aruncat” cu tentă peiorativă, nefiind complet explicat.

O să încerc să o fac eu.

Social media şi în general tehnologia modernă au o capacitate enormă de calcul, de procesare şi de memorare/stocare de informaţii. Drept care orice folosire a unei interfețe cu un calculator sau telefon îi permite acesteia să reţină cam toate informaţiile asociate unui utilizator. Că se întȃmplă asta ştiţi foarte bine din faptul că vă regăsiţi uşor pe Google site-urile pe care le-aţi accesat în trecut. Poate mai puţin ştiţi că modul în care cuvintele trecute de dvs în motorul de căutare sunt completate automat cu diferite variante predictive depind de două lucruri: frecvenţa căutării de către dvs. a termenilor respectivi şi frecvenţa cu care un anumit cuvȃnt este căutat de majoritatea utilizatorilor aplicaţiei.

Mergȃnd mai departe, social media reţine mult mai multe elemente: ce tipuri de căutări aveţi, care sunt postările sau imaginile/videoclip-urile asupra cărora zăboviți, de cȃte ori aţi accesat un site de vȃnzări pornind de la o reclamă, şi aşa mai departe. Aceste informaţii sunt adunate într-un profil de utilizator, iar social media vă returnează cu prioritate informaţii care se potrivesc acestui profil.

Un exemplu personal: eu sunt interesată de călătorii, accesez informaţii variate despre diferite programe de turism, locuri, transport, etc. Drept care deja Facebook îmi „servește” cu regularitate postări de tipul „5 sate de văzut în Franța”, „3 locuri de vizitat în Italia”, etc.

Această personalizare merge mai departe, spre tipurile de informaţii solicitate: a văzut Facebook că îmi place umorul, îmi „servește” grupuri de umor (mai mult, ca să se plieze pe profilul meu e vorba chiar de umor legat de teme ştiinţifice).

Pȃnă aici pare un lucru bun, informaţia personalizată şi obţinută fără efort îmi poate da idei de călătorie sau mă poate duce spre grupuri de oameni care au acelaşi tip de umor cu mine.

Pasul următor este analiza opiniilor: dacă voi căuta cu precădere un tip de atitudine civică, în curȃnd grupurile civice cu aceleaşi obiective vor apărea pe fluxul meu de știri. Asta deja mă face să mă simt bine, pentru că mă pune „în contact” cu oameni asemenea mie.

Da, dar … încet-încet această personalizare ajunge să ne pună „ochelari de cal”, şi asta din mai multe motive.

În primul rȃnd, odată ce devine evidentă o anumită poziționare faţă de un subiect controversat, algoritmul elimină toate postările cu varianta opusă, pentru că a „aflat” că nu sunt citite. Asta creează falsa convingere că „toată lumea este de aceeaşi părere” şi toţi cei ce „coboară din tren” într-o gară virtuală par să meargă într-o singură direcţie – mintea noastră face la fel cum ar face într-o gară reală, se convinge că drumul corect este cel luat de majoritatea oamenilor. Doar că majoritatea aceasta virtuală este personalizată, iar ce văd eu în fluxul informaţional diferă mult de ce vede altcineva, care a avut iniţial doar o uşoară înclinație spre o altă variantă.

În plus, a-şi vedea ideile reflectate şi de ceilalţi construieşte un simţ al comunităţii, şi nu o comunitate oarecare, ci una în care cel ce foloseşte social media se simte înţeles, acceptat, valorizat. Drept care îşi ia „direcţia” din această comunitate, aşa cum dacă vreau o îndrumare spre un medic bun o să o cer de la un cunoscut în care am încredere.

Rezultatul este că în social media fiecare utilizator este „încapsulat” într-o „bulă” personalizată, în care algoritmul îi întoarce propriile preferinţe. Nu vedem opinia majorităţii reale ci ni se creează o majoritate care să convină opiniilor noastre, prin suprimarea informaţiilor diferite.

Practic în social media fiecare utilizator este creatorul propriului curent de opinie, care devine cel dominat în „bula proprie”. Asta creează siguranţa, certitudine, ne face să ne simţim bine … şi mai produce ceva: intoleranță.

De fapt orice societate penalizează persoanele care se abat masiv de la norma socială (norma socială fiind alcătuită pe baza convingerilor majoritare). Aşa cum în lumea reală societatea în general şi fiecare persoană în special va marginaliza pe cei care nu respectă normele de politeţe, sau modul de a mȃnca în public considerat acceptabil, tot aşa va reacţiona şi un utilizator de social media, penalizând imediat pe oricine care nu se potriveşte normelor din „bula” lui. De aici pȃnă la aducerea acestui mod de gȃndire în lumea reală nu mai e decȃt un pas, şi aşa ajungem să nu mai vrem nici măcar să ascultăm opiniile diferite; preferăm să ne delimităm ferm de ele şi să îi respingem pe cei care le propun, la fel de uşor cum dăm „unfriend” şi „block” pe un site.

Sperȃnd că am reuşit să vă arat cȃt de păguboasă este această abordare, rămȃne întrebarea: ce e de făcut?

Ei bine, sunt cȃteva soluţii. Prima este aceea de a căuta informaţii din mai multe surse. Ne „livrează” ceva social media, hai să căutăm şi pe Google. Ne spune un post de televiziune sau un site de știri ceva, hai să vedem ce spun şi alte site-uri. Hai să vedem şi cum este asta în realitate, hai să ne întrebăm şi cunoscuții reali, nu doar pe cei din „bula” virtuală.

Al doilea pas este să ne întrebăm în ce măsură am avut noi o anumită idee sau aceasta ne-a fost livrată, şi întărită prin repetare. Nu de alta, dar mintea umană ne joacă feste. Un experiment psihologic faimos se referea la o tablă pe care erau desenate două linii, de lungime vizibil şi evident diferită. Persoanele care le declarau diferite tindeau să îşi schimbe opinia, ba chiar să li se pară că liniile erau la fel de lungi cȃnd în aceeaşi încăpere au intrat mai multe persoane („complici” ai celui care a realizat experimentul) care au susţinut vocal faptul că erau identice.

Al treilea pas, şi cel mai important, este să ne dezvoltăm gȃndirea critică. Etapele judecăţii critice (1. Ce mi se cere să cred? 2. Ce dovezi am? 3. Cum altfel se pot interpreta informaţiile? 4. Ce alte informaţii aş putea căuta? 5. Care este cea mai rezonabilă concluzie?) au fost descrise în detaliu într-o postare anterioară.

În final, o concluzie cu caracter de generalitate: tehnologia este extrem de utilă cȃnd este folosită pentru a ne face viaţa mai uşoară şi poate fi extrem de dăunătoare dacă nu este folosită … cu cap. Inclusiv prin a şti cum funcţionează şi la ce pericole ne expune, dincolo de evidentele beneficii (pe care nu le contest).

articol publicat anterior pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp