Australia face un pas curajos: începând cu 10 decembrie, giganții din industria de social media au obligația de a preveni și interzice accesul pe platforme pentru copiii care nu au împlinit 16 ani.

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Absolvirea facultății ar trebui să fie un moment de triumf, o lansare la apă a unei nave pregătite să înfrunte oceanul profesional. În realitate, pentru zeci de mii de tineri, este momentul în care realizează că au primit o vâslă, dar nava lipsește, iar oceanul este plin de rechini. foto: Profimedia

Ușa a rămas deschisă și eu eram dincolo de ușa deschisă, în interior. Vrând-nevrând auzeam dialogul tinerilor... (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

O poveste scrisă pe telefon a ajuns scenariu de film anime. Autorul este un adolescent din România, pasionat de scenaristică și de japoneză, Timotei este numele său.

Şi totuşi … uneori, în cabinet sau printre studenţi aud şi fraze de tipul: „nu, nu pot să merg în cutare loc, plouă afară”, „nu sunt în stare de nimic, am dormit prost peste noapte”, „vaaai, dar nu vreau să mă mult de 3 ori de la un hotel la altul în vacanţă, e prea obositor”, „nu pot participa la ceva la ora asta, e ora la care mănȃnc”, „nu pot să mă mișc, mă doare rău spatele/am o întindere musculară”, „nu am fost la examen pentru că eram un pic răcit/ă”. foto:Profimedia

Lucrez de ani buni cu tineri și pot spune cu mâna pe inimă că este una dintre cele mai frumoase și pline de sens părți ale activității mele. Cred cu tărie că adolescența și începutul vieții de adult sunt momente cheie în formarea unui om, și, mai ales acum, într-o lume care se schimbă atât de repede, e nevoie de sprijin, ghidaj și dialog autentic. Foto. Profimedia

Persoanele cele mai vulnerabile sunt adolescenţii şi tinerii, dar fenomenul poate apărea, în mai mare sau mai mică măsură, mai mult sau mai puţin intens, mai frecvent sau doar sporadic, la toate vȃrstele. Termenul nu este nou, a fost introdus în jurul anului 2000, dar mai multe informaţii au apărut în ultimii ani. foto: Olaf Doering / Alamy / Profimedia

„Pe vremea când eram student la Facultatea de Fizică, la Universitatea București, eram 300 de oameni. Ne știam unii pe alții, iar nivelul era destul de ridicat, atât la nivel matematic, cât și filosofic. Acum nu mai văd neapărat această tendință, dar văd că vârfurile de acum sunt peste vârfurile noastre”. (Foto: Profimedia Images)

Din păcate venirea tinerilor nu a adus nimic nou, ei preluând în totalitate metehnele seniorilor din politica românescă. În momentul de față, după părerea mea, nu există niciun caz în care o persoană, venind din rândul noii generații de politicieni, să fi marcat în sens pozitiv viața politică românească. (Imagine generică / Foto: Inquam Photos / George Călin)