Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Tamagoyaki sau omletă rulată

Trebuie să zic din capul locului că tamagoyaki e cu năbădăi, nu te judeca prea aspru dacă nu-ți iese din prima, sau dacă-ți iese din prima, e posibil să nu-ți iasă întotdeauna. Dacă mai zic că e nevoie și de o tigaie pătrată, și de o rogojină de bambus pentru sushi, maki-su, te descurajez de tot și nu vreau. Dar nu te descuraja, merită: cu Tamagoyaki se pot face două, trei lucruri interesante: se poate mânca la micul dejun, sau se poate tăia în felii potrivite, urca pe un căluț de orez și iese sushi, sau pe lung, pentru Makizushi.

Ingrediente:

4 ouă potrivite

Apă - 6 linguri

Hondashi – 2 lingurițe

Zahăr – 2 lingurițe

Sos de soia – 1 linguriță

Sake – o linguriță

Sare – o ciupitură

Ulei

Bate ouăle într-un bol, dar cu blândețe, nu în dușmănie ca pentru chec.

Într-un alt bol, amestecă bine apa, hondashi, zahărul, sosul de soia, sake-ul și sarea.

Toarnă amestecul obținut peste ouă și amestecă tot cu blândețe. Dacă ai un bol cu cioc, e foarte bun, pentru că poți turna ușor în tigaie. Dacă nu, poți folosi un polonic.

În Japonia tamagoyaki se face într-o tigaie pătrată, specială. Dacă ai una, foarte bine. Dacă nu, n-ai pierdut nimic, se poate face la fel de bine și cu una rotundă. Important e să fie o tigaie cât mai antiaderentă.

Încinge tigaia la foc mediu și unge-o cu un cocoloș de hârtie de bucătărie îmbibat în ulei. Tigaia trebuie să fie unsă cu o peliculă fină, nu face baie de ulei.

Lasă să cadă câteva picături din amestecul de ou și dacă nu sfârâie, așteaptă să fie tigaia încinsă.

Dacă sfârâie, dă-i bătaie: toarnă un strat subțire din amestec, înclinând tigaia în toate direcțiile, astfel încât stratul să-i cucerească toată suprafața. O să se înfoaie, arată-i cine-i șeful și sparge bulele cu bețișoarele să-și șuiere bâzdâcul pe acolo.

Când stratul de amestec a început să se întărească la bază, dar e încă moale (de preferabil aproape lichid la suprafață), îl rulezi dinspre partea opusă ție, către tine. Când termini de rulat, împingi tot covorul de ou în spate, la marginea tigăii de unde te-ai apucat de rulat.

Și iar. Ungi tigaia cu hârtia de bucătărie. Torni un strat subțire de amestec și ai grijă să acopere tot fundul tigăii: atenție, ridici cu bețele (sau paleta) ce-ai rulat mai devreme să ajungă și acolo. Când noul strat a început să se solidifice la bază, dar să rămână încă moale și aproape lichid deasupra, ai ghicit, rulezi din nou totul ca mai devreme.

După ce l-ai rulat complet, împingi la loc noul covor de ou și repeți operațiunile de mai devreme, până termini toată compoziția. La ultima tură, întorci cu grijă ruloul astfel încât să capete puțină culoare maronie pe ambele părți. Îl răstorni din tigaie pe maki-su (rogojina de bambus pentru sushi), îl înfășori și îl ajuți puțin să capete o formă cât mai apropiată de un paralelipiped dreptunghic, cât e încă fierbinte. Îl lași așa înfășurat încă vreo cinci minute.

Pare complicat, dar totul devine mult mai ușor prin exercițiu și dacă ții cont de următoarele:

Nu uita să ungi tigaia cu ulei înainte de fiecare strat. Peliculă fină, nu baltă de ulei.

Dacă primele straturi nu se rulează bine, nu-i bai. La final, ele vor fi în mijloc, important e ca ultimele să fie de aceeași consistență și grosime.

Focul rămâne la nivel mediu, dacă ți se pare că un strat se arde prea repede la bază, reglează temperatura ridicând tigaia deasupra flăcării. La fel, când rulezi, e bine să faci asta cu tigaia ridicată, astfel până termini de rulat, partea dinspre tine se poate arde.

După cele cinci minute petrecute în maki-su (rogojina de bambus pentru sushi), se taie în bucăți de 1.5 ~ 2 cm.

După ce ți-ai făcut mâna de câteva ori cu rețeta asta, îți mai spun un secret: între straturile de amestec de ou poți pune straturi subțiri din alte ingrediente, cum ar fi wakame sotate în unt și sos de soia, foi de nori, sau dacă vrei să rămâi în zona continentală, brânză feliată, sau bacon. Singura grijă e ca orice ai pune, să fie oarecum la fel de subțire ca stratul de ou, ca să nu se dezechilibreze toată rulada.

***

Pentru restul de rețete, mai vechi și mai noi, nu uita să te abonezi la canalul de YouTube: https://bit.ly/2SMuJUk

Mă poți găsi și pe Instagram aici: https://www.instagram.com/joji_retete_din_japonia/

Dacă nu ai dat încă like paginii de Facebook, o poți face aici: https://www.facebook.com/retetedinjaponia/

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parerist check icon
    Mie nimic din Japonia nu mi s-a părut mai indigest decât omleta asta. :)
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Platon a fost filosof, dramaturg, poet, analist politic, moralist – nu om de știință. Nu catadicsește să demonstreze niciuna dintre afirmațiile sale. Darmite să facă vreun experiment... Ca, de altfel, și Aristotel. Cei doi titani se bazează mai mereu pe ex cathedra, argumentul autorității. Ce spun e adevărat pentru că o spune Platon sau Aristotel. Majoritatea filosofilor greci nu își probau în niciun fel apoftegmele. De ce?

Citește mai mult

Dosarele Epstein / sursa foto: Profimedia

Carevasăzică qanonii au avut dreptate. Doar că nu era o pizzerie, ci o insulă. Și nu erau (doar) democrații, ci toată lumea, de la extrema stângă (Chomsky) la extrema dreaptă (Bannon, Thiel), de la președinți și consilieri prezidențiali la actori și regizori, de la multimiliardari la cercetători și profesori, de la membri ai familiilor regale la burghezi banali.

Citește mai mult

Invatamant superior / sursa foto: Profimedia

Eu m-am mirat că în universitățile occidentale este posibil să existe profesori universitari proveniți direct dintre practicieni, unii nici măcar n-au studiat respectiva disciplină pe care o predau, în facultățile absolvite de ei. Contează doar priceperea practică. Cum se spunea la noi pe vremuri: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. În mod evident, în societatea occidentală, inclusiv la nivel universitar, se pune accent mult mai mult pe activitatea practică.

Citește mai mult