Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Tamagoyaki sau omletă rulată

Trebuie să zic din capul locului că tamagoyaki e cu năbădăi, nu te judeca prea aspru dacă nu-ți iese din prima, sau dacă-ți iese din prima, e posibil să nu-ți iasă întotdeauna. Dacă mai zic că e nevoie și de o tigaie pătrată, și de o rogojină de bambus pentru sushi, maki-su, te descurajez de tot și nu vreau. Dar nu te descuraja, merită: cu Tamagoyaki se pot face două, trei lucruri interesante: se poate mânca la micul dejun, sau se poate tăia în felii potrivite, urca pe un căluț de orez și iese sushi, sau pe lung, pentru Makizushi.

Ingrediente:

4 ouă potrivite

Apă - 6 linguri

Hondashi – 2 lingurițe

Zahăr – 2 lingurițe

Sos de soia – 1 linguriță

Sake – o linguriță

Sare – o ciupitură

Ulei

Bate ouăle într-un bol, dar cu blândețe, nu în dușmănie ca pentru chec.

Într-un alt bol, amestecă bine apa, hondashi, zahărul, sosul de soia, sake-ul și sarea.

Toarnă amestecul obținut peste ouă și amestecă tot cu blândețe. Dacă ai un bol cu cioc, e foarte bun, pentru că poți turna ușor în tigaie. Dacă nu, poți folosi un polonic.

În Japonia tamagoyaki se face într-o tigaie pătrată, specială. Dacă ai una, foarte bine. Dacă nu, n-ai pierdut nimic, se poate face la fel de bine și cu una rotundă. Important e să fie o tigaie cât mai antiaderentă.

Încinge tigaia la foc mediu și unge-o cu un cocoloș de hârtie de bucătărie îmbibat în ulei. Tigaia trebuie să fie unsă cu o peliculă fină, nu face baie de ulei.

Lasă să cadă câteva picături din amestecul de ou și dacă nu sfârâie, așteaptă să fie tigaia încinsă.

Dacă sfârâie, dă-i bătaie: toarnă un strat subțire din amestec, înclinând tigaia în toate direcțiile, astfel încât stratul să-i cucerească toată suprafața. O să se înfoaie, arată-i cine-i șeful și sparge bulele cu bețișoarele să-și șuiere bâzdâcul pe acolo.

Când stratul de amestec a început să se întărească la bază, dar e încă moale (de preferabil aproape lichid la suprafață), îl rulezi dinspre partea opusă ție, către tine. Când termini de rulat, împingi tot covorul de ou în spate, la marginea tigăii de unde te-ai apucat de rulat.

Și iar. Ungi tigaia cu hârtia de bucătărie. Torni un strat subțire de amestec și ai grijă să acopere tot fundul tigăii: atenție, ridici cu bețele (sau paleta) ce-ai rulat mai devreme să ajungă și acolo. Când noul strat a început să se solidifice la bază, dar să rămână încă moale și aproape lichid deasupra, ai ghicit, rulezi din nou totul ca mai devreme.

După ce l-ai rulat complet, împingi la loc noul covor de ou și repeți operațiunile de mai devreme, până termini toată compoziția. La ultima tură, întorci cu grijă ruloul astfel încât să capete puțină culoare maronie pe ambele părți. Îl răstorni din tigaie pe maki-su (rogojina de bambus pentru sushi), îl înfășori și îl ajuți puțin să capete o formă cât mai apropiată de un paralelipiped dreptunghic, cât e încă fierbinte. Îl lași așa înfășurat încă vreo cinci minute.

Pare complicat, dar totul devine mult mai ușor prin exercițiu și dacă ții cont de următoarele:

Nu uita să ungi tigaia cu ulei înainte de fiecare strat. Peliculă fină, nu baltă de ulei.

Dacă primele straturi nu se rulează bine, nu-i bai. La final, ele vor fi în mijloc, important e ca ultimele să fie de aceeași consistență și grosime.

Focul rămâne la nivel mediu, dacă ți se pare că un strat se arde prea repede la bază, reglează temperatura ridicând tigaia deasupra flăcării. La fel, când rulezi, e bine să faci asta cu tigaia ridicată, astfel până termini de rulat, partea dinspre tine se poate arde.

După cele cinci minute petrecute în maki-su (rogojina de bambus pentru sushi), se taie în bucăți de 1.5 ~ 2 cm.

După ce ți-ai făcut mâna de câteva ori cu rețeta asta, îți mai spun un secret: între straturile de amestec de ou poți pune straturi subțiri din alte ingrediente, cum ar fi wakame sotate în unt și sos de soia, foi de nori, sau dacă vrei să rămâi în zona continentală, brânză feliată, sau bacon. Singura grijă e ca orice ai pune, să fie oarecum la fel de subțire ca stratul de ou, ca să nu se dezechilibreze toată rulada.

***

Pentru restul de rețete, mai vechi și mai noi, nu uita să te abonezi la canalul de YouTube: https://bit.ly/2SMuJUk

Mă poți găsi și pe Instagram aici: https://www.instagram.com/joji_retete_din_japonia/

Dacă nu ai dat încă like paginii de Facebook, o poți face aici: https://www.facebook.com/retetedinjaponia/

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parerist check icon
    Mie nimic din Japonia nu mi s-a părut mai indigest decât omleta asta. :)
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult