Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Te-am iubit ca o puștoaică

Nu știu cărei generații aparțin. Aveam cinci ani când am aflat că cenzura comunistă stătea ascunsă, ca un răvaș, într-o turtă dulce. „Dacă mai spui la toată lumea că îți aduc dulciuri de la fabrică, o să mă prindă și o să mă închidă", îmi spunea îngrijorată mama, în anii '80. Nedumerită, am întrebat-o cu o crudă candoare: „Pentru cât timp?"

Aveam șaptesprezece ani când Revoluția din 1989 a dărâmat un dictator, dar nu și un regim. Ca mulți oameni ai acelor vremuri tulburi, am crezut, am sperat, am îmbrățișat visul libertății absolute. 

Am îndrăgit frenezia acelor ani, îndrăgostindu-mă, ca o pustoiacă de un super dandy, de concepte abstracte: democrație, capitalism, piață liberă. Nu le înțelegeam defel, dar le iubeam. Intuitiv, complet, sârguincios.

Au trecut peste douăzeci și cinci de ani și am învățat că votul îți dă libertatea de a exprima o opțiune, dar nu și de a schimba lumea din jurul tău. Că democrația și capitalismul sunt două „jocuri" diferite ce nu pot crea de la sine „cea mai bună dintre lumile posibile." Că piața liberă are valoare doar atunci când există legi și instituții. Că legile nu prind viață pe hârtie, ci doar atunci când suficient de mulți oameni aleg să li se supună din convingere, nu doar din constrângere. Că nu poți crede în forța legii în lipsa unor instituții. Că instituțiile durabile nu se nasc în haos, iar atunci când se nasc transcend suma și energiile celor care le-au creat. Că haosul naște monștri, iar monștrii se hrănesc în deșertul legilor moarte.

Dar cel mai mult am învățat că lecția libertății asumate este cea mai grea dintre toate lecțiile posibile. Că nu poți fi cu adevărat liber decât în limitele legii. Nu oricărei legi, ci aceleia născute din și prin confruntarea de idei, în și pentru interesul societății. Că adevărata libertate vine la pachet cu responsabilitatea. Că nimic nu se poate construi în lipsa și în afara unei minime moralități, a unei minime justiții. În afara unui sistem capabil să recunoască și să absoarbă valorile. În Țara Meșterului Manole, nimic nu poate dăinui când toate-s înălțate cu sentimentul unei veșnice și continue nedreptăți.

Scriu nu cu speranța de a schimba lumea, ci cu încăpățânarea de a căuta întrebări și a înțelege o Românie prinsă între lehamite și sictir, arogantă ca o provicială trecută de primul sponsor. O Românie care a îndurat decenii de dictatură comunistă, dar nu poate învăţa lecţia libertăţii reale. O Românie creativă, capabilă de gesturi mari, uneori duioasă, alteori furioasă, stridentă, violentă, captivă între nostalgiile trecutului, piţipoancele de Dorobanţi, securiştii de ieri şi analiştii de azi. O Românie europeană în care încă se trăiește greu și moare mult prea ușor. O Românie care a uitat să mai cadă pe gânduri.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • foarte frumos punctat, poetic, realist si extrem de dureros
    • Like 0
  • Simplu si frumos, bine spus!
    • Like 2
  • Ce oameni frumosi ati crescut in Romania asta noua prinsa intre lehamite si sictir!
    Ramaneti incapatanati!
    • Like 2


Îți recomandăm

Andreas Samuelsson

Andreas Samuelsson a plecat din Suedia la puțin timp după terminarea liceului, într-o țară despre care nu știa absolut nimic, probabil nici să o identifice pe hartă, dar în care s-a regăsit și în care a luat contact cu realitatea imediată și foarte concretă.

Citește mai mult

Cristina Țopescu

Scriu aceste rânduri pentru că tristețea însinguratei morți a Cristinei s-a amestecat cu furia. La zisa televiziune au apărut șefi și trepăduși care au „mărturisit” despre ce bună era Cristina. Și cât sunt de afectați de dispariția ei... Chiar și după 30 de ani de gazetărie trebuie să mai învăț că fățărnicia nu are niciodată margini.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ciprian Aber

În urmă cu trei ani, Ciprian Aber se afla la o partidă de pescuit cu un prieten de-al său, apicultor, care îi tot povestea despre creșterea albinelor. Și-a dat seama că îi făcea plăcere discuția, iar curiozitatea îl tot îmboldea să pună întrebări. La un moment dat, prietenul său i-a spus: „Auzi, nu vrei să îți fac eu cadou doi stupi de albine? Îi duci la tine la țară și ai grijă de ei...” (Foto: Arhivă personală)

Citește mai mult

companie - IMM - Foto Guliver/Getty Images

În bugetul pe anul 2020, guvernul Orban trebuie să susțină antreprenoriatul românesc mai mult decât au făcut-o guvernele PSD, solicită Asociația Consultanților pentru Programe Antreprenoriale. Foto Guliver/Getty Images

Citește mai mult