Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Te-am iubit ca o puștoaică

Nu știu cărei generații aparțin. Aveam cinci ani când am aflat că cenzura comunistă stătea ascunsă, ca un răvaș, într-o turtă dulce. „Dacă mai spui la toată lumea că îți aduc dulciuri de la fabrică, o să mă prindă și o să mă închidă", îmi spunea îngrijorată mama, în anii '80. Nedumerită, am întrebat-o cu o crudă candoare: „Pentru cât timp?"

Aveam șaptesprezece ani când Revoluția din 1989 a dărâmat un dictator, dar nu și un regim. Ca mulți oameni ai acelor vremuri tulburi, am crezut, am sperat, am îmbrățișat visul libertății absolute. 

Am îndrăgit frenezia acelor ani, îndrăgostindu-mă, ca o pustoiacă de un super dandy, de concepte abstracte: democrație, capitalism, piață liberă. Nu le înțelegeam defel, dar le iubeam. Intuitiv, complet, sârguincios.

Au trecut peste douăzeci și cinci de ani și am învățat că votul îți dă libertatea de a exprima o opțiune, dar nu și de a schimba lumea din jurul tău. Că democrația și capitalismul sunt două „jocuri" diferite ce nu pot crea de la sine „cea mai bună dintre lumile posibile." Că piața liberă are valoare doar atunci când există legi și instituții. Că legile nu prind viață pe hârtie, ci doar atunci când suficient de mulți oameni aleg să li se supună din convingere, nu doar din constrângere. Că nu poți crede în forța legii în lipsa unor instituții. Că instituțiile durabile nu se nasc în haos, iar atunci când se nasc transcend suma și energiile celor care le-au creat. Că haosul naște monștri, iar monștrii se hrănesc în deșertul legilor moarte.

Dar cel mai mult am învățat că lecția libertății asumate este cea mai grea dintre toate lecțiile posibile. Că nu poți fi cu adevărat liber decât în limitele legii. Nu oricărei legi, ci aceleia născute din și prin confruntarea de idei, în și pentru interesul societății. Că adevărata libertate vine la pachet cu responsabilitatea. Că nimic nu se poate construi în lipsa și în afara unei minime moralități, a unei minime justiții. În afara unui sistem capabil să recunoască și să absoarbă valorile. În Țara Meșterului Manole, nimic nu poate dăinui când toate-s înălțate cu sentimentul unei veșnice și continue nedreptăți.

Scriu nu cu speranța de a schimba lumea, ci cu încăpățânarea de a căuta întrebări și a înțelege o Românie prinsă între lehamite și sictir, arogantă ca o provicială trecută de primul sponsor. O Românie care a îndurat decenii de dictatură comunistă, dar nu poate învăţa lecţia libertăţii reale. O Românie creativă, capabilă de gesturi mari, uneori duioasă, alteori furioasă, stridentă, violentă, captivă între nostalgiile trecutului, piţipoancele de Dorobanţi, securiştii de ieri şi analiştii de azi. O Românie europeană în care încă se trăiește greu și moare mult prea ușor. O Românie care a uitat să mai cadă pe gânduri.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • foarte frumos punctat, poetic, realist si extrem de dureros
    • Like 0
  • Simplu si frumos, bine spus!
    • Like 2
  • Ce oameni frumosi ati crescut in Romania asta noua prinsa intre lehamite si sictir!
    Ramaneti incapatanati!
    • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult