Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Te-am iubit ca o puștoaică

Nu știu cărei generații aparțin. Aveam cinci ani când am aflat că cenzura comunistă stătea ascunsă, ca un răvaș, într-o turtă dulce. „Dacă mai spui la toată lumea că îți aduc dulciuri de la fabrică, o să mă prindă și o să mă închidă", îmi spunea îngrijorată mama, în anii '80. Nedumerită, am întrebat-o cu o crudă candoare: „Pentru cât timp?"

Aveam șaptesprezece ani când Revoluția din 1989 a dărâmat un dictator, dar nu și un regim. Ca mulți oameni ai acelor vremuri tulburi, am crezut, am sperat, am îmbrățișat visul libertății absolute. 

Am îndrăgit frenezia acelor ani, îndrăgostindu-mă, ca o pustoiacă de un super dandy, de concepte abstracte: democrație, capitalism, piață liberă. Nu le înțelegeam defel, dar le iubeam. Intuitiv, complet, sârguincios.

Au trecut peste douăzeci și cinci de ani și am învățat că votul îți dă libertatea de a exprima o opțiune, dar nu și de a schimba lumea din jurul tău. Că democrația și capitalismul sunt două „jocuri" diferite ce nu pot crea de la sine „cea mai bună dintre lumile posibile." Că piața liberă are valoare doar atunci când există legi și instituții. Că legile nu prind viață pe hârtie, ci doar atunci când suficient de mulți oameni aleg să li se supună din convingere, nu doar din constrângere. Că nu poți crede în forța legii în lipsa unor instituții. Că instituțiile durabile nu se nasc în haos, iar atunci când se nasc transcend suma și energiile celor care le-au creat. Că haosul naște monștri, iar monștrii se hrănesc în deșertul legilor moarte.

Dar cel mai mult am învățat că lecția libertății asumate este cea mai grea dintre toate lecțiile posibile. Că nu poți fi cu adevărat liber decât în limitele legii. Nu oricărei legi, ci aceleia născute din și prin confruntarea de idei, în și pentru interesul societății. Că adevărata libertate vine la pachet cu responsabilitatea. Că nimic nu se poate construi în lipsa și în afara unei minime moralități, a unei minime justiții. În afara unui sistem capabil să recunoască și să absoarbă valorile. În Țara Meșterului Manole, nimic nu poate dăinui când toate-s înălțate cu sentimentul unei veșnice și continue nedreptăți.

Scriu nu cu speranța de a schimba lumea, ci cu încăpățânarea de a căuta întrebări și a înțelege o Românie prinsă între lehamite și sictir, arogantă ca o provicială trecută de primul sponsor. O Românie care a îndurat decenii de dictatură comunistă, dar nu poate învăţa lecţia libertăţii reale. O Românie creativă, capabilă de gesturi mari, uneori duioasă, alteori furioasă, stridentă, violentă, captivă între nostalgiile trecutului, piţipoancele de Dorobanţi, securiştii de ieri şi analiştii de azi. O Românie europeană în care încă se trăiește greu și moare mult prea ușor. O Românie care a uitat să mai cadă pe gânduri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • foarte frumos punctat, poetic, realist si extrem de dureros
    • Like 0
  • Simplu si frumos, bine spus!
    • Like 2
  • Ce oameni frumosi ati crescut in Romania asta noua prinsa intre lehamite si sictir!
    Ramaneti incapatanati!
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult