Nu știu ce se întâmplă prin alte bule, însă eu mă simt invadat de fake news-uri. Nu cred că atitudinea responsabilă e să fug, pur și simplu, de ele. Aș vrea să nu întăresc anumite prejudecăți, dar faptul că sunt teolog și crescut în mediul rural mă ajută să intru în contact cu multe pagini și grupuri de Facebook dubioase.
Analiștii spun că SUA e singura superputere a lumii și, inevitabil, ea dă tonul în lume. Lupta pe care am văzut-o între susținătorii lui Trump și cei ai lui Biden este de fapt o stare de spirit care o să bântuie puternic întreaga lume. Mulți dintre noi o să ne vedem aproape obligați să susținem o tabără. Desigur că există multe nuanțe, „zone gri”, dar și tipare greu de evitat. Trump a promovat în repetate rânduri fake news-uri, iar când adversarii săi au venit cu argumente logice și de bun-simț el le-a acoperit cu multă gălăgie și atacuri la persoană. Acest comportament îl întâlnim și noi peste tot pe rețelele de socializare și desigur, în partidul cel mai „trumpist” din România: AUR.
Revenind la bula mea, nici măcar nu s-a încheiat prima săptămână din an și deja m-a cuprins o stare de pesimism. Primul care m-a făcut să privesc dezamăgit un ecran a fost Christian Bale. Cum a reușit actorul care l-a interpretat pe Batman să mă facă să-mi pun întrebări cu privire la lumea în care trăiesc anumiți oameni? A făcut imprudența de a intepreta rolul unui preot într-un film. Așa că, mi-a apărut în newsfeed o poză cu C. Bale cu următorul mesaj lângă: „Părintele Marincia Argatu din comuna Zvoriștea, județul Suceava, a murit după ce a fost vaccinat împotriva COVID-19. Avea doar 36 de ani și a vrut să fie un exemplu pentru fiecare ortodox, dar acest lucru l-a costat scump! Drum lin spre stele, Părinte Marincia.” Am intrat pe pagina celui care a distribuit postarea și am mai mers mai departe pe pagina celui care a postat-o inițial, sub formă de print-screen, fără să lase ca sursă pagina de satiră „Logos – Sabia Adevărului”.
Deci, atenție: sursa primară este o pagină de satiră. Cineva a pus această postare probabil ca amuzament, nu cu scopul de a promova un fake news.
Ce s-a întâmplat apoi?…
Prin comentarii oamenii au început să-și exprime regretul, pe bune, pentru Părintele Marincia.
Pe grupul „Nu acceptăm ideologia de gen și propaganda sexuală!” (1500 de urmăritori) am găsit distribuită următoarea poză:
Am distribuit-o pe pagina mea cu descrierea: „Am ajuns pe mai multe grupuri ciudate de Facebook, unde încerc să văd ce gândesc cei care nu gândesc ca mine. (Pe grupurile celor din AUR sunt de prin luna mai). Într-un grup de genul acesta am găsit și poza aceasta distribuită, dar nu sub formă de glumă. Mă sperie aceste lucruri? Normal. Dar nu sunt la fel de surprins de efectele acestor fenomene când le văd la nivel macro. De exemplu când avem alegeri sau prin anumite sondaje de opinie.” Cineva mi-a comentat, fără să fie ironic: „mare dreptate ai cu același semn… cam bate la ochi”.
Întrebarea mea, nu doar din perspectiva de cadru didactic debutant, ci și din cea de simplu cetățean este: de unde începi dialogul cu acești oameni? Cum funcționează argumentele pentru ei? Stimuli la care reacționează aceștia sunt mai degrabă de natură emoțională, îi dau dreptate celui care urlă nu celui care vine cu argumente care au o bază empirică.
Problema e că toate porcăriile de pe net se materializează în acțiuni „în stradă”. Majoritatea credem că lumea în care trăim noi arată decent, dar monștrii există în jurul nostru.
Înainte de vacanță, un elev mi-a zis ceva despre Cumpănașu. Nu cred că mai auzisem ceva despre el după ce s-a epuizat „cazul Caracal”. Fără să știu ce se întâmplă „într-un colț” de internet l-am întrebat cu ce autoritate vorbește Cumpănașu despre școală, fiind sigur că nu are o funcție politică și nu e nici cadru didactic. În ultimele zile am văzut că acel individ avea o comunitatea de 500 000 de urmăritori. Acum, mă simt vinovat că nu știam aproape nimic despre Tik-Tok și ce se întâmplă pe această platformă. Cumpănașu și contul său „profu.online” nu fac parte din lumea mea, dar se pare că face parte din lumea elevilor mei și a copiilor dvs.
În schimb, am intrat în contact prin primăvară cu o altă lume, una pe care o judecăm din afară, dar nu pătrundem direct în ea. M-am uitat la interviuri live cu ÎPS Teodosie. Pe iararh îl cunoșteam, însă întrebările pe care le puneau acei oameni în direct pe Facebook m-au îngrozit. Lașitatea în fața propriului destin și lipsa educației religioase și științifice sunt factori care îi fac pe oameni să apeleze la Biserică și preoți ca la vraci și vrăjitori. Problema apare atunci când cei care ar trebui să-L urmeze pe Cel care a promovat discernământul se comportă precum niște vraci și vrăjitori, ținându-i pe oameni prizonieri ai propriilor gânduri negre și neputințe. Mântuitorul Hristos ne-a învățat cum putem să ne eliberăm de sub povara acestor limitări, nu cum să devenim prizonierii lor.
Problema cea mai mare e când ideile de pe rețelele de socializare ajung, așa cum spuneam, în lumea reală. Cadrele didactice ar trebui acum să facă, după vacanță, o detoxifiere de Cumpănașu, să se asigure că libidoșenia și frustrările sale n-o să rămână în gândurile copiilor. În ceea ce privește aglomerațiile pe care le vedem la Constanța, cum ar putea să mă mai mire când am văzut întrebările care îi sunt puse ÎPS-ului?
De Iulian Capsali, Dan Chitic, Oana Lovin, dr. Răzvan Constantinescu sau Mihai Făgădaru ați auzit? Știți ce se întâmplă pe paginile lor? Dacă îi urmărim doar pe diaconul Sorin Mihalache, teologul Teodor Baconschi, pr. prof. Dorin Oancea sau jurnalistul Răzvan Codrescu, putem să trăim într-o lume, cu viziuni conservatoare, destul de normală, unde există argumente și bun simț. Ce facem însă cu urmăritorii celor pe care i-am enumerat mai sus? E normal să-i lăsăm de izbeliște pe cei care nu știu că într-un dialog ai nevoie de argumente?
Am văzut că cei care le iau apărarea celor de la Vacanța Mare invocă faptul că nu sunt lăsați să se manifeste liber. Însă, ce înseamnă pentru mintea celor care îl plâng pe „Părintele Marincia Argatu”, aceste momente în care măsurile de prevenție a pandemiei sunt ironizate? Nu ar trebui să ne gândim cu responsabilitate la acești oameni? Ei nu mai sunt încadrați într-un program educațional sau poate că nici măcar n-au fost vreodată. Cum putem să spargem o bulă, o care este de fapt o comunitate închisă? Un factor venit din afară este aruncat în afara gardului (blocat, înjurat etc.) și numit nebun sau „dușman al adevărului”.
„Să-ți faci treaba pe bucățica ta” e o rezolvare care nu pare foarte satisfăcătoare atunci când „monștrii” sunt lângă tine și își aruncă puroiul și spre „bucățica” ta. „Echilibru” n-o să fie un cuvânt prea popular în 2021, deocamdată pot să-i întreb, doar puțin tensionat, pe cei din comunitatea Republica și pe toți cei la care o să ajungă aceste rânduri: ce e de făcut cu aceste „sistem închise”, le lăsăm să se dezvolte în continuare și ne luptăm doar cu efectele lor atunci când ne interesectăm cu ele sau avem și alte variante?
Starea de spirit care e reprezentată de clivajul „Biden-Trump” o să ne cuprindă tot mai mult și pe noi și o să ne vedem tot mai mulți obligați să ne alegem tabăra, fără să ne pese că ne înghesuim alături de personaje suspecte cu care credeam în urmă cu puțin timp că nu avem nimic în comun.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.