Teologia G

foto: Inquam Photos / George Călin

Cine își închipuie că problemele României sunt sociale, economice sau politice se păcălește. După cum e firesc ținând cont de măreția Mântuirii Neamului, problema e teologică. Dar nu vom avea un nou Conciliu de la Niceea – episcopilor din primele secole creștine le lipseau televiziunile și rețelele de socializare ca să convingă masa credincioșilor, așa că au trebuit să apeleze la discuții subtile între ei, ceea ce acum nu e cazul. Totuși, argumentul ultim era pe atunci bâta trântită, la propriu, în căpățâna adversarului de idei. Dacă se va ajunge și azi la asta habar n-am, deocamdată se aplică tele-bâte și tiktokuri.

Dogma principală, unanim acceptată, e simplă: caracterul divin al Domnului G și (aproape pe picior de egalitate) al Doamnei C. Mai departe însă lucrurile se complică: cine e adevăratul apostol al Domnului G, cine transmite învățătura Lui autentică, nefalsificată, cine îi este fidel până în adâncul sufletului, cine are dreptul să-L reprezinte în fața muritorilor? Acesta e miezul disputei, iar Domnul G e puțin probabil să se pronunțe, ar fi o decădere din statutul Lui, iar credincioșii nu pot să i-o ceară, bocetele n-au rost. Domnul G e misterios. Și Doamna C, aparent mai apropiată de muritori, e misterioasă. Nu putem spera să obținem mai mult decât niște exprimări nedeslușite, sibilinice – așa cum e, de altfel, și programul politic al Domnului G.

Un canal de televiziune îl proclamă apostol pe domnul Simion și, ceva mai timid, o proclamă apostoliță pe doamna Gavrilă. Dovada e imaginea uneori mișcătoare, alteori statică, dându-ți impresia de prezență permanentă, a Domnului G pe o bucată de ecran, supervizând ce se vorbește cu bunăvoință calm-detașată, fără să se implice. Aceeași impresie de veghe luminoasă e dată de imaginea Doamnei C. Prin comparație, figurile personajelor care participă la discuția absolut convergentă din studio sunt minuscule, nici nu se disting – așa cum e corect teologic.

Canalul rival neagă rolurile apostolice ale domnului Simion și doamnei Gavrilă, îi descalifică vehement, sugerând, prin eliminare și comuniune spirituală profundă, că adevăratul apostol este domnul Ponta. Dovezile prezentate de al doilea canal sunt derapajele de la dogmă ale primului. Cele două televiziuni se excomunică reciproc, fiecare considerând-o pe cealaltă eretică. Pentru a complica și mai mult peisajul religios, domnul Pisaroglu, promițător sub aspect teologic, s-a retras scârbit din lupta politică, lăsând să se înțeleagă că el e adevăratul apostol, iar ceilalți sunt niște impostori.

Probabil că unii studenți de la Arte Plastice, aflați în jenă financiară, și unii credincioși veritabili pictează deja icoane cu Domnul G și Doamna C, separat ori împreună. Nu mă îndoiesc că la intrarea în biserici, pe stradă, în magazinele cu obiecte artizanale sau la anumite mitinguri icoanele se vor vinde foarte bine. Atenție însă: cum disputa teologică nu e tranșată, ar fi riscant ca în icoane să apară mici, undeva jos, într-un colț, și domnul Simion, doamna Gavrilă sau, mai știi, chiar domnul Ponta zâmbind larg. Până nu vor fi miruiți, n-au ce să caute în tablou. Iar pentru pictorii de icoane e mai simplu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp