Mi-am auzit critici cum că mă dau bun la toate, că-mi depășesc domeniul etc.; am zis că, probabil, oamenii au dreptate. Am fost întotdeauna convins că fiecare trebuie să facă ceea ce se pricepe mai bine, de aceea am și rămas cioban. La altceva chiar nu mă pricep.
Fiind cioban cu normă deplină, am prea mult timp să gândesc. Cu scrisul e mai greu, mă limitează natura: ploi, vânt, ninsoare, ger, teren dificil, altele de genul acesta. Nu mă pricep la religie, teologie, politică, filosofie ori literatură, dar nici nu e musai: nu predau la nimeni niciuna din aceste discipline, nici nu-mi vând scrierile ca să mă mustre conștiința că iau bani fără merit.
Așa că am decis să scriu despre păstorit. Regret că nu pot fi concis; știu că vorba lungă e sărăcia omului. Dar sunt deja sărac: prostia se plătește și, la capitolul ăsta, deja sunt înglodat în datorii.
După ultimul text publicat aici, s-a produs multă încrâncenare. S-au auzit vibrații de spadă în teacă, clinchet de cădelnițe, scârțâit de seceri pe ciocane, șuierat de zvastici cu muchii tăioase-n văzduh, demonii mei interiori încă tușesc înecați de fum de tămâie. Cer armistițiu! Citiți, vă rog, cu detașare, istoria pastorală a omenirii. Nu am creat-o eu. O știu de la un moș din munți, cioban. E mult de astă-vară și e posibil, povestind, să mai încurc unele lucruri. Fiindcă omul se credea șoloimânar și îi cerea mereu părerea calului, încurcăturile pe care le-oi face n-ar trebui să aibe mare importanță.
Istoria începe, spune Biblia, cu primii oameni adevărați: Cain și Abel. Părinții lor au fost aspru pedepsiți pentru neascultare și puși la muncă. Se ocupau cu agricultura în general. Cum nu aveau decât doi prunci și tot Pământul, le-au împărțit pe din două traiul. Așa s-a realizat prima diviziune a muncii: Cain a rămas plugar, Abel cioban. Lui Dumnezeu nu i-a plăcut de Cain fiindcă a fost șmecher și nu a sacrificat cele mai bune grâne, pe când Abel a tăiat cel mai bun miel din turmă, cum se cade să dai stăpânului. Aici începe istoria adevărată a omenirii: Cain și Abel sunt primii plătitori de taxe la Stăpân. Ni se spune că Abel a fost ucis de Cain din invidie. Cum știu eu ciobanii și plugarii, mai degrabă Abel și-a scăpat oile în grâul lui Cain și Cain și-a scăpat sapa în țeasta lui Abel. Drept pedeapsă, e expulzat cu ordinul precis ca nimeni să nu-i verse sângele. E primul exilat.
Istoria neascultării umane continuă. Oamenii sunt sălbatici și greu de stăpânit. Le place viața, libertatea, nu robia. Până nu experimentează sclavia la alte popoare, nu realizează cât este de dulce robia propriului Stăpân. Moise le scrie atunci primele porunci divine și elaborează primele legi. Acum instituționalizează pedeapsa. Așa încolțește statul modern. Într-un trib de păstori nomazi.
Statul „primitiv” era bazat pe jaf. Oamenii erau pur și simplu jefuiți de o parte din produsele lor de către o elită conducătoare. Statul modern instituie zeciuiala și obediența voluntară față de Stăpân și legi.
Dar să revin la oile mele. Oile au fost domesticite pentru a fi exploatate mai ușor și mai eficient. Turma nu mai are vânător care să le prade, ci păstor. În schimbul produselor, oile sunt ocrotite și, la nevoie, hrănite.
Turma are un spirit de coeziune instinctiv. Coeziunea crește în caz de amenințare externă. Totuși, în orice turmă, apar oi rebele care „rup” oile, adică au tendința să se separe, urmate de alte câteva. Ciobanul le ține sub supraveghere atentă și înăbușă orice tendință a lor de a se răscula (locul unde se aleg oile se cheamă răscol). Detașarea lor nu ar provoca pierderi turmei, ci păstorului. Oile acestea sunt sâcâitoare. În cele din urmă sunt excluse din turmă sau sacrificate. Căci e mai bine să piară o singură oaie decât întreaga turmă, cum zicea un Mare Preot pe nume Caiafa.
Cain și Abel sunt primii plătitori de taxe la Stăpân. Ni se spune că Abel a fost ucis de Cain din invidie. Cum știu eu ciobanii și plugarii, mai degrabă Abel și-a scăpat oile în grâul lui Cain și Cain și-a scăpat sapa în țeasta lui Abel. Drept pedeapsă, e expulzat cu ordinul precis ca nimeni să nu-i verse sângele. E primul exilat.
Instinctul separării de turmă e natural și benefic. Oile rebele nu se mulțumesc cu mâncarea primită, ci caută mereu ceva mai bun. Ciobanii meseriași știu să le exploateze: le fac conducătoare de turmă sau le folosesc pe post de iscoade: ele știu tot timpul unde o duce turma mai bine.
Primul rege menționat în Biblie e Saul. Pentru că nu poate stăpâni poporul, Stăpânul îl schimbă. În locul lui îl unge pe David, un ciobănaș! El a devenit regele emblemă al Bibliei. De ce un cioban? Pentru că un cioban știe cel mai bine cum trebuie condusă și exploatată turma.
În fapt, odată domesticiți, oamenii trebuie stăpâniți și exploatați cât mai eficient.
Poporul ales e primul popor din lume care plătește taxele nesilit de nimeni. Imperiul Roman a văzut în evrei un exemplu demn de pus în practică. Geniul lui Constantin cel Mare a fost nu atât militar, cât economic. A legalizat creștinismul în urma unei viziuni tocmai pentru că Biblia promova obediența fiscală. În această perioadă asistăm la înființarea Bisericii ca instituție și la schimbarea Învățăturii lui Hristos în creștinism. Constantin mută capitala imperiului la Bizanț. Urmează canonizarea Bibliei, cu menținerea inexplicabilă a Vechiului Testament și cu alegerea a doar patru Evanghelii. Restul evangheliilor se fac dispărute. Împăratul Teodosius face din creștinism religia oficială a Imperiului Roman.
Hristos a fost primul evreu care a înțeles că poporul ales e condus ciobănește. De aceea spunea că e Păstorul cel Bun și că a venit doar pentru oile pierdute ale lui Israel. Celelalte popoare trăiau în libertate spirituală. Zeii lor le lăsau să trăiască. De fapt, Hristos se înscrie destul de bine în același tipar cu al zeilor vegetației din lumea mediteraneană: un zeu e sacrificat și renaște ciclic. Moartea sa este spre Viață. Omul e liber, nu e stăpânit de zeu. Zeul se sacrifică pentru binele Naturii, deci și al omului, căci omul trăiește în ritmul Pământului și al întregului Cosmos.
Totuși, în orice turmă, apar oi rebele care „rup” oile, adică au tendința să se separe, urmate de alte câteva. Ciobanul le ține sub supraveghere atentă și înăbușă orice tendință a lor de a se răscula (locul unde se aleg oile se cheamă răscol). Detașarea lor nu ar provoca pierderi turmei, ci păstorului. Oile acestea sunt sâcâitoare. În cele din urmă sunt excluse din turmă sau sacrificate. Căci e mai bine să piară o singură oaie decât întreaga turmă, cum zicea un Mare Preot pe nume Caiafa.
Creștinismul avea, așadar, toate șansele se fie bine primit în Imperiul Roman. A fost folosit pe post de cal troian. Singura problemă era că creștinii nu dădeau importanță puterii politico-economice. Omul era considerat liber în spirit, indiferent de stăpânirea pământească. Deși dădea Cezarului ce e al Cezarului, submina autoritatea divină a Împăratului. Cum a fost rezolvată problema? A fost creată instituția Bisericii, un stat în stat bazat pe autoritate divină, capabil să transfere această autoritate și conducătorilor laici.
În sec VI e.n., profetul Mahomed intuiește și dumnealui avantajul Vechiului Testament. Inspirat de el, scrie Coranul și, cu el într-o mână, cu sabia în cealaltă, creează un imperiu Islamic.
Implementarea creștinismului oficial a fost un proces dat naibii de greu. S-au inventat noi sărbători care au fost suprapuse peste cele „cosmice”. Biserica a susținut alfabetizarea, a creat școli și a tipărit cărți cu scopul de a-și transmite mai eficient mesajul. Cu reforma calendarului gregorian, decalarea sărbătorilor „cosmice” a rupt omul de ritmurile universului. Războaiele în numele credinței, cruciade și colonizări au fost desăvârșite cu Inchiziția. Vânătoarea de vrăjitoare a purificat Europa occidentală de păgânism, iar ce nu a reușit Inchiziția a făcut Reforma lui Luther și Calvin. În Europa de Răsărit, unde Inchiziția nu a putut pătrunde din cauza prezenței permanente a turcilor, purificarea a făcut-o comunismul. Deși au oprimat rezistența creștină, comuniștii și-au aservit Biserica. Statul comunist și Biserica erau două instituții totalitare. Dictatura comunistă e construită exact pe modelul „Stăpânului” din Vechiul Testament: atoateștiutoare, atotputernică, binefăcătoare și nemiloasă în pedepsirea neascultării.
Alfabetizarea, școala și accesul mai ușor la informație au dus, în cele din urmă la secularizare și subminarea autorității Bisericii. Când Nietzsche, absolvent de teologie, a declarat că Dumnezeu a murit, nu se referea la o moarte reală, ci la moartea Stăpânului divin în conștiința oamenilor din Europa.
Intensificarea creșterii oilor pe fondul creșterii populației a dus la diversificarea sistemelor de creștere. S-a realizat acum că oile produc mai mult dacă sunt bine păstorite, adică li se creează un confort „psihic”.
Occidentul implementează statul democratic, adoptă Declarația drepturilor omului. Se desființează iobăgia și sclavia.
Crearea de noi rase ovine, performante, selecția și credința în sângele pur revoluționează oieritul. Apar fermele intensive, în care oile sunt transformate în mașini de producție. În SUA, datorită multitudinii de rase ovine importate din Europa, se constată că hibridarea și metisarea sunt benefice, aducând vigoare în populație, explozie de caractere și, implicit, creșterea rentabilității.
Etnocentrismul, xenofobia și rasismul iau avânt. Revoluția industrială duce la apariția fabricilor, la producția pe bandă. Hitler încearcă să pună în practică selecția rasei ariene. Cucerește câteva state europene fără luptă, fiind văzut ca un izbăvitor. Brusc, întâmpină rezistență din partea Marii Britanii. Pierde războiul când SUA intervin în Europa, după ce, inițial, nu făcuseră decât să își apere teritoriul de invazia japoneză.
Puțin importă dacă șoloimânarul a avut dreptate. Ce-am înțeles e că politica mondială urmează îndeaproape creșterea ovinelor. Mi-ar fi plăcut să fie invers: păstoritul să urmeze politica. Aș ști dinainte cu câțiva ani ce mă așteaptă din punct de vedere profesional, numai urmărind pagina de politică a presei.
În ferma intensivă s-a constatat că oile produc cu atât mai mult cu cât consumă mai mult. Se caută soluții pentru stimularea consumului și creșterea capacității de ingerare a hranei. Concomitent, se văd minusurile: viață mai scurtă a animalului, rezistență scăzută la boli, reducerea instinctelor vitale, probleme de reproducție, ineficiența producerii și creșterii tineretului de reformă. Trebuie, deci, încurajate fermele mici, extensive. Pentru ca acestea să facă față concurenței, se introduce subvenționarea. Cotrolul eficient al efectivelor nu se poate realiza fără înregistrare și numerotare. Apar crotaliile și, mai târziu, microcipurile.
Capitalismul trece prin criză și iese doar prin crearea economiei de consum. Creșterea economică depinde de creșterea perpetuă a consumului. Stimularea consumatorului se face prin tehnici din ce în ce mai evoluate. În același scop se stimulează creșterea populației. Familiile sunt subvenționate să facă mulți copii. Apoi se vorbește de asigurarea unui venit minim garantat pentru orice cetățean, indiferent dacă produce sau nu. Important e să aibă din ce trăi. La urma urmelor, banii se întorc în sistem, doar omul nu-i ține sub saltea, ci, neproducând nimic, e obligat să-i consume.
Puțin importă dacă șoloimânarul a avut dreptate. Ce-am înțeles e că politica mondială urmează îndeaproape creșterea ovinelor. Mi-ar fi plăcut să fie invers: păstoritul să urmeze politica. Aș ști dinainte cu câțiva ani ce mă așteaptă din punct de vedere profesional, numai urmărind pagina de politică a presei.
În caz că moșul a avut dreptate, rog mult Stăpânii să nu se supere că i-am deconspirat. Ar fi aiurea să-și schimbe tactica acum și să conducă lumea după principiul creșterii măgarilor, de pildă. Nu de alta, dar mă tem că aș fi exclus din start la selecție.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Voi veni si voi reveni cu placere pentru a va citi textele. Spuneti ca sunteti cioban, ca va limiteaza natura si ca aveti prea mult timp de gandit. Eu cred ca sunteti scriitor. E mult mai bine decat sa nu ai timp de gandit, sa crezi ca esti scriitor si sa fii, de fapt, cioban...