Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Theresa May, prim-ministru. Are Marea Britanie o nouă „Doamnă de Fier”? David Cameron iese din scenă cântând

Theresa May

Theresa May va fi, începând de miercuri, noul prim-ministru al Marii Britanii. O cursă electorală care, iniţial, era programată să dureze până la congresul Partidului Conservator din septembrie s-a încheiat brusc şi dramatic, aducând-o pe neaşteptate pe May, actualul ministru de Interne, în prim-planul scenei politice britanice.

Presa, în special cea din afara Marii Britanii, s-a grăbit s-o proclame drept succesoarea lui Margaret Thatcher, o nouă „Doamnă de Fier” a Europei. Comparaţia, deşi tentantă la prima vedere, nu se susţine însă deocamdată şi a fost, de altfel, respinsă în termeni categorici chiar de către Theresa May.

Ceea ce le uneşte pe cele două femei, la distanţă de 26 de ani de când Thatcher a fost nevoită să demisioneze din fruntea Guvernului, sunt tenacitatea şi provocările politice: pentru Thatcher, conflictele interne din Partidul Conservator în privinţa Europei au fost fatale, ea pierzându-şi, în 1990, sprijinul unei părţi importante a partidului; May va trebui, la rândul ei, să depăşească aceleaşi sciziuni adânci din partid şi să negocieze ieşirea ţării din Uniunea Europeană, un proces greoi şi imprevizibil marcat de instabilitate economică şi diviziuni sociale.

Le despart însă, în mod fundamental, politicile sociale şi viziunea de ansamblu asupra relaţiei cu UE: Thatcher a fost o conservatoare pur-sânge, profund eurosceptică şi vehement contestată din cauza politicilor sale agresive, în timp ce May a susţinut, cel puţin teoretic, rămânerea Marii Britanii în UE şi s-a dovedit, până acum, adepta neoconservatorismului, mult mai soft şi mai liberal, precum şi a modernizării partidului, înscriindu-se astfel în linia promovată de David Cameron.

Theresa May câştigă lupta fără concurenţă

După ce premierul Cameron şi-a anunţat demisia în urma votului Brexit din 23 iunie, poziţia de şef al Partidului Conservator şi, implicit, al Guvernului a rămas vacantă. Cu toate acestea, dat fiind că Boris Johnson, fostul primar al Londrei, condusese campania Leave şi se situase în vădită opoziţie cu Cameron, era de aşteptat ca acesta să devină prim-ministru, oferindu-i postul de vicepremier colegului şi prietenului său Michael Gove, şi el un susţinător ardent al Brexit. Într-un gest greu de calificat însă, care, de altfel, l-a şi compromis politic, Gove a decis să-l atace nesportiv pe Johnson, declarând că acesta nu ar avea calităţi de lider şi că el ar fi mai potrivit să conducă Guvernul. Drept răspuns, Johnson s-a retras din cursă, iar Gove a fost taxat drept imoral şi neloial de către colegii săi din partid, care l-au exclus din competiţie. Astfel, în faza finală, parlamentarii conservatori le-au votat pe Theresa May şi Andrea Leadsom.

Cea dintâi s-a bucurat de sprijinul majorităţii incontestabile a colegilor parlamentari, dar victoria ei la congresul din septembrie nu era deloc garantată, în timp ce Leadsom, deşi nu foarte populară printre parlamentari, ar fi fost intens susţinută la nivel naţional, cei mai mulţi membri conservatori regăsindu-se mai degrabă în politicile şi programul acesteia. Andrea Leadsom face parte din facţiunea hardcore a conservatorilor: s-a opus cu vehemenţă rămânerii Marii Britanii în UE, ceea ce, în opinia multora, ar fi calificat-o pentru funcţia de lider, în condiţiile în care Brexit a câştigat referendumul, şi crede cu îndârjire în valorile familiei tradiţionale şi în politicile de dreapta ale partidului. Totuşi, lipsa ei de experienţă şi de tact diplomatic au determinat-o să facă, săptămâna trecută, o serie de declaraţii care au scandalizat presa centrală, precum şi pe foarte mulţi britanici, care s-au delimitat de opiniile nu tocmai mainstream ale lui Leadsom. Aceasta insinuase, probabil acidental, într-un interviu pentru Times, că faptul că este mamă ar trebui să-i ofere un avantaj net în defavoarea lui May, care nu are copii. De asemenea, a declarat că, fiind creştină convinsă, nu poate fi, personal, de acord cu legea căsătoriilor homosexuale, care, cu excepţia radicalilor conservatori care o contestă, se bucură acum de un imens sprijin în societatea britanică. Acestea şi alte afirmaţii controversate i-au atras un val de critici, cărora nu a ştiut cum să le răspundă în mod adecvat, fiind copleşită emoţional de atacurile din presă din ultimele zile. Spre deosebire de Andrea Leadsom, Theresa May a fost mult mai abilă, nu a făcut declaraţii dubioase şi a menţinut un ton preponderent moderat şi împăciuitor, conştientă fiind atât de fractura emoţională dintre Remainers şi Brexiteers, dar şi de caracterul imprevizibil al congresului din septembrie.

Singura afirmaţie pentru care a fost taxată, dar asupra căreia nu a revenit, a fost aceea că nu poate garanta dreptul absolut de şedere definitivă a cetăţenilor UE actualmente rezidenţi în UK până când nu va primi garanţii ferme din partea UE că cetăţenii britanici vor avea parte de acelaşi beneficiu în celelalte ţări europene. Mulţi au considerat că aceasta îi tratează pe cetăţenii UE ca o marfă negociabilă, fiind gata să şantajeze celelalte state pentru a-şi atinge scopurile. În mod curios pentru o conservatoare dură ca Leadsom, aceasta precizase că vieţile celor care deja trăiesc, muncesc sau studiază aici în mod legal nu pot constitui subiect de negociere cu Uniunea Europeană şi că acestora trebuie să li se acorde dreptul automat de şedere permanentă până la obţinerea cetăţeniei britanice. Totuşi, campania mediatică lansată împotriva ei a făcut-o pe aceasta din urmă să-şi retragă candidatura în favoarea lui May. 

Retragerea lui Leadsom, departe de a calma sciziunile din Partidul Conservator sau chiar din întrega ţară, le va acutiza: mulţi votanţi Brexit se simt trădaţi acum de instalarea unui prim-ministru care a nu le-a susţinut cauza, iar aripa tradiţională a conservatorilor se vede înfrântă de Theresa May, cea care, în dorinţa de modernizare a partidului, îi ridiculiza acum câţiva ani, numindu-i „the Nasty Party”.

David Cameron iese din scenă fluierând

Singurul care pare a fi lipsit de orice grijă în tot acest război al nervilor este premierul – încă în funcţie – David Cameron. După discursul emoţional, aproape înecat în lacrimi, din dimineaţa zilei de 24 iunie, când a aflat că ţara votase împotriva lui şi a Uniunii Europene, acesta s-a liniştit şi este, momentan, mult mai relaxat şi mulţumit că nu trebuie să poarte el complicatele negocieri ale ieşirii din UE. Astfel, duminică a participat la finala masculină de la Wimbledon, dar, când câştigătorul Andy Murray l-a amintit în discursul său, audienţa l-a huiduit copios, chiar în prezenţa mamei sale. Totuşi, incidentul nu pare să-i fi tulburat calmul lui Cameron: ieri, după ce a anunţat succint că succesoarea sa este Theresa May şi că aceasta îi va lua locul începând de miercuri, după ce el îşi va fi prezentat demisia Reginei, a fost surprins de microfoane cântând în timp ce se îndrepta spre propria reşedinţă şi rostind, ca o concluzie a mandatului său: „Right!” 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Buna ziua ! Cred ca intram in matriarhat, dna. MAY, dna. CLINTON si la noi Fi REA, vai de noi cu ea. Dna. LEADSOM e un fel de fi rea aducein discutie faptul ca dna. May nu are copii, asa cum a procedat si primarele general in campania prezidentiala, vis-a-vis de Iohanis. Nu suntem unici ! Cu tot dragul, numai bine !
    • Like 0
  • MihaiSt check icon
    E prematur sa faci comparatii intre cele doua doamne. Daca tot vorbim de relatia UK cu UE, doamna Thatcher este cea care a obtinut la Consiliul Europei de la Fontainebleau din iunie 1984 adoptarea mecanismului de ajustare a contributiei UK la bugetul UE (acel UK rebate care a fost indelung discutat si cu ocazia negocierilor purtate de echipa fostului premier Cameron cu UE inainte de referendum). Azi doamna May va fi oficial nominalizata si va incepe procesul propriu-zis de separare a UK de UE ("Brexit means Brexit, and we are going to make a success of it."), Cred, insa, ca mult mai important este faptul ca dupa o perioada de soc si reactii emotionale/isterice, lumea a inceput sa-si vina in fire, in special in economie (vezi http://www.bbc.co.uk/news/business-36771595). Mai mult, lira s-a stabilizat si de ieri chiar a inceput sa isi revina in raport cu Euro (http://www.bbc.com/news/business-36772309).
    • Like 1
  • Theresa May, nu poate fi comparată deocamdată cu inegalabila Margaret Thatcher, deoarece le despart frământări deosebite din punctul de vedere a timpului scurs...
    Dar iată ce spunea în 1988 în discursul despre MAREA BRITANIE ȘI EUROPA, ținut de Margaret Thatcher, la College of Europe din Bruges, în 1988:
    "Lasati Europa sa fie o familie a natiunilor, intelegandu-se reciproc mai bine, apreciindu-se reciproc mai bine, facand mai mult impreuna insa bucurandu-ne de identitatea noastra nationala nu mai putin decat de stradania noastra comuna europeana.
    Lasati-ne sa avem o Europa care joaca un rol plenar in lumea larga, care priveste spre exterior, nu spre interior, si care conserva comunitatea Atlantica – acea Europa de pe ambele maluri ale Atlanticului – care este cea mai nobila mostenire si puterea noastra cea mai mare.”
    Ori noul prim ministru al UK nu are viziunea şi experienţa lui Margaret Thatcher...poate cu timpul să acumuleze experienţă şi Theresa May şi atunci va putea fi un grad de comparaţie între aceste două politiciene...
    • Like 1
  • Right !
    Eu simt ca ei au luat decizia corecta ! Niciodata nu au fost total integrati in EU. Churchil vorbea de USA , British Commonwelth si European State> asta au gandit tot timpul !
    • Like 2
    • @ Bahnareanu Mihai
      check icon
      Right și wrong sunt concepte filosofico-morale greu de definit. Ce e real aici este că 52 % sunt pt Brexit, dar... dar cu mari diferențe regionale. Mă rog, e treaba lor. Treaba tuturor este că azi un fîs tras la Hong Kong pute pe malul Dîmboviței. Toate fandoselile astea denotă comportament de cocotă, că stai să vezi, că uite cum stă treaba, că e referendum mandatory, dar un mandatory așa, cum să spun, negociabil. Păi, frate Cameron, ai un plan? Pune-l pe masă, faci cerere conform #50 și ieși, bărbătește, simplu și clar. De ce trebuie toată fanfaronada asta?
      • Like 1
  • AdiC check icon
    Cu un singur lucru nu sunt de acord: Cameron nu numai că nu a fost "huiduit copios", ba chiar a fost aplaudat, cred că am văzut alta finală https://youtu.be/8SBEjKNoKco
    • Like 1
  • check icon
    Cine să fie Theresa May? Simplu, un politruc care acceptă acest rol de marionetă, cine altcineva! Seamănă cu actrița aia care a jucat-o pe dna comisar într-un serial britanic ori australian, nu mai țin minte cum îi zicea. E mulată pe funcția de ministru de interne și va da o notă milițienească și funcției de premier. Poate îmi explică cineva de ce face Regatul Unit bufoniada asta, eu încă nu pricep, deși sunt scenarist apocaliptic.
    • Like 3


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult