Theresa May va fi, începând de miercuri, noul prim-ministru al Marii Britanii. O cursă electorală care, iniţial, era programată să dureze până la congresul Partidului Conservator din septembrie s-a încheiat brusc şi dramatic, aducând-o pe neaşteptate pe May, actualul ministru de Interne, în prim-planul scenei politice britanice.
Presa, în special cea din afara Marii Britanii, s-a grăbit s-o proclame drept succesoarea lui Margaret Thatcher, o nouă „Doamnă de Fier” a Europei. Comparaţia, deşi tentantă la prima vedere, nu se susţine însă deocamdată şi a fost, de altfel, respinsă în termeni categorici chiar de către Theresa May.
Ceea ce le uneşte pe cele două femei, la distanţă de 26 de ani de când Thatcher a fost nevoită să demisioneze din fruntea Guvernului, sunt tenacitatea şi provocările politice: pentru Thatcher, conflictele interne din Partidul Conservator în privinţa Europei au fost fatale, ea pierzându-şi, în 1990, sprijinul unei părţi importante a partidului; May va trebui, la rândul ei, să depăşească aceleaşi sciziuni adânci din partid şi să negocieze ieşirea ţării din Uniunea Europeană, un proces greoi şi imprevizibil marcat de instabilitate economică şi diviziuni sociale.
Le despart însă, în mod fundamental, politicile sociale şi viziunea de ansamblu asupra relaţiei cu UE: Thatcher a fost o conservatoare pur-sânge, profund eurosceptică şi vehement contestată din cauza politicilor sale agresive, în timp ce May a susţinut, cel puţin teoretic, rămânerea Marii Britanii în UE şi s-a dovedit, până acum, adepta neoconservatorismului, mult mai soft şi mai liberal, precum şi a modernizării partidului, înscriindu-se astfel în linia promovată de David Cameron.
Theresa May câştigă lupta fără concurenţă
După ce premierul Cameron şi-a anunţat demisia în urma votului Brexit din 23 iunie, poziţia de şef al Partidului Conservator şi, implicit, al Guvernului a rămas vacantă. Cu toate acestea, dat fiind că Boris Johnson, fostul primar al Londrei, condusese campania Leave şi se situase în vădită opoziţie cu Cameron, era de aşteptat ca acesta să devină prim-ministru, oferindu-i postul de vicepremier colegului şi prietenului său Michael Gove, şi el un susţinător ardent al Brexit. Într-un gest greu de calificat însă, care, de altfel, l-a şi compromis politic, Gove a decis să-l atace nesportiv pe Johnson, declarând că acesta nu ar avea calităţi de lider şi că el ar fi mai potrivit să conducă Guvernul. Drept răspuns, Johnson s-a retras din cursă, iar Gove a fost taxat drept imoral şi neloial de către colegii săi din partid, care l-au exclus din competiţie. Astfel, în faza finală, parlamentarii conservatori le-au votat pe Theresa May şi Andrea Leadsom.
Cea dintâi s-a bucurat de sprijinul majorităţii incontestabile a colegilor parlamentari, dar victoria ei la congresul din septembrie nu era deloc garantată, în timp ce Leadsom, deşi nu foarte populară printre parlamentari, ar fi fost intens susţinută la nivel naţional, cei mai mulţi membri conservatori regăsindu-se mai degrabă în politicile şi programul acesteia. Andrea Leadsom face parte din facţiunea hardcore a conservatorilor: s-a opus cu vehemenţă rămânerii Marii Britanii în UE, ceea ce, în opinia multora, ar fi calificat-o pentru funcţia de lider, în condiţiile în care Brexit a câştigat referendumul, şi crede cu îndârjire în valorile familiei tradiţionale şi în politicile de dreapta ale partidului. Totuşi, lipsa ei de experienţă şi de tact diplomatic au determinat-o să facă, săptămâna trecută, o serie de declaraţii care au scandalizat presa centrală, precum şi pe foarte mulţi britanici, care s-au delimitat de opiniile nu tocmai mainstream ale lui Leadsom. Aceasta insinuase, probabil acidental, într-un interviu pentru Times, că faptul că este mamă ar trebui să-i ofere un avantaj net în defavoarea lui May, care nu are copii. De asemenea, a declarat că, fiind creştină convinsă, nu poate fi, personal, de acord cu legea căsătoriilor homosexuale, care, cu excepţia radicalilor conservatori care o contestă, se bucură acum de un imens sprijin în societatea britanică. Acestea şi alte afirmaţii controversate i-au atras un val de critici, cărora nu a ştiut cum să le răspundă în mod adecvat, fiind copleşită emoţional de atacurile din presă din ultimele zile. Spre deosebire de Andrea Leadsom, Theresa May a fost mult mai abilă, nu a făcut declaraţii dubioase şi a menţinut un ton preponderent moderat şi împăciuitor, conştientă fiind atât de fractura emoţională dintre Remainers şi Brexiteers, dar şi de caracterul imprevizibil al congresului din septembrie.
Singura afirmaţie pentru care a fost taxată, dar asupra căreia nu a revenit, a fost aceea că nu poate garanta dreptul absolut de şedere definitivă a cetăţenilor UE actualmente rezidenţi în UK până când nu va primi garanţii ferme din partea UE că cetăţenii britanici vor avea parte de acelaşi beneficiu în celelalte ţări europene. Mulţi au considerat că aceasta îi tratează pe cetăţenii UE ca o marfă negociabilă, fiind gata să şantajeze celelalte state pentru a-şi atinge scopurile. În mod curios pentru o conservatoare dură ca Leadsom, aceasta precizase că vieţile celor care deja trăiesc, muncesc sau studiază aici în mod legal nu pot constitui subiect de negociere cu Uniunea Europeană şi că acestora trebuie să li se acorde dreptul automat de şedere permanentă până la obţinerea cetăţeniei britanice. Totuşi, campania mediatică lansată împotriva ei a făcut-o pe aceasta din urmă să-şi retragă candidatura în favoarea lui May.
Retragerea lui Leadsom, departe de a calma sciziunile din Partidul Conservator sau chiar din întrega ţară, le va acutiza: mulţi votanţi Brexit se simt trădaţi acum de instalarea unui prim-ministru care a nu le-a susţinut cauza, iar aripa tradiţională a conservatorilor se vede înfrântă de Theresa May, cea care, în dorinţa de modernizare a partidului, îi ridiculiza acum câţiva ani, numindu-i „the Nasty Party”.
David Cameron iese din scenă fluierând
Singurul care pare a fi lipsit de orice grijă în tot acest război al nervilor este premierul – încă în funcţie – David Cameron. După discursul emoţional, aproape înecat în lacrimi, din dimineaţa zilei de 24 iunie, când a aflat că ţara votase împotriva lui şi a Uniunii Europene, acesta s-a liniştit şi este, momentan, mult mai relaxat şi mulţumit că nu trebuie să poarte el complicatele negocieri ale ieşirii din UE. Astfel, duminică a participat la finala masculină de la Wimbledon, dar, când câştigătorul Andy Murray l-a amintit în discursul său, audienţa l-a huiduit copios, chiar în prezenţa mamei sale. Totuşi, incidentul nu pare să-i fi tulburat calmul lui Cameron: ieri, după ce a anunţat succint că succesoarea sa este Theresa May şi că aceasta îi va lua locul începând de miercuri, după ce el îşi va fi prezentat demisia Reginei, a fost surprins de microfoane cântând în timp ce se îndrepta spre propria reşedinţă şi rostind, ca o concluzie a mandatului său: „Right!”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar iată ce spunea în 1988 în discursul despre MAREA BRITANIE ȘI EUROPA, ținut de Margaret Thatcher, la College of Europe din Bruges, în 1988:
"Lasati Europa sa fie o familie a natiunilor, intelegandu-se reciproc mai bine, apreciindu-se reciproc mai bine, facand mai mult impreuna insa bucurandu-ne de identitatea noastra nationala nu mai putin decat de stradania noastra comuna europeana.
Lasati-ne sa avem o Europa care joaca un rol plenar in lumea larga, care priveste spre exterior, nu spre interior, si care conserva comunitatea Atlantica – acea Europa de pe ambele maluri ale Atlanticului – care este cea mai nobila mostenire si puterea noastra cea mai mare.”
Ori noul prim ministru al UK nu are viziunea şi experienţa lui Margaret Thatcher...poate cu timpul să acumuleze experienţă şi Theresa May şi atunci va putea fi un grad de comparaţie între aceste două politiciene...
Eu simt ca ei au luat decizia corecta ! Niciodata nu au fost total integrati in EU. Churchil vorbea de USA , British Commonwelth si European State> asta au gandit tot timpul !