Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Tiberiu Ușeriu, câștigătorul ultramaratonului de la Cercul Polar: „Nu aveai nevoie de motivație ca să te ridici de jos. Dacă rămâneai jos, mureai”

Tiberiu Ușeriu

În timpul unei alergări de câteva sute de kilometri, cu o diferență de nivel de 24.000 de metri, lucrurile ies din conturul lor firesc și cunoscut. Pietrele încep să semene cu elefanții, trunchiurile copacilor cu cavaleri cu sulițe aflați la poarta unei cetăți. Dacă prind a se mișca, începi să ai probleme mari. Dacă prind a vorbi, trebuie să te oprești imediat. 

„Băteam cu bățul în elefanții ăia, ca să văd că sunt acolo, mă rezemam de ei și adormeam. Apoi cădeam, mă trezeam și o luam de la capăt. Ai nevoie de 7 secunde ca să ațipești și să revii la realitate. După aceea, o duci șase, șapte, opt, zece ore, fără să mai ai halucinații”, spune Tiberiu Ușeriu. Este o secvență din cursa de anduranță Turul Giganților, la care a participat toamna trecută fără să o termine însă: organizatorii au întrerupt competiția după 240 de kilometri din cauza condițiilor meteo. 

La o jumătate de an după aceea, Tiberiu Ușeriu avea să câștige ultamaratonul 6633 de la Cercul Polar, unde a alergat în șase zile 566 de kilometri la temperaturi de până la minus 62 de grade Celsius.

Pe 11 septembrie, Tiberiu Ușeriu se reîntoarce în Italia pentru a participa din nou la Turul Giganților: „Nu-mi place să las lucrurile neterminate”, spune el.

A început să alerge în urmă cu patru ani și jumătate

Cariera de alergător de anduranță a lui Tiberiu Ușeriu, administratorul campusului Tășuleasa Social, din pasul Tihuța, a început nu cu multă vreme în urmă, în primăvara lui 2012. Atunci și-a luat doi câini ciobănești și a început să îi scoată la plimbare. Pe vremea aceea, campusul nu era îngrădit, câinii fugeau pe dealuri, iar Tiberiu Ușeriu încerca să țină pasul cu ei. 

Deși avea o viață activă, iar în weekend-uri zbura cu parapanta, a văzut că după 500 de metri obosea. „Ce-i asta… La 37-38 de ani”, și-a spus el. 

Foto: Pagina de Facebook Tibi Ușeriu

A început să alerge dimineață de dimineață, împreună cu câinii săi, iar la vreo două luni după aceea, în timpul unei curse de vreo 15 kilometri, a văzut cum câinii nu mai pot ține pasul cu el. „Și m-am gândit așa: Măi, dar dacă întrec doi câini, hai să mă duc și la o competiție”. În mai 2012 a participat la primul maraton din viața lui, în Munții Ciucașului și de atunci nu s-a mai oprit. 

„În timpul alergărilor lungi, am descoperit în mine fețe pe care nu le știam înainte”

„Am început să descopăr fețe din mine pe care până atunci nu le știam. Să-mi aduc corpul la extremă și să mă întreb: De ce faci asta? De ce nu renunți? Și îmi dădeam seama că, cu cât alergările erau mai lungi, cu atât descopeream o față a mea pe care nu o știam înainte. Sau ajungeam în momentul ala de epuizare, când ziceam: Naiba să o ia, mă pun jos și nu mai pot. Și cumva mă mobilizam și găseam forța ca să merg mai în față. De fiecare dată când ziceam: Acum e gata, începeam în mintea mea să îmi derulez trecutul, să revin la motivația inițială și puteam să merg mai departe. Și atunci m-am gândit: Cred că nu am o limită la chestia asta și am zis să văd care mi-e limita în alergare. Atunci mi-am schimbat și stilul de viață pentru odată ce faci chestia asta, ai nevoie de odihnă, ai nevoie de o dietă, am renunțat la dulciuri, din care mâncam foarte multe înainte, am renunțat la carne în totalitate și pot să spun că m-am îndrăgostit de chestia asta. O trăiesc”, spune Tiberiu Ușeriu.

„Am vrut să văd unde îmi sunt limitele și dacă eu singur mi le impun. Și de atunci am tot crescut”

Tibi Ușeriu

A participat la maratonul de 120 de kilometri de pe Mont Blanc, a alergat din Pasul Tihuța până la Cluj pentru a termina proba lungă a maratonului de acolo, parcurgând o distanță totală de 215 kilometri, s-a înscris la Turul Giganților, a câștigat ultramartonul de la Cercul Polar, la care au participat și Andrei Roșu și Vlad Tănase. După ce a participat la primul ultramaraton, a vrut să vadă dacă își poate atinge limitele: „Am vrut să văd unde îmi sunt limitele și dacă eu singur mi le impun. Și de atunci am tot crescut”, spune sportivul.

Tiberiu Ușeriu

„Am știut că corpul meu se poate adapta. La un moment dat, aveam o glumă: eu mă pot obișnui și spânzurat”

Încă de foarte tânăr, Tibi Ușeriu a fost atras de extreme. A făcut armata la parașutiști, a zburat cu parapanta. „Viața pe care am avut-o la început de copil, am crescut pe vârfuri de munți, cu oile, cu vacile, până la vreo 14 ani, m-a călit și mi-a dezvoltat psihicul, m-a făcut să nu am frică. De fiecare dată am zis că corpul meu se poate adapta. Așa am gândit din adolescență, la un moment dat aveam o glumă, că eu mă pot obișnui și spânzurat, n-am nicio treabă. Cu timpul am putut să-mi formez un psihic un pic mai ieșit din comun. Pentru că în alergări îți cad unghiile, la Cercul Polar mi-au degerat mâinile, fața, și la chestiile astea trebuie să reziști psihic”, spune Tibi Ușeriu.

După ce s-a înscris la cursa de 330 de kilometri din Italia, maratonistul și-a dorit să participe la o cursă de peste 500 de kilometri. Și-ar fi dorit să alerge în Europa, dar singura pe care a găsit-o a fost cea de la Cercul Polar. „Că era pe Lună sau în Sahara, nu conta. Eu voiam să alerg 500 de kilometri”. A încercat să se înscrie, dar a fost refuzat: nu mai alergase la nicio cursă într-o zonă rece, iar aceasta era o condiție obligatorie. A mai încercat o dată, să se înscrie, a fost refuzat din nou. În cele din urmă i-a sunat pe organizatori, care i-au cerut să dea un test psihologic pe Skype. În urma lui, au fost de acord să-l lase să participe. L-au mai testat doar înainte de începerea cursei punându-l să se dezbrace la -27 de grade Celsius pentru a vedea cât de bine poate face hipotermiei. Era pregătit.

Tiberiu Ușeriu

A stat 16 minute în apa rece-gheață: Am simțit că mă cuprinde o căldură și mi se face somn

Toată iarna se antrenase în Pasul Tihuța pentru a rezista la frig. În fiecare dimineață, spărgea gheața dintr-un bazin și intra în apa rece. La început a rezistat doar șapte secunde. După trei săptămâni putea să stea dezbrăcat la zero grade, fără să-i fie frig și, într-o zi, a reușit să stea 16 minute în copcă. „Am simțit că mă cuprinde o căldură și mi se face somn. După acea stare intervine leșinul, iar după aceea mori. De frig se moare dormind. După aceea nu am mai stat mai mult de 10 minute și luam pe cineva să se uite la mine”, spune Tiberiu Ușeriu.

„Dacă rămâneai jos mai mult de două-trei minute, intrai în hipotermie”

În primele trei zile ale ultramartonului de la Cercul Polar nu a dormit deloc, pentru ca să poată să se detașeze de ceilalți concurenți. A avut degerături, carnea i-a căzut de pe degetele mici de la picioare lăsând să se vadă osul, a avut dureri mari la un picior, de la o ruptură de ligamente, iar organizatorii nu i-au dat nimic altceva decât aspirină. Deși halucinațiile concurenților nu se potrivesc aproape niciodată, a văzut, ca și Andrei Roșu, fluturi mov. Când a închis ochii, imaginea fluturilor a devenit și mai vie. La un moment dat, a căzut din picioare.

Foto: Pagina de facebook Tibi Ușeriu

„Mi-am zis: Nu mai pot, sunt gata. Dar nu trebuia să te gândești mult ca să îți cauți motivația. Dacă rămâneai jos mai mult de două-trei minute, începeai să intri în hipotermie. Trebuia să te miști, altfel mureai. În 15 minute puteai să fii mort. Au fost zile când au trecut 17 ore până când m-am întâlnit cu cineva, era imposibil să te monitorizeze tot timpul cineva”. 

Singurul lucru pe care îl primeau de la organizatori în punctele de control era apa fiarta cu care își pregăteau orezul. 

Tiberiu Ușeriu mânca câte patru-cinci porții odată, apoi se ducea 5-7 kilometri mai încolo să doarmă, câteva minute, într-o poziție cât mai incomodă. „Dacă adormeam în punctul de control, nu mă mai trezeam și abandonam cursa”. În cele șase zile la Cercul Polar a dormit, în total, doar 6 ore și 45 de minute, iar alte 16 ore și le-a petrecut schimbându-se de haine și mâncând. 

„Până mâncam eu patru-cinci porții de orez, trecea o jumătate de oră”, spune cu ciudă, parcă, maratonistul. 

Când s-a întors acasă, a văzut că nu se mai poate recupera. „Trăgeam de mine și nu mai puteam. Urcam până la etajul 1 și eram terminat”. Atunci s-a dus la un medic și a început să includă în dieta sa batoanele și gelurile energizante sau proteinele din zer. „Eu la Polul Nord îmi luasem cu mine turtă dulce. Am mâncat șapte kilograme de turtă dulce. Este o parte de nutriție sportivă, care e foarte importantă. Și când eram în Turul Giganților, mă uitam cum trec unii pe lângă mine și cât de mult efort trebuia să depun eu. Eu îmi făceam tot felul de gologoațe din orez măcinat cu chia, quinoa, goji că până digeră corpul durează 6minimum 45 de minute. Așa, iei un gel din ăsta și după 3 minute deja și simți energia”, a văzut Tiberiu Ușeriu.

Foto: Pagina de Facebook Tibi Ușeriu

 Își dorește să termine Turul Giganților și speră apoi să ducă la bun sfârșit cele mai grele curse de ultramaraton din lume, printre care una dn Sahara, una din deșertul Gobi și una din jungla amazoniană.

„La alergare sunt eu cu mine, cu corpul meu, cu respirația mea, cu durerile mele și atunci încep să fac o legătură între spiritul meu și mine”

A alergat mii și mii de kilometri însă spune că nu poate da nimănui sfaturi motivaționale. 

„În momentele dificile, îmi spun că mai pot și mai găsesc un strop de energie ca să merg mai departe. Când ajungi în punctul în care ajungi să îți dorești ceva motivația vine de la sine. Nu mai ai nevoi să ți-o cauți. Dar trebuie să îți dorești. Nu pot să dau sfaturi motivaționale. La un moment dat, am încercat să mă motivez și eu cu speechuri motivaționale și n-am reușit nicodată nimic. 

Eu îmi doresc să fac lucrul ăsta și m-am îndrăgostit de alergare și mă simt liber. E singurul loc în care nu mă gândesc la nimic în afară de ceea ce fac. La alergare sunt eu cu mine, cu corpul meu, cu respirația mea, cu durerile mele și atunci încep să fac o legătură între spiritul meu și mine. Și atunci mă simt foarte bine de fiecare dată și cred că asta mă duce în față și mă motivează foarte mult. ”

În următoarele săptămâni vei putea cunoaşte şi alţi oameni speciali, oameni care şi-au depăşit limitele şi care au ales să meargă înainte cu un singur gând: să-şi trăiască viața aşa cum aleg.

Ca să poți face și tu asta, setul următor de întrebări, întocmit de specialiştii în dezvoltare personala de la SARGIA Partners, te va ajuta să îţi cunoşti limitele şi să le depăşeşti.

La final, poţi descărca un material pe baza căruia să evaluezi cât de aproape eşti de “Proiectul tău de viaţă“.

„Nu sacrific nimic altceva decât timpul meu pentru a-mi atinge obiectivele”

Iată cum răspunde Tiberiu Ușeriu:

Ce fel de persoană considerați că sunteți?

Sunt o persoană foarte ambițioasă și, dacă îmi pun ceva în cap, fac.

Care este, în prezent, definiția dvs. pentru succes?

Perseverența și disciplina.

Care e cea mai mare provocare pe care o aveți de înfruntat în prezent?

Provocarea este să mă pot menține sănătos și să îmi duc pregătirea pentru ceea ce urmează.

Dacă în următoarele 90 de zile ați avea un scop precis, pe care l-ați urmări cu disciplină, la ce rezultate credeți că ați ajunge?

Foarte bune.

Ce credeți că v-ar putea împiedica să vă atingeți scopul?

Dacă aș avea probleme familiale, m-ar împiedica foarte mult. Toată concentrarea de care aș avea nevoie mi s-ar duce în partea cealaltă.

Ce sunteți dispusă să sacrificați pentru a vă atinge obiectivele?

Nimic în afară de timpul meu. Timpul meu este singurul lucru pe care l-aș sacrifica. Nu trec peste cadavre ca să îmi ating un obiectiv. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    „„Nu aveai nevoie de motivație ca să te ridici de jos. Dacă rămâneai jos, mureai”” / Și dacă murim, care e problema? / Pe de altă parte, mie mi s-ar părea de glosat și asupra a ce ne împinge la așa cursă extremă. Mare teamă mi-i că acea angoasă - doritoare a se detensiona prin drumuri la doi pași de moarte - e soră bună cu Thanatos...
    • Like 0
  • check icon
    Nu am cum să nu văd aici proiecția pe care o face cititorul în acel ultraperformer. Cu așa ocazie se vede și el nemaipomenit, motiv pentru a-i scădea din omeneștile angoase.
    • Like 1


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult