Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Tirania lui Trebuie

Munca de acasa

(Foto Guliver/Getty Images)

Zece căi ca să devii mai deștept! Cinci să devii mai organizat! Trebuie să fii mai disciplinat! Mai sportiv! Mai relaxat! Mai ordonat! Mai harnic! Mai calm! Mai vesel! Trebuie să fac asta și cealaltă!

Toată lumea e dispusă să îți spună cum să-ți trăiești viața și ce să faci ca să îți fie mai bine! În primul rând părinții, cu bună intenție, te dirijează din prima zi de viață! Îți dirijează creșterea, te formează cum cred ei mai bine ca să-ți fie bine. Toți părinții – cu extrem de puține excepții – vor să facă astfel încât să fie cel mai bine pentru copiii lor. Cât și dacă reușesc e o altă discuție, pe care nu o aprofundăm acum. 

Apoi frații, rudele, prietenii, profesorii, colegii, șefii, oameni în general bine intenționați, care vin cu rodul experiențelor și înțelegerii lor, dar și oameni toxici, rău intenționați, iar rod al experiențelor și alegerilor lor. Siteurile, blogurile oferă iar o infinitate de soluții și idei de „trebuie”, originale, copiate și răscopiate, marketate și împachetate în fel și chip. Bineînțeles, le alegem pe cele care funcționează ca „trebuie” pentru noi.

De fapt nu „trebuie” nimic. Putem să ne eliberăm de tirania lui „trebuie”. Viața va deveni mai simplă și mai ușoară și o vom putea savura mai bine. Suntem liberi să ne trăim viața cum vrem și cum putem, doar că aceste alegeri vin cu asumarea consecințelor.

În loc de trebuie ar fi mai corect să folosim „Aleg să”! Aleg să fiu dezordonat, cu consecința faptului că o să îmi găsesc mai greu lucrurile. Dar și a faptului că voi accesa mai ușor zona mea de creativitate. Sau mai greu, după cum e fiecare. Pentru mine, personal, dacă nu e ordine nu mă pot concentra.

Aleg să mănânc mai mult ca să mă simt mai bine, cu consecința faptului că mă voi îngrășa. Aleg să renunț la acest obicei, sau să îmi reiau un vechi obicei, care a avut consecințe pozitive. Aleg să urmez rețeta lui X, ca să văd dacă va funcționa pentru mine, cu consecința inclusiv a faptului că voi pierde timp sau că nu va funcționa.

Aleg să râd în loc să fiu trist/ă, astăzi, sau exact pe dos, pentru că am super voie să fiu și dezamăgit/ă, și tristă, să îmi cheltui banii pe una sau pe alta, să mi-i obțin într-un fel sau în altul.

Bineînțeles că alegerile nu sunt nelimitate. Alegem în anumite condiții, între anumite limite, dar asta e valabil inclusiv pentru Bill Gates și Mark Zuckerberg. Dar important e că întotdeauna avem alegerile în mâna noastră.  

Eu personal am renunțat la „trebuie să…”, care e decizia altora pentru mine, și mi-am luat în mâna mea, cu prietenie, pe „aleg să…”.

Articol publicat pe blogul autorului 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • fc check icon
    dar tot ești sub tirania (mod general) timpului. și atunci trebuie să știi/să ai informația netimpului.
    (ps- personal crede că îngrășarea vine din egoism+parvenire). )
    • Like 0
  • check icon
    Aleg să nu fur, să nu omor, să nu fac rău?
    Când POT să fac astea fără repercursiuni?!
    Într-o lume ideală, unde nu se nasc ... puneţi voi ce nume vreţi.
    • Like 0
  • Alien check icon
    Daca alegi sa alegi, devii raspunzator pentru alegerile facute, cu bune si rele.
    Daca "trebuie" de vina pentru esecurile si frustrarile tale e lumea rea, romanii prosti, PSD-ul sau statul paralel, astrele nealiniate, flacarile violet, etc.
    • Like 0
  • Bă, ești prost?! Cum să te opui doar tu?! Cam așa se întâmplă dacă nu dai șpagă doctorului, așa cum trebuie, sfătuit de un binevoitor alăturat. Așa se întâmplă dacă refuzi să dai banii ceruți la ”ședința cu părinții”, unde afli că ”s-a stabilit” (unde?, cine? - nici nu contează), impersonalul rostogolit de către binevoitorii complici, obișnuiți să fie avantajați dacă urmează indicațiile prețioase... pe buzunarul altora. Trebuie să dai bani la biserică, pentru că... popa primește... vine și la tine acasă, să primească și acolo... fără să-l vezi vreodată că ajută un sărman. Bine, nici nu spune că banii vor fi folosiți pentru ajutorarea altora. Ai botez, nuntă, înmormântare, ori vrei să te rogi în liniște... trebuie să plătești. Vrei o viză de care nu ai nevoie, trebuie să ceri negația de la instituția de stat, trimis acolo de o altă instituție... trebuie să fii prost pentru ca ticăloșii să profite de aceasta. Pentru că trebuie să te supui majorității, materializată în 17-18 procente...
    • Like 0
    • @ Ion Popescu
      Era vorba despre alegerile pe care le poti face tu. Ce poti tu alege, ce poti tu schimba in chestiile personale. Atit. Nu despre cum poti schimba o societate. Daca n-ai inteles asta, nu veni sa faci prosti pe altii.
      • Like 0


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult