(Foto Guliver/Getty Images)
Am ani buni de când tot simplific, și asta s-a dovedit o muncă mai grea decât să aduni, să complici și să înflorești. Simplificarea lasă loc, îți lasă loc să fii ceea ce ești, să devii ceea ce ești, să crești și să te dezvolți.
Am început cu cărți care au trezit în mine aspirația de spațiu, de aer, pentru că mă sufocam, inclusiv la propriu. Lise Bourbeau, Louise Hay, Dominique Loreau cu a sa „Arta Simplității” mi-au confirmat în cuvintele lor ceea ce simțeam de ani buni.
Procesul aruncării, al desprinderii de neesențial nu a fost ușor – lucrurile plecau, mă despărțeam de ele sertar cu sertar organizat și raft cu raft, dar mai stăteau prin apropierea ușii cu zilele, uneori și una – două săptămâni. Mă despărțeam greu de ele – erau amintiri, greutăți pe care le cărăm în spate și cu care mă obișnuisem, lucruri pe care mi le dorisem și în care investisem energie și bani… Plecau greu, dar până la urmă plecau.
Credeam atunci că va fi un proces care se va termina cândva. Iată că sunt ani buni și nu, nu s-a terminat, și pare că va dura… Acum nu mai sper să se termine, pentru că mă bucur, cumva, de procesul în sine, îl savurez.
Ideea nu e să creezi spații noi în care să aduni lucruri și să încapă cât mai multe, ci să creezi în jurul tău un spațiu fluid, liber, benefic, în care să circule energiile tale bune, așa cum le simți și cum le vrei și cum ești, de fapt. Să lași loc pentru proiecte noi, pentru experiențe noi, pentru eul tău, cel nou.
Sunt ani de când simplific. Nu e de ieri, nu e de anul trecut, nu e nici măcar de acum cinci ani. E un proces, nu e o destinație. Lucrurile vin și pleacă, se organizează în jurul nostru obiectele, gândurile, ideile… Ideea e să te descoperi pe tine însăți/însuți și să te creezi. Iar simplitatea vine bidirecțional – și dinăuntru spre în afară, dar și din afară spre înăuntru. E un proces pe care nu îl poți accelera, pentru că ducem fiecare cât putem. Ritmul și profunzimea procesului ține de noi. Te ajută să începi din afară – cu un sertar, cu un dulap, cu sarcini și idei parazite, inutile, de care de fapt te-ai desprins demult, doar că nu ai conștientizat încă.
Te invit să fim împreună în această călătorie – scriu doar ce am trăit, ce am experimentat, ce am înțeles. Nu mi-e frică să spun ce nu știu, ce nu am înțeles sau să recunosc când am dubii…
Te invit la o călătorie alături de mine, sub deviza – Gândește, Acționează, Inspiră!
Un An Nou mai simplu!
Articol preluat de pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.