Foto: Alberto Mihai Groșescu / Shutterstock Editorial / Profimedia
Oare în noiembrie 2021 ne mai miră faptul că nu am atins un prag suficient de mare de persoane vaccinate? Probabil că nu. Noi considerăm acest lucru ca fiind normal şi chiar unii susţinători ai propagandei anti-vaccinare se mândresc cu această „realizare”. Ce e drept, cu toţii aşteptăm momentul în care toate popoarele imunizate aproape de 100% (ex. Danemarca, Suedia) „o să moară” de la efectele adverse ale vaccinului şi vom putea în sfârşit să îi cucerim, să ne luăm case mari în stil nordic gratis cu un ,,bemve din 95 tunat” parcat la intrare.
Dincolo de această realitate tristă, dacă la începutul anului era cerere foarte mare pentru vaccin şi nu puteai să te înregistrezi decât pe o listă de aşteptare, în momentul când acesta a devenit accesibil, aparent s-au vaccinat mult mai puţine persoane decât preconizau autorităţile. Menţionez că eu m-am vaccinat cu prima doză la mijlocul lunii ianuarie, și eram privit cu invidie de către anumite persoane din jurul meu.
Da, psihologii fac parte din categoria persoanelor care activează în domeniul social şi am putut beneficia de vaccin alături de cadrele medicale. De ce am menţionat despre această invidie? Pentru că am rămas şocat câte din persoanele respective care îşi doreau foarte mult să se vaccineze în acea perioadă (când m-am înscris eu pe lista de vaccinare) nici măcar în prezent nu s-au vaccinat. Explicaţii ar putea fi multe, însă dacă ar fi să ignorăm specificitatea poporului român, putem să ne rezumăm la baza naturii umane, conform căreia oamenii îşi doresc lucruri pe care nu le pot avea. În momentul în care a fost acel salt de la „este absolut imposibil, chiar și cu pile, să mă vaccinez” la „avem vaccin, de toate felurile, pentru toată lumea şi un număr de 10 centre pe fiecare km” brusc nu a mai fost aşa atractiv să ne vaccinăm, pentru că deja nu ne puteam diferenţia faţă de ceilalţi și era prea uşor de atins acest obiectiv.
E bine cunoscut că noi românii avem tendinţa de a fi „Gică contra” şi ascultăm poveştile spuse din vorbă în vorbă care, de cele mai multe ori, ajung într-o formă total distorsionată la noi, din cauză că fiecare om înţelege ceva şi povesteşte acel ceva mai departe, chiar dacă poate cel care a transmis mesajul iniţial a vrut să ne spună cu totul altceva.
Blocajul actual este explicat de realitate. Realitatea este că avem o parte mare (şi subliniez o parte mare, pentru că nu generalizez) de analfabeţi funcţionali şi ştiinţifici (unii chiar cu studii superioare finalizate). Mai exact, noi avem mulţi susţinători de horoscop şi „Dumnezeu ne va ţine păziţi de boală, orice ar fi!”. Este realitatea, fie că o recunoaştem sau nu. Ce e drept, cei care au murit până acum (şi știm că nu au fost deloc puţini) erau doar atei şi nici nu şi-au ascultat horoscopul în zilele de boală grea. Nivelul de educație al populației se corelează cu capacitatea de a înțelege explicațiile celor care promovează vaccinul. Mai exact, cum putem avea pretenţia de la cineva care crede orbeşte în anumite dogme, fără să aibă exerciţiul de a verifica informaţia prin argumente logice/ştiinţifice, să înţeleagă mesajul medicilor, al unor oameni cu mulţi ani de studii în domeniu şi care au ajuns să fie specialişti după nişte examene foarte dificile? Noi însă avem pretenţia asta şi iată că ne mai şi mirăm de situaţia în care ne aflăm.
Ca particularităţi ale persoanelor care nu se vaccinează, putem identifica un alt tipar psihologic, specific oamenilor din cultura noastră şi anume: „Eu sunt diferit, ies în evidenţă cu ceva diferit. Eu nu mă vaccinez, cum face omul de rând care nu înţelege ce şoareci de laborator suntem şi cum Bill Gates ne va ucide.” Într-adevăr, dacă avem acel exerciţiu de gândire independentă şi logică, bazat pe fapte, rezultate, nu putem să credem că cineva vrea să ne omoare printr-un vaccin, pentru că „suntem prea mulţi şi oculta mondială trebuie să domine”. Dacă chiar trebuia să fim mai puţini, se otrăveau diverse alimente sau chiar apa, nu? Dacă analizăm puţin în istorie, aşa se organizau multe exterminări şi anume prin otrăvire. Dar din nou, dacă nivelul de educaţie este la nivelul străzilor, pline de gropi şi fără dorinţa de a fi reparate, cum putem noi să ştim despre istorie şi despre tot ce s-a întâmplat deja (de exemplu gripa spaniolă)?
Un alt factor important care ne afectează tiparul de gândire se referă la oamenii din jurul nostru. Oamenii au dependenţe. Cu toţii avem, indiferent că ne referim la dependenţa de social media sau la cea emoţională. În cazul acesta, când o persoană se îndoiește de ea însăși, tinde să se bazeze pe o altă persoană care îi împărtășește, de fapt, opiniile, pentru a lua deciziile de zi cu zi. Dacă noi ne înconjurăm de oameni care nu susţin vaccinarea, este evident că rămânem blocați în stilul ăsta de gândire şi nu ne putem desprinde, să judecăm singuri. Din păcate, cunosc şi persoane care erau pro vaccinare, se informau din surse credibile, și care aveau relaţii de prietenie, la birou etc. cu foarte multe persoane antivaccinare. Rezultatul care credeţi că a fost? Cu timpul, au ajuns să nu îşi mai susţină propriul punct de vedere, ci punctul de vedere al grupului. Pe scurt, dacă tu eşti un om care crede în vaccin şi te înconjori o perioadă de timp de 10 oameni care sunt anti vaccin şi chiar aveţi discuţii pe tema asta, există o şansă foarte mare să fiţi ulterior 11 antivacciniști.
Diferenţa dintre noi şi un stat cu un nivel de educaţie ridicat, cum e Danemarca, e simplă şi ne-o expune şi mai simplu dl. profesor psiholog Daniel David: „În România, autoritățile nu au avut încredere în oameni și au mers pe o campanie mai degradă în forță, care a redus foarte mult liberul arbitru. Atunci când îi reduci liberul arbitru, reacția omului este de a se opune, chiar dacă ceea ce vrei să îl dai este în beneficiul lui. Este ceea ce psihologii numesc reactanță psihologică.”
Prin urmare, dacă se întâmplă să cunoaşteţi oameni care nu vor să se vaccineze, puteţi încerca să aveţi câteva discuţii pe tema asta. În cazul în care observaţi că nu sunt flexibili şi deschişi spre a afla lucruri concrete, bazate pe ştiinţă, nu vă obosiţi prea mult. Oamenii au nevoie să se simtă diferiţi, iar dacă asta îi ajută, putem accepta. Întrebarea este dacă ei pot accepta că această „diferenţiere” vine cu un soi de excludere socială treptată a lor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Deci nici maeștrii publicității nu sunt atât de buni pe cât se crede. Sunt de recomandat cărți: Vaca mov de Seth Godin ori Puterea obișnuinței de Charles Duhigg.
Regulile televiziunii și mediei în general interzic chestii macabre, de genul "băi, vaccinează-te ori mori sufocat, te bagă în sac de plastic negru!" Suntem avertizați mereu de știri, imagini și mesaje ce pot să ne " afecteze emoțional " iar ăsta ar fi fost exact unul și repetat mereu pe deasupra. Pe de altă parte scopul ar scuza niște mijloace de speriat la propriu. Dar evident, rezistența ar fi fost și mai mare. Vor să ne sperie, huo, vor să inducă PANICĂ!
S-o iei de la capăt cu educația elementară, să încerci să acoperi lacunele, să arăți prin filme scurte, maxim 1 minut, cum funcționează un vaccin, care-i diferența dintre un vaccin "clasic" și mRNA era poate o cale. Dar omul e din cale-afară de căpos și are mari lacune în cunoștințe greu de acoperit cu niște filmulețe ori desene animate de popularizare a științei.
Singurul clip publicitar pe care îl consider bun e acela din Republica Moldova: un pic macabru, un pic de bășcălie, glumeț, ironic. Da, ei au reușit. Ar trebui să-l preluăm și noi. Ei sunt tot români, de ce n-ar fi bun și cimitirul din Chișinău?