Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Toni Grecu, despre personajul Iohannis, din spectacolul Divertis: Este un dulap viu, care vorbește cu inteligență artificială

Klaus Iohannis - bust - Foto Inquam Photos/Octav Ganea

Foto Inquam Photos/Octav Ganea

Ion Iliescu și Traian Băsescu au fost personajele politice cel mai simplu de interpretat în cadrul spectacolelor grupului Divertis, Nicușor Dan este „greu de prins” pentru a fi pus într-o formă de personaj comic, în timp ce Klaus Iohannis „este jucat de un dulap”, a declarat Toni Grecu, unul dintre fondatorii Grupului Divertis, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24. Emblematic pentru satira politică din România, grupul Divertis a reluat în această toamnă spectacolele.

„La sfârșit, dăm niște proiecții, cu cei care au condus destinele României, din 89 până azi: Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis - într-o formă specială. Nu e jucat de un om. E jucat de un dulap. (Moderator: Nu știu ce ați vrut să spuneți.) E o parabolă. Avem voie să facem parabole. E o ficțiune, da? (...) Acum a intrat și Nicușor Dan în schemă. Nicușor Dan e un individ greu de prins. Nu știi cum să-l iei, să-l pui într-o formă de personaj comic. El nu prea e comic, nu prea produce o comedie. Este destul de tern. Nu știu ce să spun despre el. E greu de interpretat din toate punctele de vedere”, a spus Toni Grecu.

Despre Traian Băsescu, Toni Grecu spune că „prin el însuși este și un mare generator de comedie” și că „omul, are umor”, adăugând că „Ion Iliescu este cel mai puternic, a fost cel mai puternic”. 

Moderator: Cu Klaus Iohannis să înțeleg că v-a fost mai greu pentru că...

Toni Grecu: Mai greu, că cu lemnul nu poți să... poți să-l modelezi, dar nu poți să comunici foarte, foarte bine.

Moderator: El vorbește? Răspunde?

Toni Grecu: Vorbește, dulapul vorbește, da. Cu inteligență artificială, atenție.

Moderator: Ați reușit să atingeți performanța, să-l faceți pe președintele României să vorbească în spectacolul vostru.

Toni Grecu: Este un dulap viu, care vorbește cu inteligență artificială. (râde)

Moderator: Bine, sunt curios ce o să faceți cu domnul Georgescu. Aduceți și un cal, un lighean cu apă rece?

Toni Grecu: Vreau să vă spun un lucru. În comedia politică, în satira politică, contează doar acei politicieni care sunt importanți pentru public. Acei politicieni care devin personaje în spectacolele satirice trebuie să fie fericiți. Pentru că înseamnă că ei există pentru public. Politicienii care nu există în spectacolele și în show-urile de satiră politică sau de comedie politică, înseamnă că nu sunt buni. Înseamnă că nu au aderență la public. Eu nu pot să fac glume cu cineva despre care publicul nu știe nimic. Sau pe care publicul îi respinge. Asta este o măsură a succesului unui politician în lume, nu în România. Este o snoavă cu Reagan. Când era președinte, era un caricaturist care în fiecare zi, într-una din publicațiile mari din Statele Unite, avea o caricatură cu el. Și primul lucru pe care-l făcea dimineața era să vadă caricatura. Și într-o zi, n-a fost caricatura. Că a avut artistul respectiv o problemă de sănătate. N-a mai desenat. A zis: de ce n-am caricatura? Înseamnă că publicul nu mai are interes pentru mine. 

Emisiunea „În fața ta” , de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, începând de la ora 14.00.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult