Tragedia colectivă a oamenilor cu bun simț

Această fotografie este- pentru cei ca mine- o imagine simbol ce rezumă mandatul actualei primărițe de la Capitală. 

Tencuiala cade, mizeria este peste tot, trotuarele lipsesc, mașinile zac lipite de pereți. E inestetic, miroase, e toaletă publică pentru cei presați de nevoi fiziologice. 

E urât, dar e în spate, nu se vede.

Așa arată același spațiu, de data aceasta din față, de pe bulevardul Decebal (sursa: pagina de Facebook Proedus)

Fațadă, la vedere pe bulevard, are culori puternice, ecrane LCD, stegulețe, toate amenajate în mare viteză, înainte de campania electorală. 

În spate e jale. 

Alegerile locale din septembrie 2020 sunt cruciale pentru viitorului capitalei României, dar și pentru celelalte zone ale țării, dominate de baroni de decenii.

În București, imaginați-vă că în 28 septembrie, dimineață, vă veți trezi cu o garnitură de coșmar, aleasă prin neprezență la vot. O croitoreasă cu un limbaj suburban format din 35 de cuvinte și o atitudine execrabilă față de tot ceea ce înseamnă bunul simț, eventual unsă city-manager. O tânără care-și duce traiul din videochat în vreo funcție de director cu bugete de milioane de euro sau purtător de cuvânt al instituției, fără să aibă nici cea mai mică pregătire pentru un asemenea post. 

O trupă de inși care mai de care mai controversați și mai depășiți de timpuri, trăindu-și bătrânețile în Consiliul General, ridicând mâna la proiecte fără să înțeleagă nimic din ce sunt puși să voteze.

Bucureștiul nu numai că a stagnat în ultimii patru ani, dar este în faliment, după cum spune însăși primărița care dorește al doilea mandat. Actuala administrație nu a făcut altceva decât să sufoce orașul în poluare, mizerie, poduri care se termină în maluri de pământ. Dar i-a privat pe locuitori de nevoile de bază: libertate de mișcare cu mijloacele de transport în comun, plimbările mamelor și bunicilor cu copiii pe trotuare, accesul la banala apă caldă care să nu curge la robinet nici pe timp de pandemie.

Departe de a fi întruchiparea perfecțiunii, alternativa este una care pare decentă. În echipă, unul dintre cei mai promițători oameni politici ai momentului, fost ministru al Sănătății, care are rezultate concrete în activități cu caracter social pentru copiii bolnavi de cancer și fondator al rețelei medicamentelor.

Diferența între tabere este ca de la cer la pământ. Este despre bun simț și pregătire profesională, e despre un limbaj și o atitudine care împrumutate din orașele europene pe care le admirăm. Pare a fi un fel de comitet al tocilarilor clasei care vor să-și salveze comunitatea. Unul dintre ei e matematician. Cel puțin în teorie, au mai mari șanse să identifice o problemă, să o așeze corect în ierarhia priorităților și să-i găsească cea mai bună soluție de rezolvare.

De cealaltă parte, e ca o întoarcere într-un trecut mai sumbru decât prezentul de azi. Golanii cartierului au pus mâna pe oraș și vor să rămână înfipți pe poziții. Artizani ai unei campanii electorale cu intimidări, linșaje în media, fake-news, limbaj demn de zonele rău-famate, acțiuni la limita faptelor penale. 

Simplul contact- pe stradă, pe internet sau televizor cu reprezentanții grupării primăriței generale ar trebui să ne facă să roșim. Să ne provoace un sentiment de vinovăție pentru că din nepăsare, blazare sau pur și simplu neimplicare, am lăsat cetatea pe marginea prăpastiei, falimentului, pradă bandelor de hoți și corupți. Cetatea e locul acela în care ne creștem copiii, îi ducem la școală, muncim, ne îngrijim bunicii, ieșim la masă cu prietenii.

Votul de pe 27 septembrie 2020 este o ocazie de a da o șansă capitalei, de a o întoarce spre cetățeni. De a o face respirabilă, de a-i conserva patrimoniul, de a o pune în valoare și concurență cu alte metropole din regiune- Varșovia, Budapesta, Praga.

O consolidare a actualei echipe la butoane pentru încă 4 ani ar însemna ratarea oricărei speranțe pentru capitală de a-și reveni prea curând. Ar însemna abandonarea Bucureștiului în mâinile corupților, grupurilor de interese, impostorilor care nu se pricep la nimic, dar care au pretenția că-i pot conduce pe ceilalți și pot trăi exclusiv din bani publici. Ar fi acceptarea asediului permanent la care sunt supuse decența și buna creștere. 

De prea mulți ani, trăim tragedia colectivă a oamenilor cu bun simț. 

Este suferința celor care nu vor pomeni, ci să răzbească prin munca lor. E oful tăcut al celor care nu vor jeepane urcate pe trotuare, ci spații de promenadă pentru copii, cu piste de biciclete, locuri de joacă, iarbă verde, ca afară. E sfidarea festivalului micului mare și amputarea șanselor egale pentru artiști ca să-și cultive potențialul. E rușinea celor care-și fac cu greu loc printre aruncătorii de peturi, chiștoace și scuipați. E lupta de supraviețuire a celor care se strecoară printre bordurile zidite pe două rânduri, parcagii, copaci mutilați, praf și noxe. E așteptarea surdă a celor care stau cu orele în mașină în drum spre muncă și care nu ar vrea decât să se deplaseze cu un tramvai civilizat, ce vine la timp în stație.

O rămânere a actualei administrații la conducerea Bucureștiului ar face din acest oraș un loc incompatibil cu bunul simț. Ar rămâne un câmp de manevră pentru analfabeții aduși în prim plan, organizați în stil mafiot, cu stridența urlată la goarnă, într-un limbaj de mahala. Pentru că cei mai neșcoliți, tupeiști, obraznici dintre noi vor fi puși să ia decizii pentru copiii noștri.

La protestele de după OUG 13, mulți își doreau să întoarcă timpul ca să meargă la vot sau să-și convingă apropiații să o facă. Se rugau pentru o șansă democratică de a salva țara. 

Această șansă este aici, venită la timp, conform calendarului. 

Indiferent cu cine votați, mergeți la urne. 

Am avea măcar un recensământ al oamenilor cu bun simț și decenți rămași într-un oraș care trage să moară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp