Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Trăim cu 30 de ani mai mult (și) pentru că ne vaccinăm. Cultura vaccinării

vaccinare - HENDRIK SCHMIDT / AFP / Profimedia

Foto: Hendrik Schmidt / AFP / Profimedia

Vă invit să citiți fragmentul de mai jos din cartea lui Matt Haig „Cum să oprești timpul” (Editura Nemira, 2018) și, dedesubt, explicațiile la asteriscurile din text.

“.....acolo locuiseră doi frați, Nat și Rowland, dar amândoi muriseră. Nat, de febră tifoidă* când avea 12 ani, iar bietul Rowland din cauza unei tuse misterioase** înainte să împlinească un an. Asta explică și lipsa părinților. Din pricina febrei de după naștere*** (ceva obișnuit pe vremea aceea), mama lor își dăduse sufletul la o lună după ce-l adusese pe lume pe Rowland, de unde și fragilitatea bebelușului, iar tatăl lor murise de varicelă****......”

* febra tifoidă - se vaccinează / tratează

** tusa convulsivă – se vaccinează / tratează

*** febra puerperală – se tratează

**** varicela – se vaccinează / tratează

Textul citat mai sus are acțiunea plasată în Londra secolului al XVII-lea. Asteriscurile se referă la situația din prezent - în secolul XXI nu mai moare nimeni din cauza acestor boli.

La începutul secolului trecut, speranța de viață era 50-55 de ani, după 2025 speranța de viață va fi la peste 80 de ani și către 90 de ani după 2030. La asta a contribuit în egală măsură și industria științelor vieții: descoperirea de medicamente noi, prevenția prin vaccinuri, mijloacele de diagnostic, schemele de tratament, medicina personalizată, telemedicina etc. Neverosimil, pandemia a dus știintele vieții cu 10 ani înainte, odată cu apariția tehnologiei de vaccinare mARN. Aceasta tehnologie probabil va putea fi utilizată într-o bună zi pentru a ținti tumorile, pentru a repara insulele lui Langerhans ca să producă insulină, pentru a face corecții ale genomului uman cu scopul de a eradica bolile rare etc.

Cei care călătoresc mult verifică schemele de vaccinare de la destinație și se imunizează în consecință – așadar, acceptă ceea ce se cheamă cultura vaccinării. Mai departe de discuțiile practice sau filozofice, vizând drepturile și libertățile cetățeanului (hazardul dezbaterii despre nonsensul „vaccinare obligatorie”), drepturile copil vs părinte, externalitatea pozitivă (definiție pompoasă a „imunizării de turmă”), variatele rapoarte risc/ beneficii/ cost / vârstă etc., avem nevoie să creăm cultura vaccinării în România. Și asta nu poate fi creată, de exemplu, de oameni care sunt pe statele de plată ale producătorilor de vaccinuri – duce automat la decredibilizare. Sau cu forța, tentativa eșuata de vaccinare anti HPV de acum 10 ani – iarăși, decredibilizare. Cultura vaccinării este diferită de intenția de vaccinare, creată de resortul emoțional al campaniei publice de vaccinare anti-Covid. Cultura vaccinării înseamnă să acționezi în așa fel încât peste 50 de ani copiii tăi să trăiască cu 30 de ani mai mult decât vei trăi tu.

Copiii de azi deja lucrează la asta.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu sunt de acord. Eu sunt de parere ca media de viata a crescut in primul rand din cauza alimentatiei. Una ii sa mananci toata ziua terci si mamaliga si alta ii sa ai o alimentatie bogat diversificata. Poti sa il vaccinezi pe unu care manaca terci toata viata cu ce vrei tu ca oricum moare la 50 de ani. O alta diferenta ii igena personala . Din cauza asta ii si diferenta dintre urban si rural (apa curenta , canalizare , etc). Deoarece din ce stiu eu si cei de la rural si cei din mediul urban sunt vaccinati. Si daca ii sa o luam simplu ce medicament a salvat mai multe vieti , ampecilina a salvat mai multe vieti decat toate vaccinurile la un loc (asta ca fapt divers). Are si vaccinarea o parte de ajutor dar chair asa cum o prezentati ii neverosimila . Pentru ca toti avem bunici care traiau pana la 90 de ani in secolul trecut fara sa fie vaccinati de febra tifoida (stiu ca nu ii romania) sau mai stiu eu ce. Asa ca mai incet cu articole scrise pe genunchi.
    • Like 1
    • @ Silviu Pop Sese
      Stimate domn, eu sunt născut mai devreme așa că am încasat tot ce înseamnă vaccinuri. Pe vremea mea ( ): ) nu te întreba nimeni dacă ești de acord sau nu. Ne luau cu cârdul din clasă la cabinetul medical (da, pe vremea aia exista așa ceva ) și ne băgau acul în braț. Poate din această cauză pot clămpăni, acum, această postare. Cred că bunicii și străbunicii au trăit mult pentru că au stat la țară, în aer curat și au mâncat și au băut ce au cultivat în curte cu mâna lor. Noi îngurgităm ce au făcut alții. Eu sunt un caz fericit, Încă mă mai pot bucura de produse pe care le-am văzut crescând în grădină sau alergând prin curte. Nu i-am văzut pe socrii mei de la țară mâncând doar ”...toata ziua terci si mamaliga”. Câte chestii știa să gătească mama-soacră nici ”chef”-ii nu știu.
      • Like 0


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult

Copii talentați

„Am descoperit un număr foarte mare de copii extraordinar de talentați, performanți, competitivi - și mulți dintre ei nedescoperiți până acum. Pentru că mai ales cei din zona rurală sau din urbanul mic au șanse slabe să participe la olimpiadele tradiționale, creion-hârtie - însă au putut participa fără opreliști la olimpiada digitală”, explică Dragoș Iliescu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Învingător

„Am fost un caz mai complicat. Ce pot eu să afirm este ca domnul profesor doctor a fost dirijorul unei orchestre, după mine impresionante, pentru ca eu am accesat aproape toate disciplinele spitalului în afecțiunea pe care am avut-o eu”, se destăinuie Marin Florin.

Citește mai mult