Foto: Profimedia
Ce mă bulversează mereu la final de curs este un răspuns anume pe care îl primesc adesea la întrebarea: „Care este cel mai util și mai interesant lucru pe care l-ați învățat în acest curs?”
Răspunsul sună cam așa:
„Au fost foarte multe lucruri interesante. Multe dintre ele le făceam deja dar nu știam că se numesc așa, iar altele le știam și cursul mi le-a reamintit”.
Nu zâmbi, chiar așa se exprimă.
Sentimente amestecate: recunoștință pentru aprecierea pozitivă și frustrare pentru că nu pot să îmi dau seama cu ce a rămas concret omul în urma celor două zile de curs.
Pentru obiectivitate, trebuie să spun că majoritatea participanților răspund menționând lucruri concrete.
Răspunsul menționat mă face însă să scriu aceste rânduri, reflectând la felul în care învățăm.
Întreținerea îndoielii și mentalitatea defensivă
Învățarea presupune ceea ce în Psihologia socială a riscului prof. Rob Long numește „întreținerea îndoielii”, adică să am rețineri și să chestionez dacă percepția mea reflectă realitatea.
Fără dorința de a chestiona și de a deconstrui în mod critic lucrurile pe care le știm este puțin probabil că reușim să învățăm lucruri noi.
Chris Argyris și Donald Schön - doi cercetători cunoscuți pentru contribuțiile lor în domeniul comportamentului organizațional și al învățării - descriu două modele și tipuri de mentalități care guvernează interacțiunile umane:
- Modelul comportamentului defensiv: mentalitate axată pe control, pe câștigarea disputelor și pe protejarea propriei persoane, care duce adesea la blocarea învățării,
- Modelul învățării productive: mentalitate axată pe colaborare și încurajarea celorlalți să testeze și să conteste propriile ipoteze.
Am observat că prezența rutinei defensive apare mai des în rândul celor mai vocali dintre participanți. Din păcate cei mai vocali sunt doar arareori interesați de învățare, cel mai des aceștia vor doar să se audă ținând discursuri în fața colegilor despre lucrurile pe care ei le știu.
Hubris
Hubrisul - trufia sau mândria excesivă blochează dezvoltarea personală și profesională, creând iluzia că nu mai ai nimic de învățat. Acesta se manifestă ca o încredere oarbă în propriile cunoștințe și prin rezistență la noi informații.
Este fascinant să observi cum unii oameni au credința eronată că stăpânesc un domeniu doar prin acumularea unor noțiuni de bază. Din teama de a nu părea slabi, refuză să pună întrebări sau să recunoască neînțelegerea unui concept discutat.
Prezența biasului de confirmare - căutarea exclusiv a acelor surse care validează ceea ce ei cred deja îi face să respingă feedback-ul și să ignore corecțiile și argumentele trainerului.
Înlocuirea dorinței de a avea dreptate cu dorința de explorare și de înțelegere a unor noi perspective permite deblocarea învățării.
Influența culturii organizaționale
Învățarea și conversia oamenilor la o abordare nouă se realizează mai ușor dacă participanții la curs experimentează o stare de disonanță cognitivă.
Reacția oamenilor într-o situație de disonanță cognitivă este diferită. Deși cei mai mulți vor să afle mai multe despre descoperirea făcută, prezența și raportul de putere cu colegii de muncă prezenți în sală inhibă învățarea.
Frica de a nu fi judecat și etichetat ca fiind neconform cu așteptările organizației determină blocaje și activează comportamente defensive. Prezența acestor comportamente este un indiciu al lipsei siguranței psihologice în organizația din care participanții provin.
Influența culturii organizaționale în procesul de învățare este mai puternică decât credem. Acest lucru este reliefat și de Lev Vygotsky în „Teoria socioculturală” care argumentează că învățarea și dezvoltarea cognitivă a individului sunt procese sociale, mediate activ prin cultură și interacțiunea cu ceilalți.
Este interesant că cele mai multe răspunsuri de genul celui menționat le primesc în organizațiile care promovează ideologii absolutiste (Toate accidentele pot fi prevenite, obiectivul nostru = zero accidente) și în care să spui că nu ești perfect atrage după sine repercusiuni în carieră.
În culturile absolutiste, răspunsul „au fost foarte multe lucruri interesante. Multe dintre ele le făceam deja dar nu știam că se numesc așa, iar altele le știam și cursul mi le-a reamintit” este o formulă de autoăparare prin care oamenii spun de fapt „Funcția și contextul nu îmi permit să recunosc cu voce tare că nu știu tot’’.
Adesea, participanții cu responsabilități de coordonare a subalternilor cred că pentru a-și merita poziția ei trebuie să aibă mereu toate răspunsurile, să controleze discuția și ședințele și bineînțeles și cursurile la care participă. Dacă ești ocupat cu asta nu poți să și înveți în același timp.
Suspendarea agendei
Zilele trecute, un amic - Valter Stănciulescu, mi-a trimis un videoclip care îl evocă pe Bruce Lee explicând nevoia de pregătire pentru învățare printr-o metaforă foarte interesantă.
“A full cup can receive nothing. An empty cup can receive everything.” - Bruce Lee #mindset #fyp
‘’O cană plină nu poate să primească nimic’’. Cu alte cuvinte, e nevoie să faci puțin loc, sau chiar să golești ‘’cana minții‘’ înainte de învăța ceva nou.
Pregătire pentru învățare implică și ceea ce prof. Rob Long numește „suspendarea agendei’’.
„Suspendarea agendei‘’ nu adresează o agendă specifică, ci construirea capacității de a lăsa la o parte ceea ce știi pentru a putea descoperi ce nu știi. Asta necesită să renunți la propria agendă și la prejudecăți, la autoritate și la nevoia de a avea ultimul cuvânt.
Pentru cineva aflat într-o poziție de conducere și care ani de zile a funcționat în modul de lucru „trebuie să spun ce știu” suspendarea agendei nu este ușor de făcut. Presupune dorință de învățare și capacitatea de observare, de adresare a unor întrebări relevante și de ascultare activă.
Acum mă opresc aici, dar continui să caut răspuns la întrebarea „ce să schimb în care fac eu cursurile astfel încât să nu mai primesc acest răspuns bulversant”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.