Transformarea zugravului român ajuns în Germania. „Acolo el nu începe munca fără echipament complet, inclusiv cască, mască, mănuși. Când revine în țară, revine la vechile obiceiuri”

Foto - thodsapol thongdeekhieo/ Alamy/ Alamy / Profimedia

Puține sunt companiile din România care nu le fac angajaților lor instructaje de sănătate și securitate în muncă. De cele mai multe ori, dosarele cerute de autorități sunt în bună regulă, întocmite cu simț de răspundere de specialiștii SSM angajați de companii. Însă, în timp ce hârtiile sunt bine-mersi, oamenii se îmbolnăvesc din cauza condițiilor de muncă, se rănesc sau chiar mor în accidente petrecute în timpul serviciului. Indiferent de circumstanțele în care se produc, accidentele de muncă își au originea deseori într-o cultură organizațională care pune pe primul loc productivitatea și profitul în detrimentul protecției angajaților. Nu este însă însă singura cauză - supravegherea insuficientă, tendința psihologică de a subestima riscurile, chiar și eșecul unor bune intenții manageriale pot duce la consecințe grave la locul de muncă.

Decebal Leonard Marin, Managing Partner la compania de training si consultanță Corporate Dynamics, le vorbește echipelor manageriale despre impactul culturii organizaționale asupra siguranței muncii, despre psihologia riscului și despre cum poate fi creat un mediu de lucru în care viața și sănătatea oamenilor să fie protejate. 

„Cultura organizațională este o chestiune pe care nu o vezi, pe care nu poți să pui mâna. Am putea s-o comparăm cu apa dintr-un acvariu în care trăiesc pești. Și, dacă această cultură este toxică, atunci nici peștii nu sunt prea sănătoși. Când zic cultură toxică, mă gândesc la organizații care sunt orientate pe profit, în care productivitatea este pe primul plan. Managerii ajung să facă mai multă politică și sunt focusați pe sisteme, pe raportări, pe indicatori de performanță, pe liste de verificare, pe audituri și mai puțin pe oameni. Interesul este pentru productivitate, bani și profit, restul nu contează”, spune Decebal Leonard Marin într-un interviu pentru habits by Republica. Potrivit lui, ‘’la polul opus există și companii și manageri cărora chiar le pasă și care se străduiesc să își țină angajații în siguranță.” Însă discuția despre siguranța în muncă și despre cum pot fi prevenite accidentele nu se poartă doar între aceste două extreme.

Locuri în care nu se raportează incidentele, pentru că oamenilor le este frică

Câteodată, un obiectiv aparent lăudabil, acela de a avea zero accidente de muncă, poate avea un efect negativ neașteptat. Sunt fabrici în care este afișat vizibil numărul de zile fără accidente, ceea ce poate avea ca efect inducerea unui sentiment fals de siguranță. „La intrarea în fabrică, găsesc acest mesaj și în plus nu există nicio alertă pe siguranță. Nu vine niciun șef care să îți zică să zică să fii atent că într-o altă fabrică s-a întâmplat un accident. Chestiunea aceasta nu apare pe ordinea de zi. Deci, din punct de vedere al siguranței muncii, nu vezi niciun pericol, pentru că nimeni nu vorbește nici de accidente, nici de pericole”, spune consultantul. Mai mult decât atât, există locuri de muncă în care acordarea unor bonusuri este condiționată de lipsa oricăror incidente, ceea ce duce la neraportarea acestora.

„Nu se raportează incidentele, pentru că oamenilor le este frică. Cultura fricii vine din decizii manageriale de tipul: dacă îți faci planul, dar nu ai zero accidente, atunci nu-ți iei tot bonusul. Cam asta se întâmplă de obicei. Mai mult decât atât, neraportarea unor accidente mici lasă să treacă neobservate o serie de probleme legate de siguranță care pot, cu altă ocazie, să producă accidente mult mai grave. Eu mă lovesc vineri la deget și nu declar, mă duc acasă, mi se infectează și săptămâna viitoare trebuie să mă spitalizez”, spune Decebal Leonard Marin.

Zugravul român care în Germania începe să poarte echipament de protecție

Potrivit lui, există trei categorii mari de factori care influențează felul în care oamenii se raportează la risc. Unul dintre ei este reprezentat de cultura organizațională. „Să luăm un exemplu banal, zugravul care îți renovează apartamentul. Când vine la tine, în România, el nu lucrează cu genunchiere dacă pune gresie, ceea ce, peste 20 de ani, o să îl coste încheieturile. El nu poartă mască când răzuiește pereții, nu poartă ochelari de protecție, de mănuși nu mai vorbesc. Aceasta e o chestiune interesantă. Când același zugrav se duce în Germania, el nu începe munca fără echipament complet, inclusiv cască, mască, mănuși. Când revine în țară, revine la vechile obiceiuri și iarăși nu mai poartă echipament de protecție. Am întâlnit personal astfel de exemple. Ce vreau să spun este că mediul și cultura organizațională influențează comportamentul. Nu e o chestiune atât de simplă cum că mi-a intrat mie în sânge”, crede el. Faptul că regulile legate de purtarea echipamentului de protecție sunt respectate cu strictețe în țările vestice, vine și din accentul pus pe acest aspect. Cei care nu le respectă, sunt trimiși acasă într-un concediu forțat fără plată, care se poate transforma într-unul permanent, în cazul în care abaterile se repetă. 

Echipe subdimensionate și oameni obosiți - o rețetă sigură pentru accidente

Dincolo de această realitate, există situații în care șefii pun presiune pe oameni pentru a suplini lipsurile. „Spun: Hai, băi, s-o facem, chiar dacă n-avem resurse, pe răspunderea mea, că de doi de ani nu s-a întâmplat niciodată nimic. Șeful, managerul, în loc să-și facă treaba de manager și să aducă oameni, să recruteze, să acopere toate pozițiile lucrează subdimensionat, lucrează cu oameni care sunt subcalificați. El, în loc să-și facă treaba de manager ca să asigure aceste resurse, cumva pune cumva presiune pe angajați. Oamenii sunt obosiți, nu sunt atenți și atunci accidentele se întâmplă. Dar există în România și companii unde se respectă regulile și mă bucur să spun că o parte din ele sunt clienții noștri”, spune Decebal Leonard Marin.

În opinia sa, cultura organizațională reprezintă mai mult decât maniera în care se fac lucrurile într-o companie. „Cultura organizațională cuprinde și valorile, și credințele. Cuprinde și eroii, și antieroii, și poveștile din organizație, și cum a reacționat organizația când a avut loc un accident, cum s-a purtat cu oamenii, cu familiile. Intră discursul de lider și intră poveștile de zi cu zi. Intră cuvintele, expresiile, sloganurile care sunt pe pereți. Dacă eu intru într-o organizație și văd sloganul despre calitate și despre productivitate, dar nimic despre siguranță, asta îmi spune ceva despre cultura respectivă. În plus, este grija față de siguranță doar un cuvânt pe un perete sau este trăită de oameni? Nu pot să rezum cultura organizațională doar la niște obiceiuri sau la niște comportamente, pentru că nu așa funcționează. Și atunci, dacă eu vreau să fac niște intervenții în organizație, trebuie să mă uit sistemic și holistic la toată povestea asta ca să pot să vin cu ce trebuie”, afirmă consultantul.

85% dintre accidente se întâmplă în zona de rutină

O altă categorie de elemente care influențează siguranța în muncă este percepția pe care oamenii o au asupra riscului. Dincolo de factorii care țin de construcția fiecărui individ, precum apetența pentru risc sau, din contră, aversiunea față de riscuri, există o anumită stare mentală în care aproape toți suntem mai expuși pericolelor. „Noi rațional, când mergem la un loc de muncă, învățăm regulile și care este procedura de lucru și ce trebuie să facem în mod rațional. Numai că, ulterior, apare rutina. mergem pe repede înainte, avem aceste scurtături mentale numite euristici care ne ajută să supraviețuim, să facem foarte multe lucruri repede. Accidentele se întâmplă în zona de rutină, există o statistică potrivit căreia 85% dintre accidente se întâmplă în zona de rutină. Adică noi învățăm să ne spălăm pe dinți rațional și conștient. Și dimineața, când te speli pe dinți, după ani de zile, a devenit un automatism și nu te mai gândești la chestia asta, te gândești la multe alte lucruri. La locul de muncă este la fel, și în plus lucrurile se pot schimba, imperceptibil în jurul nostru. Și tu când vii concentrat cu gândurile de acasă - m-am certat cu soția, mă gândesc la cățelul sau la copilul bolnav, intru în rutina de lucru, știu că nu mi s-a întâmplat nimic până acum și nici nu mi se vorbește despre siguranță - se pot întâmpla accidente”, spune Decebal Leonard Marin.

A treia categorie de factori care influențează felul evaluăm riscurile și modul în care noi luăm decizii legat de risc este legată de mediul fizic, de la orașul în care ne-am născut, la felul în care este amenajat spațiul în care lucrăm. Dacă te naști într-un oraș poluat și ești obișnuit de mic să respiri aer de proastă calitate, tinzi să nu mai percepi pericolul de îmbolnăvire la care ești expus zilnic - un pericol pe care cineva, venit dintr-un oraș de munte, cu aer curat, l-ar percepe imediat, subliniază consultantul. Într-un fel asemănător, dacă cineva locuiește într-un oraș mic și are de ales doar între doi-trei angajatori, care oferă condiții similare, se va duce să lucreze pentru unul dintre ei, chiar dacă acest lucru îi deteriorează sănătatea. Mai mult decât atât, va ajunge, în lipsă de altceva, să tolereze condițiile de acolo.

Angajații care lucrează în birouri cu scaune neergonomice, cu iluminat deficitar sau în fabrici în care sunt forțați să stea în condiții incomode și într-un aer plin de particule de praf, se vor obișnui în timp cu această situație.

În ultima vreme, din ce în ce mai multe companii iau foarte în serios partea de siguranță a angajaților și în România și investesc milioane de dolari anual în asta, spune Decebal Leonard Marin. Există însă, la nivel național, carențe serioase care pleacă din educație - în universități și licee tehnologice se vorbește prea puțin despre acest aspect.

O întrebare pe care o pune uneori consultantul echipelor se referă la cine are grijă de siguranța la locul de muncă. „Trebuie să ajungem la o cultură a grijii reciproce în care răspunsul este: eu și colegii mei. Eu mă protejez pe mine și pe ei, ei se protejează pe ei și mă protejează pe mine”, spune el.

Împreună, devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial Verde, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul VERDE este realizat cu sprijinul CEZ România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp