Foto - Pramote Polyamate/ Alamy/ Profimedia
Fiecare proiect, fie că vorbim despre unul de infrastructură, de unul energetic sau de o clădire de birouri, are un cost considerat rezonabil, care se măsoară în efort, competență, timp și bani. Însă, din păcate, se întâmplă ca uneori prețul să fie unul inacceptabil - vieți omenești pierdute ca urmare a unor accidente de muncă, accidente ce ar fi putut fi deseori evitate. Potrivit Eurostat, în 2020, România se afla pe locul 4 din Uniunea Europeană în ceea ce privește accidentele fatale la serviciu - după Cipru Bulgaria și Malta, iar în anul anterior fusese pe 5.
Atât la nivel european, cât și la nivel național există o serie de prevederi legislative foarte clare care protejează viețile și sănătatea angajaților, însă acestea nu sunt întotdeauna respectate. Deschidem astăzi o discuție despre cum ar trebui protejați oamenii la locul de muncă și dăm exemple de bune practici în acest sens, fie că ele vin din alte state sau chiar din România. Totodată, încercăm să arătăm, într-o serie de articole, ce pot face companiile și înșiși angajații pentru a fi în siguranță în timpul serviciului.
Cum a învățat Mare Britanie din greșeli: „Colegii mai în vârstă îmi spuneau că înainte, și la ei era ca pe la noi”
Octavian Herța (foto) lucrează ca manager de șantier la Londra. Atât în Uniunea Europeană, cât și în Marea Britanie, domeniul construcțiilor conduce topul accidentelor mortale de muncă. Accidente se pot întâmpla peste tot, însă există o diferență majoră în felul în care autoritățile și companiile se raportează la ele. „Și în Marea Britanie se întâmplă tragedii, diferența este că sistemul de acolo învață din ele. De exemplu, după tragedia la Turnurile Grenfell, s-a schimbat complet toată legislația în materie de incendii. Problema este că la noi după o astfel de tragedie nu se întâmplă nimic”, spune Octavian Herța.
Într-un mod similar, accidentele petrecute pe șantiere au dus în Marea Britanie la crearea unor proceduri stricte și, mai ales, la un întreg sistem care asigură respectarea lor. „Colegii mai în vârstă, britanici, dar și străini cu experiență de lucru în Marea Britanie, îmi spuneau că, înainte, și la ei era ca pe la noi. Dar au făcut statistici, au văzut că mor sau se accidentează grav o grămadă de oameni pe șantiere și au făcut o reformă. A durat ceva timp, dar au făcut”. La noi, vedem încă peste tot muncitori în construcții lucrând fără cască sau alte elemente de protecție.
Când a ajuns pentru prima dată pe un șantier din Londra, fără să mai fi lucrat vreodată în domeniul construcțiilor, Octavian Herța a fost uimit de șirul nesfârșit de reguli. La fel li se întâmplă deseori la început și altor lucrători care veniți din partea noastră de Europă - bulgari, sârbi, albanezi.
„Mi se părea destul de limitativ sistemul, în sensul că pentru orice lucru trebuie să faci o hârtie, pentru orice îți trebuie un permis, pentru orice o aprobare. Venind sistemul nostru haotic, unde regula e făcută de multe ori ca să fie încălcată, mi s-a părut puțin cam mult. M-am obișnuit în timp și, de ani de zile, acesta mi se pare normalul”.
Dincolo de partea legată de supravegherea execuției lucrărilor, jobul lui Octavian Herța mai presupune o responsabilitate enormă: să aibă grija ca, de când intră și până când ies de pe șantier, toți să fie în siguranță.
Șantier este considerat orice spațiu în care se construiește sau se renovează - fie că este vorba despre o clădire întreagă sau de o încăpere de 10 metri pătrați. În tot timpul în care se află în acel spațiu toată lumea trebuie să poarte echipament personal de protecție, din care nelipsite sunt casca, bocancii cu vârf de oțel și vesta reflectorizantă. Însă adesea echipamentul este mult mai complex de atât - mănuși, căști de protecție împotriva zgomotelor puternice, ochelari, măști care să rețină particulele de praf.
Permis de lucru pentru a tăia o bucată de metal sau pentru a te sui pe o scară
Pentru orice operațiune care presupune un risc este nevoie de permis de lucru. Este și cazul tăierii unei bucăți de metal, explică managerul de șantier. „Aici nu poți să tai o bucată de metal fără să ai, dincolo de echipamentul complet de protecție, un permis de lucru și un stingător alături. Trebuie să te duci într-o cameră care se numește stație de tăiere, care trebuie să aibă minimum trei pereți, făcuți din material special, care să nu ia foc atât de repede. Înainte de asta, vii la mine cu permisul, eu văd dacă e ok, îl semnez și-ți faci treaba. Când ai terminat de tăiat, verifici locul să nu fi sărit vreo scânteie și să fi luat foc ceva, vin și eu și după aceea se închide permisul de lucru și treci la altceva”, spune Octavian Herța.
O situație periculoasă este considerată și cea în care muncitorul trebuie să urce pe o scară, chiar dacă acest lucru se întâmplă într-o cameră. De aceea și pentru folosirea ei este nevoie de un permis de lucru. „Aici, scara este numită last resort - ultima soluție. În teorie ai voie să o folosești doar dacă nu ai alt mijloc mai sigur de a lucra la înălțime, precum o platformă mobilă. Noi încercăm să îi încurajăm pe muncitori să folosească astfel de mijloace. În cazul în care n-ai cum să folosești platforma, pentru că lucrezi într-o cameră mică și lucrezi pentru un timp scurt, îți dau voie să folosești scara. Pentru asta faci permis, iar eu, ca manager, trebuie să mă duc acolo, să văd dacă într-adevăr nu poți folosi alt mijloc de lucru, să văd dacă e sigur, dacă podeaua e dreaptă, dacă nu are găuri etc”, explică managerul de șantier. În meseria lui, trebuie să evalueze constant riscuri pentru ca interdicțiile să nu meargă până la absurd - altminteri lucrările nu ar putea avansa. Însă dacă există un pericol, trebuie înlăturat chiar cu prețul producerii de întârzieri.
„Cel mai important lucru este ca muncitorii să ajungă cu bine acasă”
Întrebat cum sunt convinși oamenii să respecte regulile, Octavian Herța spune că un rol îl joacă penalizările, însă foarte importantă este cultura organizațională care încurajează respectarea normelor de protecție a muncii. De obicei, muncitorii înțeleg când li se atrage atenția că au făcut o greșeală - nu au folosit folosit corect scara sau nu au purtat cască. Însă în cazul abaterilor repetate pot primi cartonaș roșu, sunt dați afară de pe șantier cu interdicția de a lucra 12 luni în cadrul companiei.
Respectarea regulilor este verificată cu strictețe la nivel instituțional, de către autoritatea pentru sănătate și protecția muncii - un „Dumnezeu” al șantierelor britanice, după cum o numește Octavian Herța. „Cel mai important lucru este ca muncitorii să ajungă cu bine acasă”, punctează el.
Toate lucrurile care ne ajută astăzi să trăim în siguranță și confort au în spate munca și priceperea unor oameni, începând cu energia care ne aduce totul la îndemână acasă sau ne permite să călătorim departe și terminând cu clădirile în care locuim. Oamenii trebuie pregătiți nu doar să ne furnizeze servicii de calitate, ci să se și protejeze în timpul lucrului. Dar, la fel de important decât atât, au nevoie de de o cultură organizațională și de măsuri eficiente care să le garanteze siguranța.
„Asta e lege în domeniul petrolier: oricine poate opri lucrările”
„N-aș putea să mă urc pe o sondă fără cască pe cap sau fără ochelari de protecție. Chiar dacă nu este nimeni acolo care să mă vadă, m-aș simți ca și când aș merge cu mașină fără centură. Mi-a intrat în reflex”, spune Ștefan Mihăilă, tehnician în domeniul prospecțiunilor petroliere și al prospecțiunilor geofizice pentru ape termale. De-a lungul timpului a lucrat, atât în România, cât și în străinătate, cu unele dintre cele mai mari firme internaționale din domeniu și a trecut prin zeci de stagii de pregătire privind siguranța la locul de muncă. Între acestea și cursuri de supraviețuire pe mare, cursuri pentru conducere defensivă sau cursuri pentru transporturi periculoase. Foarte multe training-uri trebuie reînnoite la anumite intervale de timp - unul sau câțiva ani. „Asta te ajută să îți reamintești continuu, iar firmele mari, care se respectă, pun foarte mult accent pe treaba asta. Dacă lucrezi pe o platformă petrolieră, de exemplu, nu poți să nu faci cursul de supraviețuire pe mare. În timpul lui înveți de la cum să pui piciorul când urci pe platformă sau cum să îți găsești drumul în timpul unei pene de curent, până la ce să faci dacă elicopterul se prăbușește”.
Foto Ștefan Mihăilă, în elicopter, în drum spre o platformă petrolieră maritimă./ Arhivă personală
Spune că în locurile în care a lucrat regulile de siguranță sunt respectate. „În domeniul nostru, orice greșeală poate provoca o catastrofă și de aceea se ține foarte mult la partea de siguranță. Când suntem la o sondă, orice lucrător, indiferent de poziția lui în ierarhie, poate opri lucrările dacă ceva nu i se pare sigur. Asta e lege în domeniul petrolier: oricine poate opri lucrările și trebuie să informeze managerul de sondă despre ce a văzut. El decide apoi ce face”, spune Ștefan Mihăilă. De multe ori, lucrările sunt întrerupte pentru că a apărut un pericol temporar, precum un macaragiu care vrea să descarce ceva, în timp ce echipa de prospecțiuni tocmai și-a întins cablurile.
Un cartonaș pentru neregulile observate
Lucrând la o firmă de servicii, a văzut că unele companii din domeniul petrolier le cer celor cu care colaborează să scrie pe un cartonaș dacă au sesizat ceva, oricât de mic, în neregulă. „Dacă este ceva urgent, te duci direct la șeful de sondă, dacă e ceva ce mai suferă amânare, precum o balustradă care trebuie vopsită, scrii pe acel card. Poți, de asemenea, să scrii și lucruri pozitive”, spune Ștefan Mihăilă.
Pentru el fiecare zi de muncă începe cu pregătirea echipamentului de protecție și instrumentelor folosite. Poartă un costum antiex, pentru minimizarea pericolului de explozie, cască de protecție, bocanci speciali, rezistenți la lichide petroliere, ochelari, mănuși alese în funcție de sarcinile pe care le are de făcut. Echipamentul trebuie să fie perfect funcțional și în termen. „Casca de protecție are un termen de valabilitate pe care trebuie să îl respecți. Trebuie să fii atent la tot ce folosești, de la cel mai mic lucru, noi, de exemplu, inspectăm periodic absolut toate cablurile”, explică el.
Și în România, în acest domeniu, permisul de lucru este nelipsit. „Orice activitate trebuie anunțată. Tu nu ai voie să lucrezi dacă lucrează cineva la înălțime, pentru că poate să îți scape o cheie în cap. Dacă lucrez cu explozibil, trebuie să scriu în permis care este pericolul și ce este interzis să faci în jurul meu. N-aveți voie să lucrați cu focul, n-aveți voie să aveți emițătoare radio pentru că pot iniția explozibilul nostru, toate telefoanele trebuie închise etc. În plus, noi facem o ședință înainte de fiecare astfel de operațiune cu absolut toată lumea din sonda, inclusiv cu paznicii, care și ei trebuie să aibă telefoanele închise. N-are voie să mai intre absolut nimeni în locație, ne asigurăm perimetrul, efectiv împrejmuim zona”, spune tehnicianul.
„Dacă nu sunt supravegheați și dacă nu au supraveghetor bun care să le reamintească tot timpul, oamenii își spun în final că nu mai trebuie să poarte casca”
În condițiile în care în acest domeniu greșelile pot provoca dezastre, este uimit să vadă că unii nu respectă regulile. „Treceam de curând pe lângă o stație GPL și am văzut doi băieți care descărcau gaz dintr-o cisternă, Mă uitam că erau îmbrăcați într-un simplu tricou, cu o salopetă peste, ce-i drept. Nu aveau cască, nu aveau un stingător lângă ei. Și mă gândeam cum e posibil chiar și acum, după exploziile de la Crevedia? La stațiile mari nu am văzut niciodată așa ceva”, povestește Ștefan Mihăilă.
Cel mai greu este să schimbi rutinele deprinse de cineva într-un timp îndelungat. Ștefan Mihăilă își amintește de primele lui vizite la sondă, în anii 2000, și de oamenii de acolo care acceptau cu mare greutate să poarte casca. Însă refuzau categoric să poarte ochelarii de protecție, pentru că, spuneau ei, le strică ochii.
De când lucrează în domeniul petrolier, a văzut că esențială pentru respectarea normelor de protecție a muncii este supravegherea continuă. „Mai sunt și companii care instruiesc angajații, dar nu îi supraveghează atât de mult. Dacă nu sunt supravegheați și dacă nu au supraveghetor bun care să le reamintească tot timpul, oamenii își spun în final că nu mai trebuie să poarte casca. Intervine rutina și cred că dacă nu le-a căzut un șurub în cap vreme de 20 de ani, nu o să le cadă niciodată. Este ca și cu radarul. Tu știi că trebuie să mergi cu 70 la oră, dar, dacă nu e radar, depășești viteza”, crede el.
Împreună, devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial Verde, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul VERDE este realizat cu sprijinul CEZ România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De exemplu, în România este reglementat lucrul la înălțime, care este considerat pentru orice activitate derulată la o înălțime mai mare de 2 metri față de nivelul de referință (podea/sol). Iar lucrătorul respectiv trebuie să dețină o autorizație pentru lucru la înălțime. Practic, nu am voie să schimb un bec ars dacă pentru asta trebuie să mă cațăr la o înălțime mai mare de 2 metri și nu am autorizație de lucru la înălțime.
De asemenea, citind în articol despre închiderea radiotelefoanelor în timpul lucrului cu materiale explozibile, nu pot să nu remarc că în dotarea pompierilor (ISU) cam toate echipamentele sunt standard ATEX (anti explozie), inclusiv radiotelefoanele. Se poate spune că și la noi angajatorii tratează cu maximă seriozitate protecția muncii însă normele trebuie însușite de personalul de execuție în mod repetat, până devin reflexe.
Locul 4 (de la coadă) pe care îl ocupăm în privința accidentelor mortale de muncă arată că NTSM mai sunt tratate ca o simplă formalitate, fără să fie luate foarte în serios, în special în domenii precum industria extractivă/minerit, construcții dar și în transporturi (conducători auto).