Cu a doua Supermarţi, din ziua de 15 martie, lucrurile încep să se lămurească. Hillary Clinton se îndreaptă spre o victorie sigură şi numai doi candidaţi republicani mai pot câştiga, teoretic, nominalizarea partidului lor, Donald Trump şi Ted Cruz. Ambii sunt indezirabili pentru politicienii republicani influenţi şi care au un cuvânt de spus.
După ce a pierdut alegerile preliminare din propriul lui stat şi încă la o diferenţă mare, senatorul Marco Rubio s-a clasat pe locul trei într-un alt stat şi pe locul patru în cele rămase.
Cu o astfel de performanţă slabă, cel de-al doilea favorit al conducerii republicane a ieşit din cursă, fără prea multă glorie. Situaţia lui politică viitoare rămâne incertă.
Trump s-a clasat primul în Carolina de Nord, Illinois, Florida şi Missouri, ceea ce l-a făcut să urce la 678 de delegaţi. Dacă ar fi câştigat şi Ohio, Trump ar fi devenit de neoprit, dar - ca şi în prima Supermarţi – miliardarul a câştigat mult, fără să fi avut însă o victorie zdrobitoare. Ohio a mers, împreună cu cei 66 de delegaţi ai săi, la guvernatorul John Kasich.
Se poate spune însă că Donald Trump a câştigat prima repriză a alegerilor preliminare şi încă la o diferenţă considerabilă faţă de principalul său oponent, senatorul texan Ted Cruz. O a doua repriză va consta în alte zece state în care vor avea loc alegeri preliminare, cu un total de delegaţi de peste 1.000. Între cele mai promiţătoare competiţii electorale care vin se numără statele New York (95 de delegaţi), Pennsylvania (71) şi California (172). În plus, în mai multe state cu alegeri preliminare în pregătire sistemul va fi acela in care cel clasat pe primul loc va lua toţi delegaţii partidului său.
Ce îi uneşte pe aceşti oameni cu putere şi influenţă în partid? Mai întâi un conservatorism moderat, combinat cu o înclinaţie spre compromisuri cu aripa stângă a politicii, într-un mod de abordare pragmatic, nerigid. Apoi trecutul lor, cu trăirea în comun a marilor momente politice din ultimele decenii, unele soldate cu victorii, altele nu. Influenţii republicanilor mai arată o oroare faţă de extremism şi de atitudini politice tranşante.
În strategia conducerii partidului republican, care se opune nominalizării lui Trump, intră atacurile directe, cele prin intermediul media, acţiunile comitetelor de activitate politică şi provocările violente la mitingurile electorale. Mai nou s-au adăugat sprijinirea campaniei lui Cruz, cu speranţa că succesul acestuia va sustrage delegaţi şi nu-l va lăsa pe Trump să acumuleze minimumul de 1.237 de delegaţi, situaţie în care se va ajunge la decizia prin convenţia naţională, unde partidul îşi poate exercita influenţa asupra delegaţilor. Prin suportul dirijat către campania lui Ted Cruz, elita republicană arată că se conduce după principiul duşmanul duşmanului meu este prietenul meu.
Sub numele de partea stabilă a partidului (republican establishment) se înţelege acea grupare neomogenă de persoane cu influenţă, care iau toate deciziile importante în partid, adevăratul nucleu de putere. În el intră gruparea dirijată de familia Bush, fostul candidat prezidenţial Mitt Romney, senatorii John McCain şi Mitch McConnell, recentul congresman demisionar John Boehner, fostul congresman Eric Cantor, mai mulţi donatori foarte bogaţi, unii strategi cum e Karl Rove, consultanţi de campanie şi specialişti în colectarea de fonduri şi un număr de politicieni republicani porecliţi ironic RINO (republican in name only – republicani numai cu numele). Un nou intrat în rândurile elitei de partid este Paul Ryan, congresman al statului Wisconsin şi recent ales speaker of the house.
Ce îi uneşte pe aceşti oameni cu putere şi influenţă în partid? Mai întâi un conservatorism moderat, combinat cu o înclinaţie spre compromisuri cu aripa stângă a politicii, într-un mod de abordare pragmatic, nerigid. Apoi trecutul lor, cu trăirea în comun a marilor momente politice din ultimele decenii, unele soldate cu victorii, altele nu. Influenţii republicanilor mai arată o oroare faţă de extremism şi de atitudini politice tranşante.
Ei sunt aceia care au colaborat strâns cu democraţii în legiferarea transferurilor de întreprinderi economice în alte ţări, după care ţara a înregistrat o rapidă creştere a şomajului şi a numărului de oameni asistaţi social. Ei sunt cei care, deşi au fost extrem de critici în discursurile publice, au colaborat de fapt cu preşedintele Obama, câlcându-şi promisiunile electorale.
Tot ei sunt cei care au nominalizat candidaţi pentru alegerile preşidenţiale care s-au dovedit incapabili să atragă majoritatea populaţiei, aşa cum au fost senatorii Bob Dole şi John McCain şi fostul guvernator Mitt Romney.
Opuse establishmentului sunt Gruparea Libertăţii (Freedom caucus) din congres şi mişcarea populară Partidul Ceaiului (Tea Party), formată în anii 2008-2009.
O mare parte a susţinătorilor lui Trump sunt motivaţi de nemulţumirea furioasă faţă de establishment, pe care îl văd responsabil pentru multe din probleme critice ale prezentului. Pentru aceştia, alegerea unui candidat care să reprezinte acea parte a partidului republican pe care o socotesc greşită şi vinovată, simbolizată de establishment, ar fi o mare greşeală. Eliminarea prin voturi insuficiente a favoriţilor în care establishmentul îşi pusese speranţele, Jeb Bush şi Marco Rubio, demonstrează că forţa politică care li se opune e puternică şi decisă. Votanţii lui Trump sunt conştienţi de scăderile lui personale, ca şi de gafele comise pe drum, dar continuă să-l susţină, făcând diferenţa între mesager şi conţinutul mesajului.
În ultimul efort pentru blocarea lui Trump, establishmentul speră ca acesta să nu atingă majoritatea minimă de delegaţi (1.237 de delegaţi, adică 50% +1) şi să se ajungă la convenţia naţională negociată, unde delegaţii pot fi redistribuiţi în favoarea unui candidat non-Trump.
Marţi 22 martie vor fi alegeri în Arizona (58 de delegaţi, câştigătorul-ia-totul) şi Utah (40 de delegaţi). În prezent, sondajele de opinie arată că Trump conduce în statele Arizona, California, New York şi Pennsylvania, ca şi pe plan naţional, unde raportul opţiunilor electorale este Trump 36%, Cruz 22%.
Dar perspectiva ca partidul republican să sufere o scindare, în cazul în care elita partidului îl privează pe Trump de o nominalizare sprijinită de numărul impresionant de victorii, este o perspectivă reală. Într-o astfel de situaţie, partizanii lui Trump ameninţă că nu se vor prezenta la alegeri, sau că vor constitui un nou partid. De cealaltă parte a balanţei se plasează posibilitatea unui compromis care va linişti furtuna din partidul republican, dacă greii din partid vor renunţa la război şi îl vor accepta pe cel care, până acum, nu a încetat să-i contrazică şi să-i surprindă.
CITEȘTE ȘI:
„Oh, Doamne, aşa ceva nu se va întâmpla...” Și un punct de cotitură: a doua Supermarţi
Urmările Supermarței: Hillary Clinton este la un pas de stabilirea unei premiere istorice
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Intre Cruz si Trump, tot Trump e mai bun pt miliardarii aia. Totusi, este o mica sansa sa incerce ceva la conventie: sa treaca mai multe tururi fara ca cineva sa stranga 50% (pentru asta au mare nevoie de Kasich sa ramana in cursa). Treptat delegatii nu mai sunt obligati sa voteze conform delegatiei de la stat si cum toti sunt de fapt controlati de partid.... ne putem trezi cu un al 3-lea candidat aparut de nicaieri: de exemplu Romney, sau mai stiu eu cine. Ar fi un dezastru pt ei, ar insemna ca Trump merge independent si ca o sa piarda alegerile prezidentiale.... dar e perfect posibil sa le convina sa castige Hillary Clinton, care e establishment total si nu Trump sau Cruz.
Sunt de acord insa ca establishmentul s-a acomodat deja cu nominalizarea lui Trump, consolandu-se ca acesta va pierde oricum in fata lui Clinton. Singurul motiv pentru care cred ca opun rezistenta si pun in scena campania anti-Trump este legat de alegerile pentru Congres care se desfasoara paralel cu primarele. Daca Trump ar figura ca un candidat acceptat de GOP, partidul ar pierde sprijinul hispanicilor, segment electoral esential pentru ei. O campania incinsa pro si anti-trump mobilizeaza insa electoratul republican, care pana in prezent cel putin s-a prezentat masiv la urne, spre deosebire de democrati unde lucrurile sunt destul de asezate.
In privinta avortului, parearea mea este ca nu prea exista cale de mijloc. Fie sustii dreptul de a dispune de propriul corp si il accepti cu totul, fie consideri ca fetusul are drept la viata, si atunci respingi avortul drept crima in orice situatie. La fel cum respingi dreptului unei mame de a-si eutanasia copilul de cinci ani pe motiv ca este rodul unui viol sau pentru ca a orbit si nu mai corespunde asteptarilor.
Daca establishmentul si-ar propune serios oprirea lui Trump, acesta nu ar avea nici o sansa. Sustinerea lui este doar de 40%. Cu un singur contracanditdat, ar pierde constant in statele ramase, cu cateva exceptii notabile, cum ar fi in New York. Cum el are nevoie de peste 50% dintre delegatii ramasi, esecul nominalizarii ar fi sigur.
Establishmentul se teme insa mai mult de o victorie categorica a lui Cruz, oricat de improbabila ar fi aceasta, chiar si intr-o cursa unu la unu cu Trump(are nevoie de 80% din delegatii ramasi). Asa ca vor continua cu jumatatile de masura. Il vor sprijini vocal si financiar pe Cruz, dar totodata, pentru a-l impiedica isi ia avant si sa castige decisiv, ii vor taia aripile mentinandul in cursa pe Kasich.