Tu știi ce fac bunicii tăi acum? Joacă Warcraft în rețeaua televiziunilor de știri

Le spuneam, prietenilor, în campania electorală din toamna lui 2014, să nu judece atât de rece și distant situația pensionarilor care au altă opțiune politică și care petrec ore întregi în fața televizoarelor pe posturile de știri.

Multe voci - de la jurnaliști, până la bloggeri și internauți - reduc telespectatorii aflați vineri în Piața Constituției la o mână de bătrâni decuplați de România și nevoile sale reale, analfabeți în democrație, săraci, prost îmbrăcați și cu o sănătate precară. S-a umplut netul de glume, fragmente de interviuri, sentințe despre pensionarii senili care merg la vot și ne decid viitorul.

Imaginile cu participanții la manifestația de vineri ar trebui să ne provoace, însă, dureri insuportabile, pentru ca sunt, în fond, oglinda unei bune părți din România, proiecția noastră, a celor care pretindem că prin munca noastră, „îi ținem în spate și le plătim pensiile”.

Gradul de civilizație al unui popor se măsoară în modul în care își tratează copiii, dar și la felul în care are grijă de bătrânii săi. 

Să ne reproșăm că nu ne-am văzut părinții și bunicii mai des, că nu îi scoatem în oraș, că nu îi luăm cu noi în city-break-uri, ca să le explicăm ce țară ne dorim pentru nepoții lor. 

Să ne pară rău pentru că nu le arătăm că lumea noastră e altfel. Să ne întrebăm de ce i-am abandonat acolo, pe fotolii, ca să devină captivii unor scenarii fictive, care le alimentează senzații grele de insecuritate, care îi îndeamnă să lupte, înfricoșați, într-un fals război al supraviețuirii, având ca arme telecomanda și ecranul TV.

Întrebați-vă cum ați reacționa voi, cei mai tineri, dacă ați avea vârsta lor, copiii ar trece rar să vă vadă, plecați pe afară sau prin alte orașe, nepoții deloc, iar universul vostru s-ar restrânge la câțiva oameni care latră în televizor, vă provoacă temeri pentru care tot ei au cheia, vă asaltează cu titluri apocaliptice despre pericole inexistente cu tactici de supraviețuire date tot de ei. 

Să provoci sentimente de insecuritate și pericol iminente - aceasta este una din cele mai vechi metode de manipulare, iar cei care o practică zi de zi știu foarte bine și s-au perfecționat. Ei anunță dezastrul imaginar, ei se luptă pentru victime și sunt solidare cu ele, ei găsesc răspunsul, tot ei sunt trimișii lui Dumnezeu pentru cei din fotolii. Monitorizați titlurile de pe ecrane, cu mici excepții pe care le găsiți pe unele posturi onorabile: „dezastru imediat/ decizia care afectează toată România/ scumpiri în lanț/ șoc la pompe/ exploziv/ urmează- pericolul care pândește/ negocierile secrete care afectează pensionarii".

Dacă nu ar exista amenințări, ei, cei care le țin partea necăjiților, nu ar avea de ce să lupte pentru telespectatori. Dacă nu ar exista pericole după colț, nu ar avea cum să îi țină în fața televizorului. Și nu ar avea nici rezolvări pe care să le urle.

Aceste microuniversuri în care au căzut prizonieri pensonarii noștri sunt, dacă vreți, precum jocurile de calculator în rețea, în care înarmat și trecând de peripeții la fiecare secundă, riști să stai 24 de ore pe scaun și cu căștile pe urechi fără să-ți dai seama, omorând dușmani la fiecare metru, doborând dragoni, construind tranșee ca să stai la adăpost și câștigând vieți și averi în mediul virtual.

Ca o paralelă, la final de zi, hipnotizați de posturile de știri cu retorică apocaliptică, bătrânii noștri pică obosiți ca după o zi de Warcraft, își fac cruce recunoscători că au mai trecut printr-o luptă cu politicienii, instituțiile care le scumpesc pâinea și cartofii sau guvernele de tehnocrați care le taie pensia și le cresc TVA-ul, vânzându-le țara străinilor.

În ce privește modul în care noi, populația activă, ne îngrijim bătrânii nu e un motiv pentru care să fim mândri. 

De ce ne batjocorim bătrânii?

În cele mai multe state din Vestul Europei, vârsta de peste 65 de ani este considerată cea mai liniștită și aducătoare de satisfacție. Majoritatea cetățenilor UE o descrie ca fiind cea mai frumoasă perioadă a vieții, în timp ce în România este considerată cea mai urâtă. Un studiu Eurostat făcut public în 20 martie 2014, de Ziua Fericirii, citat de Știrile ProTV, indică faptul că satisfacția vieții pentru românii de peste 64 de ani este punctată la 6.2, una dintre cele mai scăzute în Europa. În oglindă, tendința este inversă în rândul tinerilor, care dau nota 7.1 vieții lor.

Și dacă vorbim cu adevărat despre pericole reale, nu cele imaginate pentru audiență, o anchetă "România, te iubesc", despre modul în care își tratează cetățenii acestei țări pensionarii, aduce în față cifre care ar trebui să nu ne lase să dormim. Se estima, în 2014, că în țara noastră ar putea fi un milion de bătrâni lăsați să se descurce singuri de copiii și nepoții plecați afară la muncă. În timp ce pentru cetățenii din occident vârsta a treia este o lungă vacanță, în cazul bunicilor noștri, căminele arată ca adevărate lagăre. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp