Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Tudor Chirilă, la un an după tragedia de la Colectiv: „Deși suntem victime împărțim aceeași vină cu călăii noștri”

Tudor Chirilă vorbește într-o postare pe Facebook despre cum s-a schimbat România după tragedia de la Colectiv.

„Drama unor oameni care au ars de vii într-un club total nepregătit pentru a face față unui incendiu de asemenea proporții combinată cu lipsa de responabilitate a patronilor și a autorităților amorțite de exercițiul iresponsabil al supraviețuirii la negru a scos zeci de mii de oameni în stradă într-o revoltă spontană care a dărâmat un guvern politic și a adus în loc un guvern de tehnocrați. Mai bine sau mai rău, acest guvern a încercat să conducă altfel o țară care se dovedește contaminată total de efectele caracatiței politice hrănită ani de zile cu indolența și lipsa noastră de reacție civică. Deși suntem victime împărțim aceeași vină cu călăii noștri. 

Politicenii s-au regrupat repede și au început să decredibilizeze pe toate căile media care le sunt aservite într-un fel sau altul orice inițiativă de reformă și mai ales de dezvăluire a modului corupt în care funcționează sistemul. Cu toate astea s-au făcut progrese mici dar esențiale pentru speranță în educație, sănătate, cultură, gestiunea fondurilor eruopene etc.”, a scris Tudor Chirilă. 

El a arătat prin ce greutăți trec răniții din incendiul de la Colectiv. „Morții din Colectiv au scos lumea în stradă și au transformat acel eveniment nefericit într-o zi care va rămâne în memoria colectivă mulți ani de acum înainte. Pentru ei coșmarul a luat sfârșit odată cu sunetul neîntrerupt al aparatelor de la terapie intensivă. Familiilor lor le-au rămas certificatele de deces, durerea și întrebările fără răspuns. COLECTIV este însă și despre cei care au supraviețuit. În general când rostești “supraviețuire” însoțești cuvântul cu un sentiment de bine căci ce poate fi mai rău decât moartea? Poate nu mai rău decât moartea, dar la fel de rău este să rămâi în fără viață și să fii exclus din lumea “normală” de niște răni îngrozitoare care te-au mutilat ireversibil”, a mai arătat cântărețul.

Pe 30 octombrie trupa Vama va cânta la concertul „Colectiv - Nouă ne pasă”, organizat în beneficiul răniților de la Colectiv.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult