Foto dpa picture alliance / Alamy / Alamy / Profimedia
Conform Amnesty International și ministrului de Externe al Germaniei, Heiko Maas, Turcia ar trebui să fie o destinație sigură nu doar pentru turiști, ci și pentru activiștii drepturilor omului.
Actualmente, în vremuri de pandemie, Turcia se străduiește să arate cât de atractivă este ca destinație, scopul fiind cel de a convinge UE să anuleze restricțiile de călătorie, încă în vigoare pentru majoritatea statelor ce nu aparțin blocului european.
Însă la fel importantă ca siguranța turiștilor este libertatea militanților, a jurnaliștilor, avocaților, scriitorilor, într-un cuvânt, a celor ce își permit să critice regimul de la Ankara.
Vineri, 3 iulie: la Istanbul s-a încheiat procesul "Büyükada", intentat împotriva a 11 activiști care în iulie 2017 au fost arestați în timpul unei întruniri organizate pe insula Büyükada. O condamnare - o veritabilă declarație de război a guvernului Erdoğan, o mănușă aruncată protecției internaționale a drepturilor omului.
În cadrul pledoariei finale a unui proces care durează de mai mult de 2 ani, procurorul a solicitat pedepse cu închisoarea de 15 ani, iar pentru 5 dintre acuzați, printre care și cetățeanul german Peter Steudtner, achitarea. În ziua de 3 iulie au luat cuvântul avocații apărării, ce și-au rostit pledoaria finală, solicitând eliberarea tuturor activiștilor.
Pe durata procesului, toți acuzații s-au aflat în libertate. 8 dintre ei au fost eliberați din arest preventiv în octombrie 2017, în timp ce Taner Kılıç, președintele onorific al Amnesty International Turcia, s-a aflat în arest peste 400 de zile.
Acuzația împotriva acestuia s-a bazat pe faptul că în 2014 ar fi descărcat pe telefonul mobil aplicația Bylock, prin intermediul căreia ar fi comunicat cu membrii mișcării Gülen. Ulterior, rapoarte ale poliției și ale unor instituții independente au dovedit contrariul.
Împotriva lui Peter Steudtner nu s-au găsit dovezi, ceea ce însă nu l-a scutit de arestul preventiv. Decizia instanței de judecată nr.35, care (de această dată) este considerată profesionistă și relativ autonomă, a fost așteptată cu maxim interes. În 18 februarie, o altă instanță a achitat din lipsă de probe 3 acuzați în dosarul "Gezi", printre care se afla și cunoscutul mecena Osman Kavala. Din păcate însă, imediat după hotărâre, politicieni de înalt rang au reproșat judecătorilor lipsa de obiectivitate și înaltă trădare, ceea ce s-a soldat cu o nouă arestare a lui Kavala.
Ceva similar se aștepta și în dosarul Büyükada: în cazul în care câțiva dintre cei 11 sunt condamnați, Turcia ar fi primul stat din istoria de 60 de ani a Amnesty International care să persecute militanți pentru activitatea lor umanitară.
Până la urmă, totul depinde de bunul plac al autorităților turce care, până și în plină pandemie, continuă să persecute pe oricine îndrăznește să critice gestiunea crizei COVID-19 pe canalele de social media.
Ca să nu mai vorbim de amnistia decisă ca măsură împotriva corona. De acest „gest" nu au beneficiat deținuții politici, din închisori fiind eliberați în schimb 90.000 de criminali, printre care și unul dintre capii mafiei turcești, Alaatin Çakıcı (printre altele, condamnat pentru instigare la omor).
Însă oricum, în curând, criticile poporului nu vor mai ajunge la urechile dictatorului prin intermediul canalelor sociale internaționale (deci „imperialiste" Twitter, Facebook și YouTube), ce s-au făcut „vinovate" de răspândirea unor „atacuri" la adresa familiei fiicei lui Erdoğan. Consecința logică: până la sfârșitul lui 2020 se va introduce o legislație strictă privitoare la reglementarea strictă a social media, pe care a numit-o „imorală". Iar pentru a desăvârși imaginea supremației turcești din vechiul Constantinopol, este foarte probabil ca, în ciuda controverselor internaționale, cântecul muezinului să răsune și din minaretele catedralei Sfânta Sofia începând cu 15 iulie… și nici măcar proaspăta achitare a lui Peter Steudtner, anunțată în după-amiaza zilei de 3 iulie, nu îi va mai putea acoperi ecoul...
În procesul care a zdruncinat Turcia, doar activistul german împreună cu suedezul Ali Gharavi și alți 5 colegi turci au fost eliberați Toți ceilalți 4 acuzați, cetățeni turci, au fost condamnați la pedepse cu închisoarea. Taner Kılıç a primit 6 ani și 3 luni de detenție pentru „apartenență la o organizație teroristă", iar ceilalți 3, sub acuzația „sprijin acordat unei organizații teroriste", pedepse de până la 5 ani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mno, si iaca: Romania este iarasi in realitatea care ne-a dominat aproape 1000 de ani: pozitia geografica la confluenta unor mari imperii. Rusia care se viseaza iar centrul Sovietelor, Turcia care incearca sa redevina Imperiul Otoman (unde pui ca acum are, deja, "trupe" in spatele "liniilor inamice") si UE care vine din Vest. Mai nou apar si influentele SUA si China, foarte puternice chiar daca doar remote. Neplacut este ca, de data asta, Rusia, Turcia si China se inteleg si si-au dat mana, UE este incapabila iar SUA nu are de ce sa-si riste liniste cand se poate retrage in siguranta izolarii sale geografice.
Se anunta vremuri interesante.
Odata cu interventia in Siria, turcii au inteles ca pot si vor mai mult, ca vechile randuieli ii constrang excesiv, iar ce se intampla acum acolo ar trebui privit si din perspectiva Anatoliei profunde, extrem de diferita de Istambulul cosmopolit. Turcia e acum o tara ce redevine mare, croindu-si noul drum dupa 100 de ani de cautari intre modernitatea europeana si traditiile seculare.
Privind spre evolutiile din Turcia putem intelege ca nimic din ceea ce azi pare etern nu e ireversibil, iar un anumit mod de viata se poate dobandi sau pastra doar prin eforturi si lupta continua. Iar lupta e dura, e despre invingatori si invinsi, corectitudinea politica neregasindu-se aici!