Foto: Ziua de Constanţa
Ai zice că reluarea sfintei slujbe de Înviere din inițiativa Arhiepiscopului de Tomis e un caraghioslâc care, săvârșit în bătătura Bisericii, poate rămâne, ca multe altele, în marea grădină a Domnului. Din păcate, e mai mult decât atât.
E un gest de sfidare la adresa autorității statului, care s-a văzut nevoit să protejeze prin lege laică viața oamenilor de obiceiurile bisericești. Statul a trebuit să facă astfel ceea ce BOR n-a fost în stare, punând oamenii la adăpost de riscul unei posibile contaminări, datorate mențierii precum sfintele moaște a unor resturi de obicei barbar și rit medieval. Cu respect și, s-ar părea, cu mai multă aplecare față de spiritul literei sacre, statul a îndrumat poporul să caute biserica din suflet și lumina dinăuntru.
Tomitanul nu doar că s-a opus, dar continuă să pună mistria la zidirea deșertăciunii, arătându-ne că lumina nu e-n oameni, nici de la Ierusalim venită, ci la el în biserică, la dată și oră fixă. O demonstrație mai pământeană de egolatrie nici c-am văzut! O caricatură mai reușită făcută Bisericii chiar dinăuntrul ei nici că se putea!
Sigur, un pic de lumină în plus nu strică nimănui, dar asta presupune să fii un om care, luminat de este, radiază spre alții, nu unul care întoarce lumina spre el însuși, să poată fi văzut mai bine. Căci Tomitanul, eliberat mai deunăzi din strânsoarea poterei statului, care i-a urmărit o vreme interesul aprins mai repede ca lumina Învierii prin viile Dobrogei, vrea să-i bată acum sfidător obrazul, pe care un bun creștin ar fi trebuit să i-l întoarcă. Același Tomitan care, să ținem minte, îi aprindea special lumina lui Adrian Năstase, romantic, la malul mării…
Această mică, măruntă, neînsemnată, nu-i așa, ispită pământească, numită semeție, i-a tot dat târcoale pe la mai toate slujbele din pandemie. Și, ba a chemat oamenii la împărtășanie, ba i-a servit cu aceeași linguriță, ba a închinat copiii laolaltă cu categoriile de risc... Să ispitești inimile curate și duhul sărac, căruia poți să-i faci, sfidând autoritatea laică, lumină spre lumea cealaltă, mi se pare însă o îndrăzneală mult prea mare. Iar dacă BOR consimte periculos la spectacolul grotesc din sânul ei, statul laic e obligat să arate că niciun om, oricât de preaînalt, preasfânt sau preasemeț, nu-i mai presus de lege.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca nu cumva face toate astea nu din initiativa prorpie, ci la ordin. Ei, al cui.....
Asta scria Dostoievski in secolul 19...
Mare ti-e gradina, Doamne, si multi au sarit gardul, cu toate ca portile erau larg deschise!