Foto: Profimedia Images
Imaginile evacuării americane din Afganistan au devenit instantaneu un simbol al lumii în care trăim. Dacă după 1989 Statele Unite rămâneau unica superputere și reprezentau, prin propriul exemplu, un model de democrație și stat de drept care influența democrațiile tinere, astăzi trebuie să constatăm, nu fără îngrijorare, că această abordare americană și-a atins, cel puțin în Afganistan, limitele.
Pentru noi, românii, influența Statelor Unite în materie de libertate, democrație și stat de drept a fost și rămâne crucială. Apartenența noastră la NATO este garanția securității noastre într-o regiune în care, iată, Rusia nu se sfiește să redeseneze frontierele prin forță militară, ca în Ucraina și Georgia, sau prin susținerea dictaturilor din propria vecinătate, ca în Belarus. Reformele din justiție, întrerupte între 2016 și 2019 de PSD și aliații săi, au fost cerute și susținute cu perseverență și tenacitate de către aliații noștri americani mai mult decât de clasa noastră politică.
Statele Unite trec ele însele acum printr-un moment strategic. Atenția lor se orientează asupra propriilor probleme de leadership la cel mai înalt nivel și mai apoi spre refacerea credibilității afectate de retragerea dezordonată în fața avansului taliban. Iar o preocupare mai mare a Statelor Unite pentru problemele interne nu ne poate lăsa indiferenți.
Foto: George Călin/ Inquam Photos
Noua situație politică trebuia să ne motiveze să fim noi mult mai responsabili în domeniile unde până acum contam pe sprijinul american și să nu creăm în mod inutil crize politice interne. Dacă în domeniul apărării puterea alianțelor noastre defensive vine din unitatea aliaților și acțiunile pe cont propriu sunt contraproductive, nu așa stau lucrurile în domeniul justiției sau al crizelor politice.
Aflate într-o campanie internă prea vizibilă (PNL) sau mai ferită de atenția publică (USRPLUS), principalele partide ale coaliției de guvernare au ratat ocazia unei aplanări a conflictelor interne atât din cadrul lor, cât și din cadrul coaliției. Mai mult, ambele partide au împins România într-o criză guvernamentală lipsită de orice miză pentru cetățenii neînregimentați în vreun partid. Singurul fapt oarecum pozitiv al acestei crize guvernamentale este demiterea fostului ministru al Justiției, Stelian Ion. Pornit la drum cu bune intenții și cu imaginea unui luptător pentru independența justiției, realizările sale în domeniul reformării justiției, a revenirii asupra modificărilor nocive operate de alianța PSD ALDE între 2017 și 2019, sunt inexistente. Oricât l-am simpatiza pe domnul Ion și oricât am aprecia bunele dumnealui intenții declarate, justiția de astăzi se face tot după legile epocii Dragnea. Iar dacă nu intervin urgent modificări legislative, riscăm să ne prindă anul electoral 2024 cu legile justiției nemodificate.
Ne poate avantaja un asemenea scenariu? Oare cum am fi priviți dacă, după patru ani de coaliție PNL-URSPLUS-UDMR, am avea aceleași legi ale justiției ca în 2019? Cum am putea să le explicăm aliaților noștri americani și europeni că trebuie să ducă o luptă cu corupția din România, luptă pe care românii înșiși nu o duc atunci când li se oferă ocazia? Sau cumva politicienii coaliției se pregătesc, asemenea colegilor lor afgani, să părăsească în fugă locul faptei după ce dușul rece al alegerilor din 2024 îi va fi trezit la realitate? Iar noi, cetățenii și alegătorii, unde suntem în acest joc? Sau ne pregătim deja, fiecare cum putem, pentru marea evacuare post-electorală de peste trei ani?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Nu există la acest moment o forţă politică mai redutabilă decât alianţa discretă, dar extrem de eficientă, dintre preşedintele Iohannis şi PSD. "