Un băiat în vârstă de 11 ani a ajuns noaptea trecută singur în Slovacia, el având doar un rucsac, o pungă de plastic, un paşaport şi un număr de telefon scris pe mână, a anunţat Ministerul slovac de Interne, scrie News.ro.

( Sursa foto: Facebook / Ministerul de Interne Slovac)
Băiatul a ajuns singur deoarece părinţii săi au fost nevoiţi să rămână în Ucraina.
Copilul a fost preluat de voluntari, care i-au dat hrană şi apă. “El i-a cucerit pe toţi cu zâmbetul său, curajul şi determinarea demne de un adevărat erou. Datorită numărului de telefon de pe mâna sa şi a unei bucăţi de hârtie din paşaport, el a reuşit să ia legătura cu cei dragi, care au venit apoi şi totul s-a terminat cu bine”, a precizat ministerul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Joi seară m-am întors la Brașov după un program de training la București, cu trenul de Viena. Trenul era plin de refugiați ucraineni, femei cu copii și vârstnici, cu bagaje puține, unii dintre ei nici măcar nu aveau loc pe scaun. Trebuie să vezi privirile acelea derutate, speriate, triste, ochii aceia înfundați în orbite de oboseală și durere, lacrimile care curg încontinuu ca să înțelegi tragedia pe care o trăiește acest popor. Era o doamnă cu un copil de câțiva ani și cu mama ei. Erau din Odessa, plecau spre Olanda. Cei care mă cunosc mai bine știu că am tot timpul la mine jucării pe care le folosesc ca premii pentru cursanți. I-am dat copilului o minge galbenă cu un pic de albastru, dar m-a durut sufletul că nu am putut face mai mult pentru ei atunci. I-am privit în timp ce plecau, iar copilul ținea în mânuță mingea aceea sus, ca un simbol al victoriei și al speranței. În tren am văzut o mamă cu fiica ei, cam de o vârstă cu fiul nostru. Fata dormea, mama ei o mângâia, a rezistat un pic și a adormit și ea, dar așa, in somn, a continuat să o mângâie, și să lăcrimeze. Este o imagine care mă va urmări tot restul vieții. Cei care nu înțeleg ce se întâmplă și bagatelizează această tragedie sunt și niște nemernici și complici."
Este vorba de OMENIE, în articol, ca și în textul citat. Sentimente umane, empatie. Faptul de a fi în stare să SIMȚI nu sa RAȚIONEZI durerea, tristețea, sentimentul acut al altuia de a fi singur și pierdut în mijlocul unui Univers ostil. Asta ne face umani, mult mai mult decât IQ-ul (okay, și ăla e bine să fie peste sută, totuși).
Cei care în fața unei expuneri de SENTIMENTE vin cu texte, replici la logică, sunt ori evident pe lângă subiect ori una din doua - idioți utili sau salariați ai URSS Rev.2.0
De ce insiști să tot jignești cu un fals aer doct ?
Lasă-ne nene în pace în "imbecilitatea" noastră.
"un tip imparțial care-și vede de treaba lui"
Propunere:
Tipul imparțial să își vadă de treaba lui acasă, în liniște, cu internetul deconectat.
Sunt destui care ne umplu urechile cu cretinisme, nu mai dorim și fals-intelectualisme.
Deci, liniște, te rog!
Opinia ta nu este diferită, este inexistentă. Aer poluat. Vânt și nimic altceva. Cuvinte puse laolaltă, unele în mod inutil cu majuscule. Nu ascunde gândire, doar tastare, nu conține idei ci numai vorbe. Vânt. Și miros neplăcut.
Ai donat UN LEU pentru refugiați? Ai semnat măcar o petiție dintre multele care au circulat pe net? Ai avut măcar ideea de a ajuta cumva, real, în criza existentă?
Oricum înafară de bătut din gură (tastatură) tot nu vei face nimic, stimabilo, deci liniște la galerie.
LE
Ii dispretuiesc si pe cei care din prostie sau ticalosie vehiculeaza ideea tampita cum ca cu rusia se poate sta de vorba sau poate exista prietenie. Majoritatea sunt niste frustrati si niste ofticosi de la aia cu bani gen Vantu pana la amici de-ai mei care fie sunt naivi fie sunt niste frustrati
Inimi de piatră vrem (avem)!
Vai de mine. Să ne astupăm urechile, să nu mai auzim. Dvs puteți s-o faceți. Sau mai bine nu mai citiți nici un fel de știri.
OK, poate nu credeți că povestea puștiului e adevărată și de aia nu va mișcă. Dar cohortele de refugiați? Fetița cu valiza? Sunteți femeie? Mamă poate? Dacă ați fi fost în locul mamei puștiului și n-ați fi putut pleca ( ori pleca odată cu copilul) nu cumva v-ați fi trimis copilul afară din teatrul de război să-l știți în siguranță?
Problema dvs e că nu știți să faceți diferența între manipulare și o realitate dureroasă. Ori ca să nu simțiți durere vă refugiați după " manipulare ". Știm asta de la covid.
Propunerea mea ar fi ca personUlitățile de acest gen să NU MAI SCRIE REPLICI in-umane. Propun să le acordam cu gentilețe permisiunea de a citi - chiar recomandarea de a o face, evident că după știri se poate trece la CĂRȚI - "cărti, te fac neprost"