Un copil de 16 ani a murit. Nu doar pentru că un medic a refuzat să-l opereze, ci pentru că un întreg sistem a eșuat. Pentru că un întreg sistem nu funcționează cu adevărat, de zeci de ani. A murit pentru că nu avea părinți care să lupte pentru el, pentru că sora lui mai mare nu cunoștea pe nimeni, iar dacă nu cunoști pe cineva, la spital, nu prea ai cum să fii băgat în seamă. A murit de o boală care, în zilele noastre, ar fi trebuit să fie tratabilă. Șase ore de chin într-un spital din România. Șase ore în care un copil putea fi salvat, dar nu a fost.
Un copil de 16 ani a murit cu zile. În plină campanie electorală, iar noi, ca societate, suntem anesteziați. Ne mulțumim cu o declarație goală a ministrului sănătății și cu tăcerea asurzitoare a prim-ministrului. Am devenit indiferenți la tragedii care ar trebui să ne zguduie din temelii.
Acest copil nu ar fi trebuit să moară. În afara medicului chirurg, în acel spital erau multe alte cadre medicale care ar fi putut lua niște măsuri. Un spital nu ar trebui să depindă de toanele unui singur om, un sistem funcțional înseamnă mecanisme care să prevină erorile, abuzurile și lipsa de acțiune. Dar avem noi, oare, un sistem funcțional? A fost managerul spitalului informat despre situație? Dar directorul medical? A fost consultat juristul spitalului? A fost anunțată Direcția de sănătate publică? Un singur om a avut întreaga puterea de a decide? A făcut cineva ceva? A încercat măcar? Sau pur și simplu s-au uitat cum moare, gândindu-se cu toții că nu au ei ce să facă? Și da, în lipsa unor reguli clare, poate că chiar nu știau sau nu aveau ce să facă.
Sistemul de sănătate este un amalgam de aranjamente: știi pe cineva să te ajute, ai șanse. Nu știi? Atunci poate ai noroc, poate nu. Copilul de la Târgu Jiu nu a avut nici șanse, nici noroc. A avut ghinionul să întâlnească ce-i mai rău în sistemul de sănătate: nepăsarea, dublată de lipsa de reglementări și reguli care să intervină atunci când un cadru medical nu-și face treaba și care să impună responsabilitate.
Ministrul Alexandru Rafila a ieșit să declare că „el l-ar fi operat” pe acel copil. Și cu asta, discuția a fost închisă. Nu se simte responsabil. La fel cum zecile de miniștri care s-au perindat la conducerea sănătății nu se simt responsabili pentru prăpastia în care ne aflăm. Astăzi, problema sănătății nu mai este despre lipsa banilor sau a dotărilor, ci despre lipsa viziunii, a strategiei și a liderilor care să își asume schimbarea.
Noi am propus o soluție
În 2022, am transmis și am discutat cu Ministerul Sănătăţii - România despre un proiect pilot care își propunea să testeze un altfel de management de spital. Un model bazat pe guvernanță – pe responsabilitate, pe luarea deciziilor bine fundamentate și coordonarea eficientă. Un model centrat pe pacient, care ar fi putut preveni exact tragedii de acest fel.
Au trecut doi ani. În acest timp, am primit doar promisiuni sterile și amânări. În ciuda unei întâlniri la nivel înalt, la Palatul Victoria, nici ministrul sănătății, nici prim-ministrul nu au făcut vreun pas concret pentru a pune acest proiect în aplicare.
În 18 ani, Legea sănătății a fost modificată de mii de ori, devenind incoerentă și imposibil de aplicat. Cu toate acestea, în plină campanie electorală, niciun politician nu își asumă reforma reală a sănătății. În schimb, ne promit din nou spitale. Aceleași promisiuni goale, aceleași proiecte reciclate. Și noi, cetățenii, am devenit atât de obișnuiți cu răul, încât nici măcar moartea unui copil nu ne mai face să-i tragem de mânecă pe cei care conduc această țară.
Iar cazul acestui copil, nu e singular:
În iulie 2023, o femeie a născut pe trotuarul din fața spitalului din Urziceni, pe motiv că acolo nu există medic ginecolog.
În august 2023, o tânără de 25 de ani, însărcinată, a murit la maternitatea din Botoșani după ore de chin, în care nu i-a acordat nimeni atenție. A murit strigând „Nu am aer”
La începutul acestei luni, o femeie a murit pe trotuarul din fața spitalului din Slatina, de unde tocmai fusese trimisă acasă, fără a-i fi fost descoperit infarctul miocardic pe care-l suferise...
Este timpul să spunem STOP și să cerem cu fermitate o reformă reală a sănătății. O reformă bazată pe reguli clare, cu spitale care funcționează conform unor proceduri și protocoale bine definite, nu după capriciile sau lipsa de implicare a unor indivizi. Trebuie să cerem partidelor politice – și în special celui care va forma cel mai probabil următorul guvern – să ne prezinte un plan concret pentru sănătate, nu unul care va rămâne doar pe hârtie. Cum vor transforma sănătatea într-un sistem dedicat cu adevărat protejării și salvării vieții pacienților?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Plătim mii de euro salarii, doar pentru a muri în spitale...