Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un fenomen: solidaritate în vremuri de COVID. Elevii din echipele de robotică ale României s-au reprofilat și produc la foc continuu viziere pentru spitale

Viziere elevi liceu

Foto: Cornel Noana Facebook

Se pregăteau de etapa națională a concursului de Robotică. Strânseseră bani din sponsorizări și construiau un proiect cu care să vină la București. Între timp, a venit pandemia, competiția a fost suspendată, iar elevii au intrat în izolare.

Vorbim despre unii dintre cei mai promițători tineri ai generației Z de la noi. Echipele de Robotică ale Colegiului Unirea Focșani, coordonate de profesorul Adrian Colin, au fost în ultimii ani la cele mai mari competiții de tehnologie din lume. Anul trecut, la Detroit, în Statele Unite, acum doi ani la Chiang Mai, în Thailanda. Când prin mințile acestor tineri zburdă numai idei din viitor, cum să le ții în izolare? Nu le ții, le lași să colinde. „Ne-am întrebat cum putem noi ajuta în această criză”, spune profesorul Adrian Colin, care a văzut că cele mai mari nevoi acum sunt echipamentele de protecție. „Ne-am gândit că am putea face viziere pentru personalul medical cu imprimanta noastră 3D”. Un elev din Galați pusese deja în practică ideea cu succes, iar Asociația Nație prin Educație, cea care organizează de câțiva ani încoace aceste competiții de Robotică, a încurajat inițiativa. Așa că profesorul i-a pus pe elevi la treabă. 

Au căutat împreună un prototip care să fie ergonomic, fiabil, au ales un model făcut în Cehia, open source și, cu banii strânși pentru competiție au cumpărat filament pentru producerea echipamentelor. Între timp, un antreprenor a mai donat o imprimantă 3D. La Colegiul Unirea Focșani se lucrează 24 de ore din 24. Imprimanta printează la foc continuu, supravegheată prin camere video de echipă; fiecare elev, de la el de acasă. Profesorul mai merge din când în când și schimbă filamentul. „Ar mai fi nevoie de o imprimantă”, spune, „dar, chiar și așa, reușim să facem în fiecare zi câte 10 bucăți”. Vizierele sunt igienizate apoi cu alcool izopropilic și trimise la instituțiile medicale cu instrucțiunile de sterilizare, pentru a putea fi folosite. Ieri, directorul Colegiului, profesorul Cornel Noană, a anunțat că primele viziere au ajuns deja la Serviciul de Ambulanță Focșani, la Spitalul Județean Vrancea și la Centrul de Dializă.

Producerea vizierelor de către echipele de Robotică ale elevilor din România a ajuns deja fenomen. Profesorul Adrian Colin spune că la sfârșitul săptămânii trecute erau peste 40 de echipe. La Focșani s-a mai alăturat Liceul Alexandru Ioan Cuza, dar sunt școli de peste tot din țară care au preluat ideea elevului Mihai David de la Liceul Mircea Eliade din Galați și au dus-o mai departe sub egida Asociației Nație prin Educație. Presa a scris deja despre Colegiul Ștefan cel Mare din Târgu Neamț, Colegiul Tehnic Ioan D. Lăzărescu din Cugir, Colegiul George Coșbuc din Năsăud…

Elevii din Galați produc viziere și măști (Sursa: Viața liberă)

La momentul la care vorbim nu știm când se vor întoarce elevii la școală, nu știm nici dacă această competiție de Robotică mai poate avea loc, dar solidaritatea fără margini a elevilor în izolare e poate cea mai frumoasă întrecere posibilă. În fond, ce e o vizieră? Un scut simbolic între două lumi și o minunată pildă din zilele pandemiei despre școala care te poate salva.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • dar uzina de mase plastice de langa obor nu poate face o matrita si sa produca ceva?
    sau vre-un matriter pensionat si vre-una intre cooperativele de alta data?
    • Like 0
  • Si Colegiul Zinca Golescu din Pitesti cu echipa TehnoZ fabrica asa ceva!
    • Like 0


Îți recomandăm

plaja Bulgaria

Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia

Citește mai mult

fani Peter Magyar

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Citește mai mult

CTP--

„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.

Citește mai mult

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult