Elena Costache, președinta CSM
Mare lehamite îmi provoacă acea categorie de persoane care, lucrând ȋn domeniul juridic, se consideră „mai speciale” decât oamenii de rând, adică cei care au alte profesii.
Conform legislaṭiei ȋn vigoare, aceste persoane nu au dreptul la grevă. (a se vedea Legea nr. 367/2022, art. 170). Or, ce fac ele în aceste zile este exact ȋncălcarea cu intenṭie şi rea voinṭă a legii! Lege pe care, teoretic, tocmai ele ar trebui să o respecte ad-litteram şi să dea societăṭii civile un bun exemplu. Faptul că o ȋncalcă cu bună ştiinṭă şi fără empatie faṭă de celelalte clase sociale lovite ce criză nu face decât să ȋntărească sentimentul că magistrații trăiesc ȋntr-o lume total paralelă cu poporul român, că nu se identifică cu acesta şi că nu le pasă nici cât negru sub unghie de problemele imense cu care se confruntă România ȋn această perioadă.
Ȋn al doilea rând, chiar dacă le-ar fi ȋncălcate anumite drepturi cetăṭeneşti, asta ȋnsemnând altele decât beneficiile şi avantajele salariale şi de pensionare, acestea se pot solicita sau ataca prin alte canale decât greva, care, repet, este interzisă ȋn cazul lor!
Ȋn al treilea rând, sistemul juridic românesc, de ceva vreme, merge din rău ȋn mai rău. Semne ȋn acest sens sunt cu duiumul, ȋn fiecare an apărând ori vreo eliberare pueril justificată, dar neatacată de nimeni, ori vreo ridicare de sechestru insuficient argumentată, ori vreo decizie de NUP sau „fapta nu există” sau alt subterfugiu legislativ făcut făṭiş ȋn favoarea inculpatului, după „n”-şpe ani de „judecată profesionistă”. Ca să nu mai amintesc de nenumăratele cazuri de mită, şpagă, flagrant, ȋn care personajele principale erau exact oameni din Justiție.
Ȋn al patrulea rând, atitudinea şi infatuarea acelei Cruella de la CSM, prin care ne anunṭa plină de dispreṭ şi aroganṭă ca „ei sunt unici” şi de aceea trebuie sa fie consideraṭi „speciali”. O enormitate mai mare ca asta nu-mi amintesc să fi auzit!
Ȋnsă asta s-a tradus prin greva pe care au declanşat-o zilele acestea, aratându-ne nouă, prostimii, cât sunt ei de speciali şi cum pot ei sfida legea, fără să sufere nicio consecinṭă. Fapt care te duce la gândul: „Dar eu de ce nu pot face acelaşi lucru, fără consecinṭe, oi fi mai fraier?!” Iar asta nu ȋnseamnă altceva decât crearea precedentului. Totul ar fi normal, dacă nu ar fi legat de respectarea legilor ȋn vigoare. Cu alte cuvinte, exact acei oameni care ar trebui să impună respectarea legilor ȋn vigoare, tocmai ei incită la nerespectare. Iar această atitudine iresponsabilă poate duce, fără prea mare eforturi, la anarhie. Tradus: fiecare ȋşi poate face dreptate fără a mai apela la instanṭe de judecată, atât timp cât acestea au demonstrat că legea e doar pentru fraieri, naivi şi creduli.
Ȋn altă ordine de idei, cum ar fi dacă oricărui magistrat i s-ar arăta de azi ȋncolo, cât de special este în situații de genul:
- la service-urile auto să nu li se facă reviziile sau reparaṭiile la maşini, pe motiv că inginerii şi mecanicii/electricienii sunt „mai speciali” decât ei, fiind lăsaṭi pe ultimele locuri de pe listele zilnice de intervenṭii;
- ȋn cazul unor intervenṭii chirurgicale, personalul medical i-ar amâna sau ar opri operaṭia la mijlocul ei, justificând că trebuie să intervină asupra altui pacient, coleg de breaslă;
Exemple aberante de acest fel putem găsi nenumărate, odată ce ușa aberațiilor a fost deschisă de însăși onorata Justiție.
Ȋn concluzie: e absolut clar că această categorie profesională se crede stat ȋn stat, la limita dictaturii juridice.
Trebuie ca magistrații să revină sau să fie aduși în matca lor constituțională și legală!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.