Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Un pigment, o idee și-un risc intră sub pielea ta: Europa și libertatea pieței tatuajelor

tatuaj - salon

Foto: Getty Images

Gusturile și culorile nu se discută. Ce poate fi mai personal decât un tatuaj? Acesta este chintesența exprimării libertății, a revoltei împotriva conformismului și a sistemului. „Prietenul meu și-a tatuat π pe față. A fost o decizie irațională”, spune bancul. Ce faci, însă, când sistemul încearcă să reglementeze chiar estetica rebeliunii? Ne-am obișnuit ca UE să solicite drepturi sociale sau ale consumatorilor. Totuși, amestecul statului în libertatea creativă a tatuajelor depășește o nouă frontieră. Din 4 ianuarie, mulți pigmenți pentru cerneluri colorate au devenit ilegali în Uniunea Europeană, din cauza riscurilor de alergii, mutații genetice, cancer și alte probleme de termen lung. Anul viitor vor urma verdele și albastrul, pentru care nu se întrevăd încă soluții clare de substituire. Doritorii de tatuaje în culori vibrante riscă să rămână cu buza umflată, tocmai când piața luase avânt și limitele imaginației erau doar în portofel.

Photo: Pixabay

În urmă cu douăzeci de ani, am fost uimit să văd, în Stockholm, bărbați plini de tatuaje și mușchi care împingeau, alene, cărucioare cu bebeluși prin parcuri. Cele două stiluri, ale rebeliunii și grijii, nu se mai intersectaseră atât de vivid în experiența mea. Azi, căldură mare, poți vedea în metrou fantezii dezlănțuite pe brațele și pulpele dezgolite ale cetățenilor călători, cu sau fără copii, rucsac sau poșetă. Tatuajele nu mai sunt marca rebelilor, ci au intrat sub pielea publicului larg. 25% din tinerii UE și 12% din populația totală au un tatuaj, față de aproximativ 30% din americani. Odată cu creșterea în popularitate, tehnica a intrat în vizorul autorităților. Pigmenții pentru tatuaje nu sunt făcuți special pentru oameni și nici nu sunt testați pentru utilizare sub piele. Sunt pigmenți generici, din industria cosmetică, dar și din cea auto, a hainelor, plasticului etc. Demersul la nivel UE a început în 2015, a fost aprobat la finele 2020, devenind realitate din 2022.

Este oare corect ca statul să interzică ingrediente riscante? Nu ar fi mai bine să oblige producătorii să le menționeze pe etichetă și să lase consumatorii să decidă? Ne place să credem că, odată ce avem informațiile în fața ochilor, vom putea lua cea mai bună decizie prin propria gândire. Restricțiile statului par o insultă la adresa inteligenței noastre. Totuși, ca inginer, am observat în repetate rânduri cum un algoritm excelent și date abundente nu garantează succesul. Resursele insuficiente de memorie sau procesor, adică aglomerarea sarcinilor și poluarea informațională, pot face ca un algoritm bine strunit în laborator să eșueze în găsirea soluției optime în lumea reală. Dacă am avea tot timpul și pacea sufletească la dispoziție, am lua cele mai bune decizii pentru noi și cei dragi. Viața nu arată, însă, chiar așa. Din această cauză, statul european preia o parte din responsabilitatea de procesare a cetățenilor, mai ales când vine vorba de boală și moarte.

Când ne gândim la piața liberă, ne vine în minte imaginea fructelor și legumelor pe tarabe, printre care ne plimbăm, pipăind și alegând în funcție de calitate și preț. Când e vorba de mere, pere în panere, și gutui cu puf moale ca de pui, vorba poetului, ne agățăm încă de iluzia transparenței informaționale. Ne prefacem că e suficient să privim și să atingem pentru a ști dacă marfa e bună. Desigur, această simplitate nu se mai aplică demult nici la mâncare, nici la bunurile tot mai complexe și intangibile, tranzacționate pe piețele actuale. Asimetria de informații devine tot mai clară. Producătorii de telefoane mobile, automobile, servicii medicale sau asigurări de viață știu mult mai bine decât noi ce se ascunde în produs. Noi vedem doar suprafața, eticheta și marketingul.

Foto Pixabay

Asimetria de informații pentru tatuaje e similară cu cea pentru cosmetice. Ce chimicale înghiți dacă pui ruj pe buze? Ce-ți intră în piele dacă-ți vopsești părul? Cleopatra își contura pleoapele cu un tuș ce conținea plumb, regina Elisabeta I folosea pudra albă cu plumb ca să-și mascheze cicatricile de variolă, iar publicul victorian era încurajat să-și purifice tenul cu puțin arsenic. În Europa, cosmeticele sunt o industrie reglementată. Statul european a interzis, de-a lungul anilor, peste 1300 de ingrediente cancerigene, mutagene, toxice sau iritante. Nu e vorba doar de alergii sau de probleme imediate la locul aplicării. De exemplu, anumiți pigmenți din vopselurile de păr au fost interziși deoarece sunt asociați, pe termen lung, cu cancerul de vezică urinară. Acest risc nu ar putea fi sesizat și gestionat direct de consumatori: e prea complicat și prea îndepărtat. Noua lege a pigmenților pentru tatuaje este un simplu gest de generalizare: dacă ceva e toxic când e aplicat temporar pe piele, probabil e și mai toxic când e injectat permanent sub piele.

Modelul european al pieței se bazează pe libertatea pozitivă de a putea face lucruri, care presupune, printre altele, să fii viu și cât mai sănătos. Într-o lume congestionată și plină de zgomot, prea puțini cetățeni au timpul să judece impactul pe termen lung al chimicalelor din mâncare, cosmetice etc. Așadar, statul studiază, deliberează și stabilește granițele pieței. Unele lucruri pot fi promise și vândute, altele nu mai pot. Prin contrast, modelul american al pieței se bazează pe libertatea negativă față de stat. În SUA, principiul de bază este că ești liber dacă statul nu-ți pune piedică. În rest, ești pe barba ta, descurcă-te cum știi mai bine. Ca dovadă, în SUA, sunt interzise doar 11 ingrediente pentru cosmetice, iar chimicale cu riscuri dovedite sunt folosite frecvent. Cernelurile de tatuaje nu trebuie nici măcar să menționeze ingredientele. Ești liber, ca artist, să alegi ce cerneluri vrei și, în calitate de client, să alegi ce artist vrei. Statul nu intervine. Pe ce baze poți evalua riscurile acestor chimicale, ce-ți vor fi permanent introduse sub piele, e o altă întrebare. Cele mai la îndemână sunt aspectul, prețul și reputația artistului, bazată pe experiențele imediate ale celorlalți clienți și, desigur, pe marketing. Ce pasionat de tatuaje stă să studieze, pe cont propriu, efectele indirecte și de termen lung ale transmiterii pigmenților în corp, de la alergii la cancer?

Photo: Pixabay

Cum vom privi oare, peste zece ani, această lege? Va fi punctul de turnură spre o estetică a tatuajelor în nuanțe de gri și a căutării culorii pe alte continente? Sau va fi impulsul spre o industrie în care energiile creative vor fi puse și în slujba sănătății consumatorilor, nu doar a aspectului și profitului? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce faceti aici, cumva apologia unei practicii primitive - tatuajul? Este o adevarata isterie mondiala acest obicei, propagat de catre "vedetele efemere" in randul unui tineret si nu numai. Acest obicei a fost practicat de catre stapanii de sclavi inca din antichitate, precum infieratul vitelor, pentru a se vedea propietarul, se practica la popoarele ramase la nivelul de primitivism, in statele africane, pana pe coasta mediteranei, asupra femeilor "maritate", l-am intalnit in algeria, se practica la ocnasi si il mai intalneai la o parte dintre soldati, la soferi, in general la fiinte cu o dezvoltare intelectuala precara. Azi, prin intermediul unor falsi si calpi formatori il gasesti inoculat la toate categoriile profesionale si nvelurile intelectuale. Si din ce in ce mai mult la femei. Dar majoritatea lor, chiar daca au o oarecare pregatire sau activitate reprezentativa sunt indivizi fara cultura si educatie. Personal detest aceasta practica, imi provoaca scarba mai ales la femei. De ce nu apar unii medici sa explice riscurile pentru sanatate din transformarea corpului intr-o suprafata pentru mazgaleli? Este anormal sa-ti mutilezi corpul pe vecie, costa enorm idepartarea si ca bani si ca suferinta, iar rezultatul este discutabil. Apoi, la batranete, cand ti se lasa musculatura si se flescaieste piele nu e greu de imaginat cat de dizgratios arata acesti indivizi tatuati. Deci statul, daca intradevar are grija de populatie, ar trebui sa intervina. Dar se face mai nimic in privinta traficului si caonsumului de droguri, periculoase in mod special, nimic in privinta distrugerii tutunului bun si in privinta falsificarii bauturilor si alimentelor. Si mai grav, in privinta sarlataniei mondiale practicate de "marii producatori de mdicamente". Traim o zombificare a populatiei.
    • Like 0
  • Un pic de ipocrizie aici... vezi tutunul, alcoolul care iti fac rau tot asa, in mod direct...
    • Like 0


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult