Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Un principiu folosit de chinezi acum 3000 de ani este ideea care stă la baza unei întregi industrii

Diminuarea riscurilor și chiar eliminarea totală a acestora a fost una din grijile oamenilor - indiferent de continent- încă din antichitate. În anul 3000 înaintea erei noastre, chinezii își împărțeau mărfurile- atunci când o transportau pe râuri - în mai multe ambarcațiuni. Principiul de a nu pune ouăle în același coș funcționa din acele vremuri, iar acest mod de a diminua pagubele este considerată și forma străveche a primei asigurări, chiar dacă aceasta nu semăna cu cea pe care o cunosc oamenii astăzi. 

Sistemul funcționa și avea efecte practice. Dacă nava în care se aflau produsele se scufunda sau suferea în urma vreunui incident, proprietarii erau siguri că pierderile erau minime. Ambarcațiunea care avea probleme nu conținea doar un singur tip de marfă- indiferent că era vorba despre lemn sau condimente. Ci câte puțin din fiecare. Eventualele pierderi, deși însemnate ca volum, nu erau suportate doar de un singur proprietar de mărfuri (ambarcațiune din China antică. Sursa: pinterest.com).

Despre comercianții babilionieni istoria consemnează că foloseau sisteme asemănătoare celor de asigurari din anii 2000-3000 înaintea erei noastre. Foarte cunoscutul Cod al lui Hammurabi (1750 î.e.n.) avea capitole dedicate asigurărilor pentru proprietarii de nave.

Când aceștia cumpărau o ambarcațiune în baza unui contract de împrumut, creditorul renunța la orice pretenție în cazul în care era furată sau distrusă de furtuni, dacă împrumutatul plătea o sumă suplimentară pe lângă rată și dobândă care să acopere acest risc, înainte ca evenimentul să se fi produs.

În primul mileniu de dinaintea erei noastre, proprietarii de nave de transport din Rhodos au creat un sistem prin care bunurile clienților erau asigurate cu o sumă medie. Dacă nava suferea avarii din cauza intemperiilor de pe mare sau era furată de pirați, proprietarul mărfii era despăgubit.

Există date potrivit cărora primele generații de asigurări de viață și sănătate au fost introduse de romani și greci, care au înființat în acest scop grupuri cu participare benevolă. Regulile nu erau complicate: dacă susținătorul familiei care se asocia grupului plătind o sumă de bani se îmbolnăvea sau deceda, membrii acestuia aveau grijă de familia sa, iar rudele de gradul întâi ale cotizantului continuau să trăiască în condiții decente și să aibă nevoile acoperite.

Una din cele mai importante perioade de dezvoltare ale industriei și care adus și diversificarea produselor a fost Epoca Medievală. Atunci au apărut asigurările de sine stătătoare, care nu funcționau ca parte a contractelor de împrumut. Înainte de 1400 a fost semnat și primul contract scris de asigurare atestat istoric, tot în industria maritimă, la Genoa.

Marele incendiu petrecut în Londra în 1666, când 13.000 de proprietăți au fost total distruse a provocat apriția asigurărilor pentru case și locuințe (harta focarelor în Marele Incendiu - Londra, 1666. Sursa: Muzeul de Istorie Londra).

Sistemul a fost perfecționat în timp și a avut și neajunsurile sale. A fost privit la începuturi strict ca o afacere, iar casele de asigurări marcau locuințele protejate și interveneau să le salveze de flăcări mai întâi pe acestea în timpul incediilor. Cele care nu aveau asigurare erau lăsate la urmă. De asemenea, asiguratorii refuzau să încheie contracte cu proprietarii mai expusși la pagube și incendii pentru că dețineau construcții din lemn sau prost proiectate. Toate aceste etape prin care a trecut omenirea aveau însă și partea lor bună- oamenii conștentizau riscurile, imobilele erau realizate tot mai bine, proprietarii erau mult mai atenți.

Asigurările de viață au apărut în secolul XVIII, în Marea Britanie. William Talbot și Sir Thomas Allen au fondat prima societate de asigurări de viață. Principiul după care funcționa era unul simplu: persoana asigurată cumpăra acțiuni la un fond. După producerea evenimentului, moștenitorii primeau bani în limita valorii acțiunilor achiziționate, minus un comision păstrat de administratorii acțiunilor. Câteva decenii mai târziu au apărut și primele calcule matematice și primii algoritmi aplicați pentru încheierea asigurărilor dar și stabilirea valorii primelor achitate. Matematicianul James Dodson și unul din discipolii săi au pus cap la cap primele tabele de calcul echitabile atât a sumelor de plată, cât și a valorilor despăgubirilor, în funcție de perioada contractului, vârsta asiguratului și acoperirea riscurilor.

În Statele Unite acestea au început să fie vândute abia din 1760, iar entitatea care le-a lansat era formată din preoți presbiterieni. Scopul acțiunii a fost în prima fază unul umanitar, întrucât asigurările aveau menirea de a păstra nivelul decent de trai pentru văduvele și copiii preoților care erau membri ai organizației.

Începutul secolului XIX deschide calea asigurărilor pentru călătoriile pe calea ferată. Aceste produse au apărut împreună cu boom-ul dezvoltării transportului feroviar, în Marea Britanie și aveau menirea de a-i despăgubi pe cei care erau implicați în accidente sau pe moștenitorii acestora. 

(Impactul industrailizării în Europa într-o imagine cu transport pe calea ferată. Sursa: Pinterest.com)

Asigurările erau încluse în biletele de călătorie. Aritmetica și administrarea riscurilor a dus însă la o situație nouă pentru acea perioadă- călătorii care mergeau cu clasa a doua și clasa a treia plăteau mai mult pentru că și riscul de accidentare era mai mare, din cauză că unele vagoane în care stăteau persoanele mai puțin avute nu aveau acoperișuri. Vagoanele aduceau puțin cu autobuzele supraetajate fără acoperiș pe care le vedeți astăzi pe bulevardele din Londra.

Programele naționale de asigurări încep să apară la finalul secolului XIX, în actuala Germanie. Pentru a opri valurile de plecări spre continentul american, cancelarul Otto von Bismarck a fondat sistemul asigurărilor sociale naționale. Ideea a câștigat extrem de repede popularitate atât în rândul salariaților, cât și în rândul oamenilor de afaceri. Întreg fondul prevedea cotizații și plăți pentru cei ieșiți din câmpul muncii, pentru cei care doreau să fie tratați când se îmbolnăveau, dar și pentru victimele accidentelor de muncă.

De la acest moment care marchează primele măsuri luate la nivel național statele dezvoltate ale Europei dezvoltă strategii clare și piața se dezvoltă cu o viteză foarte mare. Înainte de Primul Război Mondial, în Marea Britanie apar programele de asigurări care protejau salariații de boli și de perioadele de șomaj.

În aprilie Aprilie 1912, cea mai mare companie de asigurări din lume de la acea vreme, Metropolitan Life, își transforma clădirea administrativă în centru de suport pentru familiile persoanelor îmbarcate pe pachebotul Titanic și supraviețuitorii accidentului.

Pe parcursul Doilea Război Mondial existau deja în Statele Unite ale Americii program de asigurări care aveau scopul de a compensa pierderile omenești pentru familiile ale căror membri erau implicați în acțiunile militare.

Multe companii de asigurări și-au demonstrat utilitatea și faptul că sunt alături de clienți atunci când se întâmplă evenimente grave. MetLife a fost printre primele care le-au sărit în ajutor tuturor celor care au cerut să beneficieze de polițele de asigurare după atacurile asupra SUA, la Turnurile Gemene și Pentagon, plătind imediat sumele către victime și apropiații lor. 

Epoca post-război, perioadele mari de dezvoltare și creștere economică pe continentul american și în Europa au dus la dezvoltarea întregii industrii și diversificarea produselor de asigurare la nivel mondial. Există - pe lângă sistemele naționale la care, în unele state cotizarea este obligatorie pe parcursul vieții și perioada activă în muncă- zeci de produse împotriva riscurilor: asigurări de viață, asigurări de sănătate, de accident, asigurări ale unor anumite organe sau părți ale corpului, asigurări pentru clădiri și bunuri de valoare. O industrie cu o valoare de mii de miliarde de dolari, care, pe lângă interesul de a prospera ca afacere, are ca scop protecția împotriva riscurilor de orice fel, înainte ca un eventual eveniment nedorit să se producă.

În întreaga Europă din zona centrală și de Sud-Est a continentului asigurările se dezvoltă cu pași uriași, iar potențialul este tot mai mare de la un an la altul. Sute de milioane de locuitori ai fostului bloc comunist descoperă avantajele acoperirii riscurilor și produsele financiare la care nu aveau acces până în anii 1990.

România arde etape și este, în prezent, una din cele mai concurențiale piețe din regiune, dar și una cu cele mai rapide creșteri. De la un an la altul, companiile dărâmă mituri și tot mai mulți români aleg să-și încheie contracte. Asigurările - mai ales cele de viață- nu sunt nici scumpe, nici complicat de cumpărat.

Articolul face parte din cadrul campaniei România asigurată, sprijinită de Metropolitan Life, parte a MetLife Inc., una dintre cele mai mari companii de asigurări de viață din lume. Înființată în 1868, MetLife are, la nivel global, 100 de milioane de clienți în aproape 50 de țări. În România, Metropolitan Life activează de mai bine de 17 ani și are 2 milioane de clienți.

Dacă aveți întrebări, dacă vreți să aflați care sunt criteriile după care să faceți cele mai bune alegeri, publicați-le la finalul fiecărui articol, în secțiunea de dezbateri. Nu trebuie decât să vă logați cu emailul sau cu contul de social media. Puteți, de asemenea, să ne scrieți și pe adresa redacția@republica.ro. Mesajele voastre pot genera subiecte, tematici sau chiar texte și analize în campania România asigurată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De ce nu este acest articol marcat ca advertorial ?
    • Like 1
  • check icon
    Frumoasă campanie/propagandă. Felicitări. În România însă sunt mari diferențe culturale și sociale față de țările cu mari tradiții comerciale și antreprenoriale. De aia ei sunt unde sunt și noi unde suntem. E mult de discutat. Ideea este că la noi:
    1. Nu aveai ce să-ți asiguri.
    2. Nu aveai de ce să-ți asiguri, în caz că aveai ceva.
    3. Nu exista o instituție de încredere care să te asigure.
    4. Deoarece asigurarea se bazează pe o relație de credibilitate și până la urmă de onestitate, această relație nu avea timp să fie constituită din cauza haosului istoric și schimbările de regim care resetau mereu situația.
    De aia nu avem nici instituții dezvoltate, nici spirit civic bla bla bla. Ironia este că noi ne-am integrat în actualul sistem capitalist cam la final de ciclu. Cu actualele crize financiare care se succed din ce în ce mai des, credibilitatea instituțiilor financiare scade din ce în ce mai mult.
    Singura instituție care te asigură în România (și fondul de pensii este tot o asigurare) și pe care te poți baza (până acum e verificat) este paradoxal Statul român.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult