Un profesor propune „principiul şeptimilor” - o nouă concepţie asupra structurii anului şcolar: să se renunţe la semestre, anul şcolar să aibă o durată de 35 de săptămâni, cu trei vacanţe fixe

Foto: Guido Kirchner / AFP / Profimedia

Ministrul Educaţiei a anunţat că are în vedere o nouă modificare a structurii anului şcolar.

De-a lungul timpului structura anului şcolar a suferit numeroase schimbări. Decenii la rând a funcţionat modelul trimestrial, cu bunele şi relele sale. În 1998 a avut loc prima modificare esenţială, constând în structurarea anului şcolar pe semestre în vederea egalizării componentelor şi a racordării la sistemul european. De atunci şi până în prezent s-au operat mai multe modificări, unele dintre acestea soldându-se cu inegalizarea semestrelor. Astfel, primul semestru s-a scurtat până când a devenit egal cu trimestrul întâi (din perioada structurării trimestriale), în timp ce semestrul al doilea s-a lungit, ajungând la suma fostelor trimestre II şi III. În paralel numărul vacanţelor a variat între un maxim de cinci (în anul şcolar 1998-1999) şi un minim de două (în anul şcolar 2002-2003 şi nu numai în acel an şcolar).

Toate aceste modificări au avut la bază – în mare măsură – criterii străine procesului instructiv-educativ. Elementul cel mai disputat în stabilirea diferitelor variante de structură a anului şcolar a fost existenţa unei vacanţe intersemestriale distincte de cea de Crăciun. Chiar în propunerea de structură a anului şcolar viitor se propune comasarea vacanţei intersemestriale cu cea de Crăciun.

Existenţa unei vacanţe intersemestriale, distincte de cea de Crăciun, are avantaje şi dezavantaje. Să le luăm pe rând. Un an şcolar cu semestre egale (deci cu vacanţă intersemestrială în luna februarie) este fragmentat, mai ales de când ziua de 24 ianuarie este liberă şi ştim cu toţii ce înseamnă o astfel de zi marţea sau joia: minivacanţă cu „recuperare”. Pe de altă parte, un an şcolar cu semestre inegale (când vacanţa de Crăciun este şi intersemestrială) asigură continuitate, însă creează posibilitatea existenţei unui interval de timp de până la 16 sau chiar 17 săptămâni – epuizante pentru elevi şi profesori – între vacanţa de Crăciun şi cea de Paşte, ştiut fiind că Paştele Ortodox poate cădea după data de 1 Mai. În plus, implică o notare aritmică a elevilor (mult mai frecventă în primul semestru şi mult mai rară în cel de-al doilea). Menţionez că notarea ritmică este un factor esenţial în procesul de învăţare al elevului.

În aceste condiţii, propun să se renunţe la semestre, anul şcolar să aibă o durată de 35 de săptămâni, cu trei vacanţe fixe, stabilite după ceea ce voi denumi „principiul şeptimilor”. Evident, la aceste vacanţe se adaugă zilele libere aferente diferitelor sărbători.

Conform principiului şeptimilor, cursurile anului şcolar ar începe în prima luni din septembrie. În primele cinci săptămâni de şcoală, adică în prima şeptime, ar urma să fie efectuate verificări frontale (fără notă) și activități de educație remedială – unde se consideră că e cazul – precum şi activităţi de predare şi evaluare secvenţială.

Cea de-a doua şeptime (săptămânile 6-10) ar fi destinată doar activităţilor de predare şi evaluare secvenţială, după care urmează vacanţa de toamnă. Aceasta ar dura o săptămână şi ar beneficia elevii din toate ciclurile de învăţământ.

Intervalul de timp dintre vacanţa de toamnă şi vacanţa de iarnă ar fi cea de-a treia şeptime, adică săptămânile 11-15. Atunci ar avea loc verificări sumative, la care s-ar adăuga şi activităţi recreative.

Vacanţa de iarnă ar urma după cea de a 15-a săptămână de şcoală, aceasta fiind, de fapt, vacanţa de Crăciun şi ar dura tot trei săptămâni, ca şi până acum.

Anul şcolar ar continua cu 10 săptămâni de cursuri: şeptimea a patra (săptămânile 16-20) şi şeptimea a cincea (săptămânile 21-25). În cea de-a patra şeptime ar avea loc activități de verificare frontală și de educație remedială (acolo unde se consideră necesar), precum şi predare și evaluare secvențială, iar în cea de-a cincea şeptime, doar activități de predare și evaluare secvențială.

După săptămâna 25 s-ar lua vacanţa de primăvară, cu durata de două săptămâni. În cazul în care Paştele cade în ultima duminică a vacanţei, ea se va prelungi cu două zile, elevii urmând să revină la cursuri miercuri. În rest, de Paşte, elevii fiecărei confesiuni ar urma să beneficieze de 4 zile libere (Joia Mare, Vinerea Mare, Lunea Luminată şi Marţea Luminată).

În felul acesta se asigură stabilitatea pe termen lung, absolut necesară structurii anului şcolar, nemaifiind nevoie de adaptarea materiei în funcţie poziţionarea sărbătorilor pascale.

Intervalul de 10 săptămâni dintre vacanţa de primăvară şi vacanţa de vară va fi format din şeptimea a şasea (săptămânile 26-30) şi şeptimea a şaptea (săptămânile 31-35). În cea de-a şasea şeptime s-ar desfăşura doar activităţi de predare şi evaluare secvenţială, iar în ultima şeptime evaluări sumative şi activităţi recreative. Tot în cadrul acestei perioade pot avea loc şi lucrările anuale, adică cele pe care le cunoaştem cu denumirea de „teze”.

Consider că „principiul şeptimilor” asigură atât stabilitatea pe termen lung a structurii anului şcolar, cât şi cadrul optim pentru procesul de predare – învăţare – evaluare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp