În 2017, experții Centrului de Resurse Juridice făceau o vizită de monitorizare la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, unde aveau să descopere nereguli grave, pe care le-au consemnat, la vremea respectivă într-un raport. Psihologul Mugur Frățilă (foto), colaborator al CRJ, a făcut parte din echipa care a ajuns la Săpoca.
„Acolo a fost o situație interesantă. Doamna manager Viorica Mihalașcu, care a găsit acum de cuviință să își dea demisia, a încercat la acel moment să interzică vizita noastră. După ce, totuși, și-a dat acordul, ne-a interzis să vorbim cu pacienții. Mi se pare halucinant să le interzici pacienților dreptul de a vorbi cu cineva. A fost atipic față de alte vizite de-ale noastre în spitale, a fost practic o plimbare prin spital cu o minimă interacțiune cu pacienții și discuții generale cu personalul medical”, a povestit Frățilă pentru Republica. O apropiată a PSD, Viorica Mihălașcu este căsătorită cu Gabriel Mihălașcu, fost consilier municipal PSD și consilier al ex-primarului Buzăului, Constantin Boșcodeală. În prezent, Gabriel Mihălașcu este director tehnic la Ambulanța Buzău.
Echipa CRJ a întâlnit la Săpoca practici și situații pe care le consideră alarmante. Deși izolarea pacienților trebuie făcută pe o perioadă determinată de timp, Frățilă a cunoscut la Săpoca un pacient ținut la izolator de trei luni, fără să știe când poate ieși de acolo.
„Izolatorul era o cameră de 12-15 metri pătrați, cu o fereastră destul de mică pe care nu putea privi pentru că se afla foarte sus. Avea doar un pat, nu avea noptieră, iar puținele obiecte pe care le folosea erau pe jos sau sub pătură. Dacă voia să meargă la toaletă, trebuia să bată în ușă și să spere că îl aude cineva. Motivul absolut stupefiant pentru care era reținut era că avea accese de agresivitate și spărgea geamuri. Dar nu s-au gândit la nicio soluție operațională, cum să securizeze geamurile, nici la una terapeutică, în care să stea de vorbă cu el și să îl întrebe de ce spărgea geamurile”, spune psihologul.
Chiar și în puținele interacțiuni avute cu pacienții, aceștia li s-au plâns vizitatorilor că sunt bătuți și legați de personalul unității sanitare. „Pe parcursul vizitei am fost abordați de câțiva pacienți care au reclamat legări, agresiuni fizice, lipsa accesului la haine groase iarna, altele. La data vizitei nu am avut acces la documente și persoane astfel încât să efectuăm o analiză precisă a acestor reclamații. Discuțiile cu diferite persoane (angajați și pacienți) confirmă anumite situații de agresiune personal-pacient (au existat comisii de disciplină și situații de desfacere a contractelor de muncă). La o discuție cu 3 pacienți, aceștia povestesc despre bătăile pe care le primesc de la supraveghetori/ infirmieri. Pacienții declară că sunt bătuți (”cu mătura, cu ce nimeresc”), împinși și legați de pat, legarea fiind o măsură dispusă de medicii psihiatri, în special dacă nu mai sunt locuri la izolator. De asemenea, relatează că infirmierele fură mâncare de la cantină. Întrebați dacă au spus cuiva că sunt bătuți, pacienții afirmă că nimeni nu ia nicio măsură, le este teamă de medici, pentru că îi leagă”, se menționează în raportul întocmit de CRJ în urma vizitei.
Încolonarea pacienților pentru masă, „o imagine ce amintește de universul concentrațional”
O imagine care i-a rămas întipărită în minte lui Mugur Frățilă este felul în care mergeau pacienții spre masă. Pe o alee, cei internați erau încolonați și apoi duși cu toții spre sala de mese. „E o imagine ce amintește de universul concentrațional”, subliniază psihologul.
O altă practică pe care a întâlnit-o și pe care o consideră discriminatorie se referă la vestimentația pacienților, organizată pe coduri de culori. „Într-unul dintre pavilioanele secției Ojasca am observat că pacienții purtau aceeași vestimentație treninguri). În alte secții/saloane pacienții purtau același tip de haine, însă de culori diferite. Personalul spitalului explică faptul că folosesc un cod de culori pentru a face distincția între pacienții de la diferite secții. Astfel, într-o anumită subsecție, într-un anumit pavilion, toți pacienții sunt îmbrăcați la fel. Am observat pacienți care aveau treninguri pe ale căror bluze, pe spate, este inscripționat mare, vizibil, ”PACIENT”. Considerăm că lipsa elementelor de personalizare și individualizare vestimentară și, în general, a aspectului personal, a spațiului personal, afectează demnitatea acestor persoane și produce depersonalizare și dezumanizare, afectând și degradând suplimentar starea emoțională, spirtuală, cognitivă și morală. De asemenea, reprezintă discriminare faptul ca unii dintre pacienți să aibă o anumită ținută “standard” iar alții să poarte hainepersonale și alese de ei, criteriul care stă la baza acestei discriminări nefiind explicat experților CRJ de cătreangajații unității. De asemenea, saloanele sunt organizate pe coduri de culori (roșu, galben și verde) astfel încât, conform declarațiilor angajaților unității, să fie posibilă o identificare facilă a pacienților ce necesită o atenție sporită”, consemnează raportul CRJ.
„Personalul trebuie să știe cum să folosească limbajul verbal și non-verbal pentru a face față pacienților cu comportamente violente”
Întrebat dacă l-a surprins tragedia de la Săpoca, unde un pacient a ucis 5 persoane internate și a rănit alte 8, Mugur Frățilă a răspuns: „Absolut deloc. Eu cred că cea mai simplă măsură care ar fi putut preveni tragediile din spitalele de psihiatrie ar fi fost extirparea indiferenței. Aceasta ar fi trebuit să fie urmată de creșterea capacității profesionale a celor care lucrează în spitalele de psihiatrie. Lipsește complet capacitatea profesională de a aborda o situație de criză. Asistentele medicale, infirmierele nu beneficiază de cursuri care să le ajute să intepreteze anticipativ degradarea psihică a unui pacient”, explică psihologul.
Georgiana Pascu, director de programe la CRJ, arată că în spitalele de psihiatrie trebuie să existe oameni pregătiți în managementul comportamentelor violente. „Personalul trebuie să știe cum să folosească limbajul verbal și non-verbal pentru a face față pacienților cu comportamente violente”, precizează ea.
Cu o zi înaintea tragediei, spitalul anunțase că angajează 9 supraveghetori (muncitori necalificați) pentru bolnavii psihic periculoși. Însă existența unor supraveghetori nu înseamnă faptul că o unitate sanitară are capacitatea de a se ocupa de pacienții cu probleme legate de agresivitate.
Ministrul Sănătății, Sorina Pintea, a declarat că înainte de crime, la ora 1:45 noaptea, pacientului cu etilism de la Săpoca i-a fost adus în pat un alt pacient, tot cu etilism. Ar fi putut avea acest lucru un rol în desfășurarea ulterioară a evenimentelor? „Cu titlu de speculație, pentru că nu cunosc detaliile clinice ale cazului, pot să îmi imaginez că și această situație ar fi putut fi un factor favorizant”, spune Mugur Frățilă.
Raportul de la Săpoca este unul dintre ultimele realizate de CRJ într-un spital de psihiatrie sau într-o instituție unde se află copii din sistemul de protecție sau persoane cu dizabilități. Din 2017, experților CRJ atât Ministerul Muncii, cât și Ministerul Sănătății au interzis accesul experților CRJ în astfel de instituții. „Acest lucru arată prezența noastră a deranjat”, spune Mugur Frățilă. CRJ a început să facă vizite inopinate în spitalele de psihiatrie în octombrie 2003, în perioada de pre-aderare a României la UE.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.